2ra-530/18 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata

dosarul nr. 2ra – 530/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecătorul: O. Cernei,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc,

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Stratu Valeriu

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stratu Valeriu

împotriva lui Savescul Vladimir cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

C O N S T A T Ă:

La 31 octombrie 2016 Stratu Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Savescul Vladimir solicitând încasarea de la Savescul

Vladimir a sumei împrumutului de 5000 euro și compensarea cheltuielilor de

judecată suportate, inclusiv taxa de stat în sumă de 3316 lei.

În motivarea acțiunii înaintate reclamantul menționează că la

11 februarie 2013 a dat cu împrumut suma de 5000 euro pârâtului până la data de

11 septembrie 2013, fapt confirmat prin recipisa scrisă de ultimul la aceeași dată.

La scadență suma nu a fost restituită.

Stratu Valeriu solicită încasarea de la Savescul Vladimir a sumei

împrumutului de 5000 euro și compensarea cheltuielilor de judecată suportate,

inclusiv taxa de stat în sumă de 3316 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 23 februarie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Stratu Valeriu împotriva lui Savescul

1

Vladimir cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată a

fost respinsă ca tadivă. (f.d.43-46)

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că reclamantul urma să

înainteze acțiunea în cauză în interiorul termenului de 3 ani de la data scadentă a

împrumutului, or în cazul dat curgerea termenului de prescripție a început la

11 septembrie 2013 și s-a scurs la 12 septembrie 2016, cu aprioximativ 50 de zile

înainte de depunerea cererii de chemre în judecată

La 07 martie 2017, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Stratu

Valeriu a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 23 februarie 2017 solicitând, admiterea apelului cu casarea hotărârii

instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată depusă să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 s-a dispus de a nu

da curs cererii de apel depusă de Stratu Valeriu împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 23 februarie 2017 și s-a acordat termen

apelantului până la 20 iunie 2017 pentru a prezenta apelul motivat și dovada

achitării taxe de stat.(f.d.50-51)

La 16 iunie 2017 Stratu Valeriu a depus cerere de apel motivată și a

prezentat dovada achitării taxei de stat.(f.d.54-56, 57)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 s-a respins

cererea de apel depusă de Stratu Vladimir și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 23 februarie 2017. (f.d.67-70)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe din

23 februarie 2017, la 02 februarie 2018, Stratu Valeriu a depus recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

10 octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

23 februarie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă în

totalitate cererea de chemare în judecată. (f.d.74-78).

În susținerea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată ierarhic

inferioare la judecarea cauzei au interpretat eronat și aplicat incorect normele de

drept materiale și procesuale care reglementează situația litigioasă, nu au elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond și nu au

analizat multiaspectual toate probele administrate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

10 octombrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Stratu Valeriu în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

2

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

materiale au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

3

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Stratu Valeriu

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Stratu Valeriu, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Stratu Valeriu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4