3ra-428/18 — Contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
3ra-428/18 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra–428/18
Instanța de fond: R. Pulbere
Instanța de apel: A. Minciuna, V. Mihailă, V. Sîrbu
Î N C H E I E R E
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
Judecători Dumitru Visternicean, Nina Vascan
Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Potîrniche Oleg,
în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de
Potîmiche Oleg împotriva Agenției Rezerve Materiale, intervenient accesoriu
Serviciul de Informații și Securitate cu privire la anularea ordinelor, încasarea
salariului pentru absența forțată de la muncă și obligarea recalculării salariului și
altor plăți,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, prin care a
fost respinsă cererea de apel depusă de Potîrniche Oleg și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 10 iulie 2017,
c o n s t a t ă:
La 16 februarie 2017, Potîrniche Oleg a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Agenției Rezerve Materiale, intervenient accesoriu Serviciul de
Informații și Securitate privind anularea ordinelor, încasarea salariului pentru
absența forțată de la muncă și obligarea recalculării salariului și altor plăți.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 08 august 2016, 15 august 2016 și 31
octombrie 2016 pârâtul a emis ordinele nr. 161-p, 164-p și 212-p prin care au fost
încetate/suspendate dreptul de acces la secretul de stat și raporturile de serviciu,
fiind abrogat și ordinul nr. 32 din 29.02.2016 privind numirea reclamantului în
funcția de șef interimar al direcției juridice a Agenției Rezerve Materiale. Ulterior,
prin ordinul nr. 231-p din 24.11.2016, reclamantul a fost restabilit în funcție, însă,
fără dreptul de acces la secretul de stat.
Reclamantul a indicat că, dreptul la secret de stat a fost acordat în temeiul
ordinului nr. 152-p din 02.12.2013 pe un termen de 5 ani. A invocat că nu a
săvârșit careva infracțiune, nu se află sub urmărire penală și nu a fost pus sub
învinuire pentru săvârșirea unei infracțiuni incompatibile cu activitatea ce
presupune utilizarea informațiilor atribuite la secretul de stat.
A explicat că, la 24 noiembrie 2016, a fost restabilit în funcția de șef adjunct
al Direcției Juridice a Agenției Rezerva Materiale fără dreptul de acces la secretul
de stat, i se achită salariul de funcție fără plata sporului pentru activitatea care
impune păstrarea secretului de stat.
Reclamantul a solicitat în instanța de judecată anularea ordinelor nr. 161-p din
08.08.2016, nr. 164-p din 15.08.2016 și nr. 212-p din 31.10.2016 privind
încetarea/suspendarea dreptului de acces la secretul de stat și a raporturilor de
serviciu, anularea ordinului nr.231-p din 24.11.2016 în partea neacordării dreptului
de acces la secretul de stat, încasarea de la pârât a salariului pentru absența forțată
la muncă și obligarea pârâtului la recalcularea și achitarea salariului de funcție,
sporurilor, premiilor, indemnizațiilor, altor plăți în conformitate cu gradul de
salarizare care presupune păstrarea secretului de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 10 iulie 2017, s-a
respins acțiunea înaintată de Potîrniche Oleg împotriva Agenției Rezerve
Materiale, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate privind
anularea ordinelor, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și
obligarea recalculării salariului și altor plăți.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Potîrniche Oleg și menținută hotărârea Judecătoriei
Chișinău (sediul central) din 10 iulie 2017.
La 19 februarie 2018, Potîrniche Oleg a depus cerere de recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, solicitând casarea acesteia
și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie
admisă.
În motivarea recursului declarat, Potîrniche Oleg a reiterat motivele de fapt
ale cauzei și a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de
drept material apreciind arbitrar probele.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Potîrniche Oleg, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Potîrniche Oleg, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Potîrniche Oleg.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Potîrniche Oleg.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Svetlana Filincova,
Judecători Dumitru Visternicean,
Nina Vascan