3ra-377/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Ababii dosarul nr. 3ra-377/18

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, V. Mihaila, V. Cotorobai

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Can-Com Arnaut”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Can-Com Arnaut” împotriva Inspecției Financiare,

intervenient accesoriu Primăria s.Vișnevca, r. Cantemir cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost admis apelul declarat de Inspecția Financiară, a fost casată hotărîrea din 30

decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău cu emiterea unei noi hotărîri

de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

extinctivă,

c o n s t a t ă:

La 29 decembrie 2015 SRL „Can-Com Arnaut” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspecției Financiare, intervenient accesoriu Primăria

s.Vișnevca, r. Cantemir cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin actul privind rezultatele controlului de

contrapunere efectuat la SRL „ Can-Com Arnaut” de către Inspecția Financiară, s-a

stabilit că la executarea lucrărilor de construcție a gardului în preajma terenului

sportiv de fotbal din s. Vișnevca, r. Cantemir, SRL SRL „ Can-Com Arnaut” a

obținut un venit ilicit în sumă totală de 62949,67 de lei.

Astfel, prin hotărîrea Inspecției Financiare cu privire la aplicarea sancțiunilor

economice nr.27-17-207 din 14 august 2014, în temeiul art.10 p.6 din Legea cu

privire la antreprenoriat și întreprinderi, s-a decis a percepe în bugetul de stat de la

SRL „Can-Com Arnaut” or.Cahul venitul obținut ilicit în sumă de 62949,67 de lei și

amendă în aceiași mărime, care urmează fi transferate la contul Ministerului

Finanțelor, Trezoreria de Stat.

Reclamantul a susținut că beneficiarul Primăria s.Vișnevca a primit în volum

deplin lucrările executate de către SRL „Can-Com Arnaut” în mărime de 149616,05

lei, fapt care se confirmă prin actul de executare a lucrărilor și actul de transmitere-

primire a lucrărilor, care sunt în vigoare și nefiind contestate, se consideră legale.

Toate lucrările executate și declarate, și volumul lor sunt confirmate prin acte care

atestă procurarea și folosirea acestora în executarea construcției.

Reclamantul consideră neîntemeiată opinia Inspecției Financiare, precum că

nu a fost luat în considerare faptul că actele primare (facturile fiscale) sunt datate cu

o dată mai tîrzie decît întocmirea actelor privind executarea lucrărilor. În acest sens,

a invocat că materialele de construcție au fost primite anterior de la furnizori

conform facturilor de expediție și folosite la construcția obiectului indicat.

A menționat că condițiile furnizării materialelor de construcție sunt prevăzute

în contractele încheiate de către SRL „Can-Com Arnaut” cu furnizorii, conform

cărora, inițial, la procurarea mărfurilor se eliberează documente primare, iar facturi

fiscale se eliberează cumpărătorului numai după achitarea deplină a mărfii. Reieșind

din acest fapt, a avut loc exclusiv o încălcare formală și anume folosirea

materialelor de construcție, documentarea cărora a fost datată puțin mai târziu decît

cînd au fost furnizate în realitate. Aceasta se referă la livrarea mărfii de metal și

țevii, nefiind luate în calcul cheltuielile acestora la construcție, ce a dus la concluzia

despre mărirea volumului lucrărilor de construcție în mărime de 35366,408 lei

(2399,04 lei+32967,368 de lei).

Referitor la executarea lucrărilor de instalare a băncilor, a susținut că de către

revizor a fost calculat greșit costul lucrărilor executate, fapt care, de asemenea, a

dus la concluzia neîntemeiată de mărire a costului lucrărilor cu 666,56 de lei.

Ceea ce se referă la stabilirea costului lucrărilor de îngrădire a obiectului, a

menționat că motivul calculului incorect efectuat de către Inspecția Financiară a fost

greșeala calculării datelor din actul de executare a lucrărilor (în loc de 588 de m.p.

de îngrădire instalați, în calcul, neîntemeiat au fost luați în considerare 799,68 de

m.p., ceea ce a generat diferența lucrărilor executate în mărime de 2986,1 lei).

Calculul incorect se demonstrează prin devizul lucrărilor de reparație, precum

și actul de recepție a lucrărilor executate, conform cărora au fost efectuate lucrări

de reparație a îngrădirii a 392 de metri liniari sau a 588 de m.p. Astfel, actul de

control din 14 august 2014 a fost întocmit în lipsa temeiurilor legale, conține

informații incorecte și neobiective, nu atestă careva încălcări ale legislației și, deci,

nu poate fi pus la baza unei hotărîri.

Reclamantul a solicitat anularea actului de control din 14 august 2014 și a

hotărîrii nr. 27-27-207 din 14 august 2014 privind aplicarea sancțiunilor economice.

Prin hotărîrea din 30 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

acțiunea a fost admisă în parte, dispunându-se anularea hotărîrii consilierului de Stat

clasa II, șef al Direcției Teritoriale Cahul Inspectare Financiară Cahul, Ghencea

Alexandru, nr.27-17-207 din 14 august 2014. În rest, acțiunea privind anularea

actului de control din 14 august 2014 a fost respinsă

Inspecția Financiară a depus apel împotriva hotărîrii primei instanțe,

solicitînd casarea acesteia în partea admiterii acțiunii și emiterea în această partea a

unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Inspecția Financiară, a fost casată hotărîrea din 30 decembrie

2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și a fost emisă o nouă hotărîre de

2

respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

extinctivă.

La 24 octombrie 2017, în termenul prevăzut de lege, SRL„Can-Com Arnaut”

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea ei și

menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurentul consideră eronată concluzia instanței de apel privind tardivitatea

acțiunii. În acest sens, a invocat că în luna decembrie 2014 a primit răspuns la

cererea prealabilă, după care, în termenul de 30 de zile s-a adresat în instanță.

La fel, a menționat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

reprezentantului SRL „Can-Com Arnaut”, căruia nu i-a fost comunicat despre data,

ora și locul ședinței de judecată.

Examinînd temeiurile recursului declarat de SRL „Can-Com Arnaut” în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Can-Com

Arnaut” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Can-Com Arnaut”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Can-Com Arnaut”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4