2ra-713/18 — repararea prejudiciul moral și compensarea cheltuielilor judiciare

2ra-713/18 — repararea prejudiciul moral și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-713/18

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi

Judecătorul A. Mocanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

„NEOGAZ” Societate cu Răspundere Limitată și Procopiuc Anatolie, prin

intermediul avocatului Dumitru Barbăscumpă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „TEMP” și Avdeev Nicolai, cu privire la repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc

Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 6 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 2 noiembrie 2016, Societatea Comercială „NEOGAZ” Societate cu

Răspundere Limitată și Procopiuc Anatolie au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TEMP” și Avdeev Nicolai, cu privire la

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că, la 22 septembrie 2009, au

încheiat cu S.C. „NEOGAZ” S.R.L. contractul de subantrepriză nr. 3/09. În virtutea

acestui raport obligațional, S.R.L. „TEMP”, în persoana administratorului Avdeev

Nicolai, în funcție de subantreprenor, și-a asumat obligația să efectueze lucrările de

gazificare a caselor de locuit din satul Găiești, r-nul Strășeni, iar S.C. „NEOGAZ”

S.R.L., în persoana administratorului Procopiuc Anatolie, în calitate de antreprenor

general, și-a asumat obligația de achitare a lucrărilor efectuate în baza actelor

predare-primire a lucrărilor.

Reclamanții au precizat că, ulterior semnării contractului, pârâtul a avut

pretenții de ordin material față de S.C. „NEOGAZ” S.R.L. pe marginea executării

obligațiilor. Așadar, la 7 noiembrie 2011, S.R.L. „TEMP” a depus cerere de chemare

în judecată la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin care a solicitat încasarea din

Pagină 1 din 9

contul S.C. „NEOGAZ” S.R.L. a prejudiciului material în mărime totală de 572 168,9

lei.

Prin urmare, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 mai

2014, s-a admis parțial acțiunea și s-a încasat de la S.C. „NEOGAZ” S.R.L. în

beneficiul S.R.L. „TEMP” datoria contractuală în mărime de 331 019 lei, penalitatea

contractuală 119 167 de lei și taxa de stat în cuantum de 13 505 lei, iar în total 463

691 de lei. În rest, cerințele au fost respinse.

În aceeași ordine de idei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie

2015, s-a admis apelul declarat de către S.C. „NEOGAZ” S.R.L., s-a casat parțial

hotărârea primei instanțe și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii. În rest,

hotărârea s-a menținut. Iar, la 21 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiție a

considerat inadmisibil recursul formulat de S.R.L. „TEMP”.

În astfel de circumstanțe, reclamanții au reieterat că instanțele de judecată au

tras concluzia că pretențiile pârâtului au fost neîntemeiate. Totodată, în paralele cu

procesul sus - relatat, administratorul S.R.L. „TEMP” Avdeev Nicolai a considerat

necesar de a se adresa la organele de urmărire penală în vederea atragerii la

răspundere penală a directorului S.C. „NEOGAZ” S.R.L. Procopiuc Anatolie. De

altfel, acesta a fost acuzat de către conducerea pârâtului de comiterea unor presupuse

acțiuni de escrocherie și falsificare de documente pe marginea executării contractului

de subantrepriză nr. 3/09 din 22 iunie 2009 privind gazificarea satului Găiești, rnul

Ialoveni.

Astfel, reclamanții au enunțat că directorul S.R.L. „TEMP” a depus plângere la

Ministerul Afacerilor Interne. Cu toate acestea, în rezultatul examinării materialului

nominalizat de D.G.S.O. al M.A.I., s-a constatat că litigiul format poartă un caracter

civil. În plus, pârâtul nu a contestat răspunsul primit în modul stabilit de lege, dar a

preferat să depună o altă plângere cu același obiect și conținut, dar deja la Procuratura

sect. Buiucani, mun. Chișinău. În acest sens, organul de urmărire penală l-a audiat pe

directorul S.C. „NEOGAZ” S.R.L. Procopiuc Anatolie, fiind prezentate în mod

repetat o mulțime de acte economico-contabile.

În urma verificărilor de rigoare, prin răspunsul Procuraturii sect. Buiucani,

mun. Chișinău nr. 11-192 pet/14-3491 din 26 martie 2014, organul de urmărire

penală a stabilit din nou că obligațiile contractuale sunt reglementate de legislația

civilă, iar temeiuri de a interveni în cazul dat cu acte de reacționare ale procurorului

nu au fost determinate.

Cu toate acestea, în lipsa răspunsului sus - indicat, la 25 martie 2014, a fost

înregistrată în Registrul nr. 1 de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni a

Inspectoratului de Poliție Strășeni o nouă plângere a directorului S.C. „NEOGAZ”

S.R.L. Avdeev Nicolae, cu privire la aceleași fapte penale descrise supra. Așadar,

Procopiuc Anatolie, în calitate de director S.C. „NEOGAZ” S.R.L., a fost chemat la

Inspectoratul de Poliție Strășeni, a fost audiat, a dat explicații, a prezentat aceleași

acte economico-contabile. Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui

Strășeni Ion Tețcu din 17 aprilie 2014 s-a dispus refuzarea în pornire a urmăririi

penale și clasarea procesul penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii. Ordonanța respectivă a fost adusă la cunoștința lui Avdeev Nicolae, însă

acesta nu a contestat-o în modul stabilit de lege.

Pagină 2 din 9

Reclamanții au subliniat că, între timp, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție 21 octombrie 2015, s-a considerat inadmisibil recursul declarat de S.R.L.

„TEMP”. Totuși, nici împrejurarea dată, nu l-a oprit pe directorul S.R.L. „TEMP”

Avdeev Nicolae de a depune o nouă plângere la 9 decembrie 2015 în REI-1 a

Inspectoratului de Poliție Strășeni. Mai mult, această cerere avea același obiect și

conținut, care vizau pretinsul fapt de escrocherie și falsificare a documentelor de către

factori de decizie de la S.C. „NEOGAZ” S.R.L. Prin urmare, în baza ordonanței

procurorului din cadrul Procuraturii Strășeni Ion Tețcu din 24 decembrie 2015, s-a

dispus refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesul penal cu numărul de

ordine 20153300839, întrucât există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi

penale pe aceleași acuzații, prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe

aceleași temeiuri. Ordonanța Procuraturii r-lui Strășeni din 24 decembrie 2015 a

intrat în vigoare.

În temeiul celor indicate mai sus, reclamanții au considerat că acțiunile abuzive

declanșate de Nicolai Avdeev au avut un efect dublu, fiind defăimată atât reputația

profesională a persoanei juridice S.C. „NEOGAZ” S.R.L., cât și onoarea și

demnitatea personală a cetățeanului Procopiuc Anatolie. Mai mult, s-a arătat că

activitatea S.C. „NEOGAZ” S.R.L. este bazată pe buna-credință și respectarea

obligațiilor asumate față de clienții lui. De fapt, în acest timp, societatea comercială

nu a avut situații litigioase de care ar fi responsabilă, nu a figurat în calitate de pârât

în alte acțiuni civile și nu a încălcat drepturile altor persoane de drept public sau

privat.

În esență, reclamanții au notat că unicul litigiu cu implicarea societății

reclamante a fost cel generat S.R.L. „TEMP”, în persoana administratorului Nicolai

Avdeev, care înaintează pretenții materiale fără o argumentarea adecvată.

Potrivit reclamanților, un rol deosebit în această privință revine concret

cetățeanului Nicolai Avdeev, care, de fapt, este generatorul tuturor acțiunilor ilegale

la adresa lor. Aceștia au susținut că pârâtul Avdeev Nicolae și-a pus drept scop

pedepsirea prin orice mijloace a lui Procopiuc Anatolie pentru fapte presupuse ca

fiind adevărate. În plus, depunerea unor plângeri la diferite instituții de urmărire

penală, cu același conținut, poate fi interpretată ca un abuz. Obiectul acestor acțiuni a

fost de a provoca daune S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și lui Procopiuc Anatolie.

Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie au solicitat

repararea în mod solidar de către S.R.L. „TEMP” și Avdeev Nicolae a prejudiciului

moral în mărime de 100 000 lei, pentru fiecare reclamant în parte (f. d. 10).

La fel, reclamanții au cerut compensarea în mod solidar de către pârâți a

cheltuielilor judiciare (f. d. 10).

În cadrul examinării cauzei, pârâtul Avdeev Nicolae a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

nefondată (f. d. 31 – 34).

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 6 februarie 2017, s-a respins

acțiunea ca neîntemeiată (f. d. 57, 59 – 62).

Împotriva acestui act de dispoziție, Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L.

și Procopiuc Anatolie au declarat apel în termenul legal (f. d. 112). În apărare,

Pagină 3 din 9

intimații au formulat referință, solicitând respingerea cererii acestora (f. d. 100 –

107).

În același timp, la 31 octombrie 2017, S.R.L. „TEMP” și Avdeev Nicolae, prin

intermediul avocatului Buruian Mihail, au depus cererea cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3 500 de lei. În special, s-a menționat

că suma de 2 000 de lei a fost achitată la examinarea cauzei în primă instanță, iar

suma de 1 500 de lei a fost plătită în ordine de apel (f. d. 99).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 31 octombrie 2017, a respins apelul

declarat de Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie și a

menținut hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 6 februarie 2017 (f. d. 108 – 117).

Totodată, instanța de judecată a dispus încasarea în mod solidar de la

Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie în beneficiul lui

Avdeev Nicolai a cheltuielilor judiciare pentru asistență juridical în cuantum de 3 500

de lei (f. d. 108).

Pentru soluționarea acestui litigiu, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de reclamanți în cererea de chemare în judecată și stabilită de primă

instanță. Astfel, Colegiul judiciar a susținut că intimații au încercat să-și apere un

pretins drept încălcat, ceea ce demonstreze că acțiunile lor nu pot fi apreciate ca fiind

considerabile pentru apelant. Or, prin sesizarea organului de drept întru verificarea

legalității diferitor fapte și circumstanțe stabilite, s-a realizat dreptul constituțional

prevăzut la articolele 52 – 53 din Constituția Republicii Moldova.

În subsidiar, instanța de apel a reținut că apelanții nu au probat faptul referitor

la culpabilitatea intimaților ce ține de răspândirea publică a unor informații

defăimătoare în adresa lor. Mai mult, plângerile penale menționate în cererea de

chemare în judecată nu pot fi interpretate ca o formă de răspândire a unor informații

ce ar leza onoarea și demnitatea persoanei.

În fundamentarea acestei decizii, instanța de control judiciar a aplicat articolul

9 alin. (1) din Legea nr. 190 din 18 iulie 1994 cu privire la petiționare, articolele 7 și

8 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare și articolul

16 alin. (1) din Codul civil.

La 8 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 31 octombrie 2017 (f. d. 118).

La 22 noiembrie 2017, Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc

Anatolie, prin intermediul avocatului Dumitru Barbăscumpă, a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanței din 6 februarie 2017, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că instanțele

judecătorești nu au ținut cont de faptul că depunerea repetată a plângerilor penale de

către intimați a reprezentat o exercitare abuzivă de drepturi. Or, în viziunea lor,

asemenea acțiuni urmează a fi calificate ca o încălcare a bunei – credințe în sensul

articolului 9 din Codul civil.

Mai mult, reprezentantul recurentului a invocat că cererile intimații îl vizau

direct pe directorul S.C. „NEOGAZ” S.R.L. Procopiuc Anatolie. Prin urmare,

probarea nevinovăției implica de fiecare dată acumularea informației necesare,

Pagină 4 din 9

argumentarea punctului de vedere și atragerea avocatului pentru asigurarea asistenței

juridice calificare. În mod corespunzător, acesta a pretins că activitățile descrise

provoacă situații de stres sau te sustrag de la procesul de producere a întreprinderii.

Cu privire la compensarea cheltuielilor judiciare, recurenții au susținut că

intimatul nu era în drept să depună o atare cerere, iar instanța de apel nu era

împuternicită să admită pretenția respectivă. În plus, potrivit acestora, mărimea

cheltuielilor nu a fost probată într-un mod adecvat.

La 14 martie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimaților S.R.L.

„TEMP” și Avdeev Nicolae, informându-i că referința se depune în termen de o lună

de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 134).

La 26 martie 2018, intimații au depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil (f. d. 135 – 136).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces

sau a reprezentanților acestora, în acord cu procedura specificată la articolul 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie, prin intermediul avocatului

Dumitru Barbăscumpă, este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare, dacă

este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport verbal în

fața completului de judecată instituit în mod legal.

În acest caz, se observă că mandatele seria MA nr. 1078610 și seria MA nr.

1078610 din 17 octombrie 2016 dovedesc faptul că avocatul Barbăscumpă Dumitru a

fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și să reprezinte

interesele S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie, care sunt subiecții abilitați

cu dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 4 - 5) în conformitate cu dispozițiile art.

430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei, confirmă că

cererea nu a fost depusă repetată și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate și având în vedere data pronunțării

deciziei (31 octombrie 2017) și declarării recursului (22 noiembrie 2017), instanța de

recurs constată că cererea, supusă examinării, a fost depusă în interiorul termenului

de 2 luni.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, și având în vedere poziția formulată în referință, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată existența temeiului de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

Pagină 5 din 9

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile

unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de dreptul de acces la o

instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul

trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale

de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

Pagină 6 din 9

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea lor.

În speță, instanța observă că recurenții S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc

Anatolie au criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017 în baza

articolului 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, așa cum este

prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură

civilă.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 31

octombrie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 190

din 18 iulie 1994 cu privire la petiționare, articolele 7 și 8 din Legea nr. 64 din 23

aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare și articolul 16 alin. (1) din Codul

civil.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurenții au reluat argumentele formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod detaliat.

În special, instanța de apel a învederat că, prin sesizarea organului de drept întru

verificarea legalității unor anumite fapte, s-a realizat dreptul constituțional al

intimaților prevăzut la articolele 52 – 53 din Constituția Republicii Moldova.

Totodată, s-a reținut că S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie nu au probat

culpabilitatea intimaților în partea ce ține de răspândirea publică a unor informații

defăimătoare în adresa lor.

Cu privire la ilegalitatea încasării cheltuielilor judiciare, instanța de recurs

apreciază că, potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, precum și argumentul

ilegalității deciziei atacate. Respectiv, deși recurenții au invocat că acest capăt de

cerere nu a fost probat într-un mod corespunzător, se observă că recurenții nu au

specificat o încălcare esențială a unei norme legale procedurale cu privire la

caracterul arbitrar al aprecierii probelor. De fapt, admiterea unei asemenea capăt de

cerere în ordine de apel a asigurat o bună – administrare a justiției, care este o parte

integrantă a dreptului la un proces echitabil. Or, recurenții nu au reușit să

demonstreze că pretenția, supusă analizei, excede limitărilor impuse la articolul 373

alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu privire la dreptul de a solicită o

compensație legală. Astfel, luând în considerare circumstanțele particulare din speță,

critica examinată mai sus nu se încadrează ipotezei reglementate de art. 432 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, fiind una irelevantă.

Mai mult, instanța observă că, în principiu, recurenții au formulat prezenta

cerere după ce au beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și au avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se

vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile invocate

de S.C. „NEOGAZ” S.R.L. și Procopiuc Anatolie nu dezvăluie nicio aparență a

încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și

Pagină 7 din 9

libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, temeiurile inserate în recurs nu pot

fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească

contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de

procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției

de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011,

parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Un raționament subsidiar constă în faptul că recurentul a fost reprezentat de

către avocatul Dumitru Barbăscumpă, persoană abilitată și calificată, conform art. 1

al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să acționeze în numele clienților lor, să

practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să

reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a fost în măsură să cunoască

condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de recurs, în baza modului de redactare a

articolului 433 lit. a) în Codul de procedură civilă și interpretarea suficient de clară și

coerentă a acestuia de Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa constantă (a se

vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v. Italia, ibidem, parag. 45, Sturm v.

Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura

stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport

rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în

opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o

hotărâre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea,

inter alia, Helle v. Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10

decembrie 2002, parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De

fapt, în concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat

în prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Societatea Comercială „NEOGAZ” S.R.L.

și Procopiuc Anatolie, prin intermediul avocatului Dumitru Barbăscumpă, nu ridică

Pagină 8 din 9

probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială

„NEOGAZ” Societate cu Răspundere Limitată și Procopiuc Anatolie, prin

intermediul avocatului Dumitru Barbăscumpă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Pagină 9 din 9