2rac-135/18 — Încasarea sumei, demontarea si evacuarea pavilionului

Dosarul nr. 2rac–135/18

Instanța de fond: E. Galușceac

Instanța de apel: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Iuliana Oprea

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Prosperitas” prin

intermediul avocatului Guțcal Rodica,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Kvint-Plus” împotriva SRL „Prosperitas” privind încasarea sumei, obligarea

demontării și evacuării pavilionului, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de SRL „Prosperitas” și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 09 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 09 decembrie 2015, SRL „Kvint-Plus” a sesizat instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Prosperitas” , prin care a solicitat

încasarea sumei de 253 947,50 de lei, obligarea pârâtului să demonteze și să

evacueze pavilionul din spatele edificiului SRL „Kvint-Plus” din str. Alba Iulia,

190/1, mun. Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 09 martie 2015, între SRL „Kvint-Plus”

în calitate de „Client” pe de o parte și SRL „Prosperitas” în calitate de

„Antreprenor”, pe de altă parte, a fost încheiat contractul nr. 93/15, cu privire la

confecționarea unui pavilion. Conform p. 2.1 din contract, părțile au stabilit că

prețul bunului nou creat va constitui suma de 12 500 Euro.

Astfel, potrivit pct. 8.2 din contract SRL „Prosperitas” a asigurat SRL „Kvint-

Plus” că, pavilionul va fi executat și pus la dispoziția acestuia până la data de 28

iunie 2015. La rândul său, SRL „Kvint-Plus” întru executarea obligațiilor sale, la

12 iunie 2015, a transferat integral la contul SRL „Prosperitas” suma de 253 947,

50 de lei, ceia ce constituia la data transferului echivalentul sumei de 12 500 Euro.

După expirarea termenului scadent, SRL „Kvint-Plus” de nenumărate ori s-a

adresat către SRL „Prosperitas” de a pune la dispoziția acestuia pavilionul, însă

toate încercările nu s-au soldat cu succes, ba mai mult ca atât, acordându-i acestuia

termen limită de până la data de 15 septembrie 2015.

A mai menționat că, careva modificări în condițiile contractului de antrepriză

și în anexele acestuia n-au fost operate, cu excepția termenului acordat suplimentar

indicat mai sus, prin urmare clauzele contractului trebuiau să fie executate astfel

după cum au fost prescrise și stipulate de părți.

Astfel, SRL „Prosperitas” n-a pus la dispoziția SRL „Kvint-Plus” pavilionul

în termen, fapt care a determinat-o de a invoca rezoluțiunea contractului, iar la 12

octombrie 2015, SRL „Kvint-Plus” a notificat SRL „Prosperitas” despre

rezoluțiunea contractului din 09.03.2015 și a cerut restituirea în termen de 3 zile a

sumei de 253947,50 de lei, echivalentul sumei de 12500 euro, care au fost achitați

de reclamantă.

Ulterior, după rezoluțiunea contractului, SRL „Prosperitas” la data de 01

noiembrie 2015, în mod fraudulos și fără acordul reclamantei SRL „Kvint-Plus”

contrar prevederilor art. 573, 956, 957 și 958 al Codului civil a livrat și a montat

pavilionul în spatele edificiului din str. Alba Iulia, 190/1, mun. Chișinău, fapt ce se

confirmă prin actele prezentate.

Drept urmare, la 04 noiembrie 2015, SRL”Kvint-Plus” a notificat SRL

„Prosperitas” despre faptul că aceasta urmează de urgență și neîntârziat să

demonteze și să evacueze pavilionul, deoarece contractul a fost desființat, însă și

de această dată n-a reacționat și a lăsat cererea fără soluționare.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 09 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Kvint-Plus” a fost admisă,

fiind dispusă încasarea sumei de 253 947,50 de lei, obligarea SRL „Prosperitas” să

demonteze și să evacueze pavilionul din spatele edificiului SRL „Kvint-Plus” din

str. Alba Iulia, 190/1, mun. Chișinău și încasarea sumei de 7 718,42 de lei cu titlu

de taxă de stat și suma de 8 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de SRL „Prosperitas” și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul central) din 09 iunie 2017.

La 15 februarie 2018, SRL „Prosperitas” prin intermediul avocatului Guțcal

Rodica a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

noiembrie 2017, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, SRL „Prosperitas” prin intermediul

avocatului Guțcal Rodica a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că

instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SRL „Prosperitas” prin intermediul avocatului Guțcal Rodica, neîntemeiat

și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL „Prosperitas” prin intermediul

avocatului Guțcal Rodica, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu

pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL „Prosperitas” prin intermediul

avocatului Guțcal Rodica.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Prosperitas” prin

intermediul avocatului Guțcal Rodica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Iuliana Oprea