3ra-362/18 — anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, repararea prejudiciului material și moral

3ra-362/18 — anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-362/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău sediul central) V. Buhnaci

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Potîrniche,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oleg Potîrniche

împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la anularea ordinului de aplicare a

sancțiunii disciplinare și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul depus de Oleg Potîrniche, casată parțial hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 16 octombrie 2017 și emisă o nouă hotărâre în partea

casată,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2017 Oleg Potîrniche a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Rezerve Materiale, iar la 25 septembrie 2017 a depus cerere de

completare a acțiunii (f.d. 39-42), solicitând anularea ordinului nr. 39-p din 31 martie

2017, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment,

obligarea pârâtului să-i achite premiile unice în cuantum de câte un salariu de funcție

lunar, plățile de stimulare și sporurile prevăzute de legislație, care nu i-au fost

acordate în rezultatul sancționării disciplinare, repararea prejudiciului material în

mărime de 50 000 lei și prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 31 martie 2017

Agenția Rezerve Materiale a emis ordinul nr. 39-p prin care i-a aplicat sancțiune

disciplinară - avertisment.

Reclamantul consideră că acest ordin este nefondat, neîntemeiat, subiectiv,

excesiv și pasibil de a fi anulat deoarece nu a comis cu vinovăție nici o abatere

disciplinară cu rezultat dăunător, pentru comiterea căreia poate fi aplicată sancțiunea

disciplinară.

Susține că sintagma din pct. 1 al ordinului contestat „pentru nerespectarea

obligațiilor îndeplinirii atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, competență,

1

eficiență, promptitudine și corectitudine precum și pentru nerespectarea programului

de muncă”, nu corespunde realității și adevărului, fiind în același timp și neclar.

Invocă Oleg Potîrniche că, la aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a ținut cont

de gravitatea abateri disciplinare și de alte circumstanțe obiective, aceasta fiind

aplicată cu încălcarea legislației.

În sensul dat, susține că la 31 martie 2017 se afla în concediu medical, iar

ordinul de sancționare i-a fost comunicat la 10 aprilie 2017.

Menționează că din luna martie colaboratorilor Agenției Rezerve Materiale le-

au fost achitate premii cu ocazia Paștelui, Zilei internaționale a solidarității oamenilor

muncii, Ziua funcționarului public, plăți de stimulare, pe când lui nu i-au fost achitate

din cauza sancțiunii disciplinare aplicate prin ordinul contestat.

Astfel, invoca că, în conformitate cu legislația în vigoare, funcționarii publici

beneficiază de premii unice cu prilejul jubileelor, al sărbătorilor profesionale și al

zilelor de sărbătoare nelucrătoare, care se achită independent de aplicarea sau

neaplicarea sancțiunii disciplinare.

Mai indică reclamantul că, în perioada 25 aprilie 2017 - 03 mai 2017, s-a aflat

în concediu medical, iar revenind la serviciu, domnul Hîncu Nicolae, ex-directorul

general al Agenției Rezerve Materiale, a dispus revocarea ordinului și a sancțiunii

disciplinare, care ulterior la data de 31 mai 2017, acesta a fost eliberat din funcție și

până în prezent ordinul nefiind revocat.

La data de 09 iunie 2017 a depus o cerere către pârât solicitând revocarea

ordinului menționat și a sancțiunii disciplinare, iar prin răspunsul la care lipsește data

și numărul, cererea a fost respinsă.

Ulterior, la 05 iunie 2017, a adresat o cerere pârâtului cu solicitarea de a-i

achita plățile care nu i-au fost achitate, însă la fel prin răspunsul fără număr și dată,

pârâtul a refuzat să satisfacă cererea.

Consideră că, prin ordinul emis îi sunt lezate onoarea, cinstea, demnitatea și

reputația profesională, iar la emiterea acestuia a fost încălcată legislația cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, normele etice și morale, fiindu-i

provocate suferințe psihice și fizice.

A mai invocat că, la aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a ținut cont de

gravitatea abaterii disciplinare și de alte circumstanțe obiective, precum că are la

întreținere 4 copii, dintre care 2 minori.

Respectiv, indică că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, a prezentat Avizul la

proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.589-XIII din 22

septembrie 1995 privind rezervele materiale de stat și de mobilizare, însă, la aplicarea

sancțiunii disciplinare nu s-a ținut cont de faptul că, în temeiul Hotărârii Guvernului

cu privire la aprobarea listei actelor normative care vor fi monitorizate de către

organele centrale de specialitate ale administrației publice pe parcursul anului 2017

nr.81 din 17 februarie 2017, prin Ordinul Agenției Rezerve Materiale nr.21 din 17

martie 2017 a fost creat Grupul de lucru pentru monitorizarea Legii nr.589-XIII din

22 septembrie 1995 privind rezervele materiale de stat și de mobilizare pe parcursul

anului 2017, unde sunt stabilite termene, după luna martie 2017, când a fost aplicată

sancțiunea disciplinară, pentru neprezentarea avizului la legea menționată.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 16 octombrie 2017,

acțiunea înaintată de Oleg Potîrniche împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire

la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și repararea prejudiciului

material și moral, s-a respins ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond, la 10 noiembrie 2017, Oleg

Potîrniche a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 16 octombrie 2017 și emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 s-a admis apelul

depus de Oleg Potîrniche, din alte motive decât cele invocate.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 16 octombrie 2017

în partea respingerii cerințelor achitării plăților salariale, ca tardivă, iar în această

parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată

de Oleg Potîrniche împotriva Agenției Rezerve Materiale cu privire la achitarea

plăților salariale s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În partea respingerii cererii de chemare în judecată cu privire la anularea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare ca tardivă, hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 16 octombrie 2017 s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond legal și

întemeiat a respins ca fiind tardivă acțiunea în partea anulării ordinului nr. 39-p din

31 martie 2017, totodată, neîntemeiat a respins-o ca tardivă în partea cerințelor de

achitare a plăților salariale, or, obligarea intimatului să achite premiile unice în

cuantum de câte un salariu de funcție lunar, plățile de stimulare și sporurile salariale,

nu cad sub incidența termenului de prescripție de 30 de zile, prevăzut de art.17 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, instanța de apel a constat că, deși prima instanță corect a concluzionat

că faptul omiterii termenului legal de adresare în instanța de contencios administrativ,

exclude examinarea în fond a cererii de chemare în judecată, prima instanță greșit a

dispus respingerea ca fiind tardivă acțiunea în partea cerințelor privind achitarea

plăților salariale, deoarece cerința privind achitarea plăților salariale, urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că ordinul nr.39-p din 31 martie 2017,

rămâne a fi valabil, prin urmare corect au fost reținute și plățile salariale.

La 12 februarie 2018 Oleg Potîrniche a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul central

din 16 octombrie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele inferioare de

judecată au încălcat și au aplicat eronat normele de drept material și nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

La fel, a invocat că instanța de apel nu a verificat, conform art. 373 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, legalitatea hotărârii primei instanțe în întregul ei, a

încălcat flagrant regulile de apreciere a probelor, stipulate la art. 130 din Codul de

procedură civilă, a aplicat eronat regulile cu privire la sarcina probațiunii,

degrevându-l pe intimat de probațiune, având drept efect încălcarea drepturilor sale

procedurale garantate de Constituție și CEDO.

3

Susține că instanța de apel și prima instanță nu au apreciat în mod suficient și

obiectiv motivele de omitere a termenului de prescripție, și din contra, pornind de la o

apreciere superficială a obiectului probațiunii, bazându-se pe indici formali și dând

apreciere excesivă și nejustificată unor circumstanțe irelevante pricinii, instanțele au

constatat în mod nejustificat ca fiind neîntemeiată încălcarea termenului de

prescripție și, în consecință, au respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Menționează că din materialele cauzei este evident faptul că omiterea

termenului de prescripție nu a survenit ca urmare a unor inacțiuni deliberate din

partea sa, ci din contra - se datorează în primul rând unor factori obiectivi de forță

majoră, dar și unor circumstanțe care nu-i pot fi imputate.

Astfel, remarcă recurentul că instanțele nu au elucidat pe deplin circumstanța

că în perioada 25 aprilie - 03 mai 2017 s-a aflat în concediu medical, iar termenul

aflării în concediu medical suspendă curgerea termenului de prescripție.

De asemenea, instanțele nu au elucidat pe deplin circumstanța că la 15 mai

2017 a solicitat anularea ordinului nr. 39-p din 31 martie 2017 prin înaintarea unei

cereri la Judecătoria Chișinău, sediul Central, însă aceasta nu a fost acceptată de către

judecător la data de 15 iunie 2017 din motivul că depășește obiectul acțiunii care se

examina deja la altă cerere a sa.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit recipisei anexate la materialele dosarului, recurentul a primit copia

deciziei contestate la 15 decembrie 2017 (f.d. 149).

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 434 Codul de procedură civilă,

recursul înaintat la 12 februarie 2018 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

4

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat Oleg

Potîrniche nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Oleg Potîrniche.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

6