2ra-1913/18 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor judiciare

2ra-1913/18 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1913/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: V. Hadîrca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I A

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

judecând recursul declarat de către Ursachii Alla,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Lîsov Serghei împotriva Ursachii Alla, cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Ursachii Alla și s-a menținut hotărârea din 5 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 20 noiembrie 2017, Lîsov Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ursachii Alla, cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

judiciare.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 20 septembrie 2017, Lîsov Serghei a împrumutat pârâtei Ursachii Alla suma

de 1000 euro, fără dobândă pe un termen de o lună. În acest sens, a fost întocmită o

recipisă, care a fost semnată de pârâtă la data sus – menționată.

Astfel, la 25 octombrie 2017, reclamantul a expediat pârâtei o somație cu aviz

recomandat, prin care s-a cerut restituirea sumei de 1000 euro în termen de 5 zile de

la momentul recepționării notificării. Ursachii Alla a neglijat cerința îndreptată

împotriva ei.

Reclamantul a pretins, prin neachitarea în termen a obligațiilor financiare, a

fost admisă o încălcare gravă atât a intereselor lui, cât și a legislației în vigoare

privind executarea obligațiilor.

Pagină 1 din 8

Lîsov Serghei a solicitat încasarea datoriei în mărime de 1 000 euro și

compensarea cheltuielilor judiciare, sub forma taxei de stat, achitate la depunerea

acțiunii, în cuantum de 623,52 lei (f. d. 3, 6)

În cadrul judecării cauzei, pârâta Ursachii Alla nu a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată. Totuși, în ședința de judecată, aceasta și

avocatul ei, Grigore Gargotov, nu au recunoscut acțiunea și au cerut respingerea

acesteia (f. d. 32 – 33).

Prin hotărârea din 5 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea formulată de Lîsov Serghei a fost admisă integral. Astfel, instanța de

judecată a statuat încasarea de la Ursachii Alla în beneficiul lui Lîsov Serghei suma

bănească în mărime de 1 000 euro, cu titlu de datorie, convertiți în valută națională

conform cursului official al Republicii Moldova la data executării hotărârii. La fel, au

fost compensate cheltuielile judiciare de taxă de stat în sumă de 623, 52 lei (f. d. 36,

41 – 44).

Împotriva acestui act judecătoresc, Ursachii Alla a declarat apel în termenul

legal (f. d. 49). În apărare, Lîsov Serghei, reprezentat de avocatul Barcari Grigore, nu

a formulat o referință, însă a solicitat respingerea cererii acesteia (f. d. 60).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 29 mai 2018 , a respins apelul

formulat de Ursachii Alla și a menținut hotărârea din 5 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani (f. d. 62 – 68).

La 13 iunie 2018, Ursachii Alla a declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 5 martie

2018 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și de

compensare a cheltuielilor judiciare.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești nu au luat în considerare faptul că reprezentantul intimatului a

recunoscut că suma de 1 000 euro nu a fost transmisă acestuia. Or, banii respectivi au

constituit cheltuieli pentru viitoarele cheltuieli la perfectarea documentelor, ce

vizează eliberarea unui permis de muncă în orașul Kiev. De fapt, recipisă a fost

întocmită sub presiune psihică.

În al doilea rând, Ursachii Alla a susținut că intimatul a indus-o în eroare,

întrucât i-a promis un loc de muncă în funcție de cofetar și a asigurat-o că-i va

legaliza șederea ei în Kiev. Cu toate acestea, el nu a îndeplinit obligația dată.

La 14 august 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Lîsov Serghei,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 77).

La 3 septembrie 2018, intimatul Lîsov Serghei, reprezentat de avocatul Barcari

Grigore, a depus o referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea

acestuia (f. d. 79 – 80).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Mai mult, în

Pagină 2 din 8

baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat faptul că

recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile articolului 430

din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune

recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de judecată a stabilit

că instanța de apel a expediat decizia atacată la 13 iunie 2018, iar recursul a fost

înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 24 iulie 2018, în limitele temporale

prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (f. d. 86)

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care

puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimatul au avut posibilitatea să

își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici

un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis

mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75,

Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie

2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții

Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, inclusiv

hotărârea din 5 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursului și casarea actelor judecătorești menționate, cu dispunerea

pronunțării unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pagină 3 din 8

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, Ursachii Alla

nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, la 20 septembrie 2017, Alla Ursachii a semnat o recipisă, conform

căreia, a luat cu împrumut de la Lîsov Serghei suma de 1 000 euro, pe un termen de o

lună (f. d. 9, 26).

La 25 octombrie 2016, avocatul Grigore Barcari, în interesele lui Lîsov

Serghei, a expediat în adresa Allei Ursachii o cerere de soluționare prealabilă a

litigiului pe cale extrajudiciară, prin care a solicitat restituirea sumei împrumutate,

acordându-i 5 zile calendaristice din data recepționării (f. d. 10).

Potrivit avizului de recepție, la 6 noiembrie 2017, Ursachii Alla a primit

notificare, însă nu a răspuns la pretenția îndreptată împotriva ei (f. d. 11).

Din aceste motive, Lîsov Serghei a solicitat încasarea de la Ursachii Alla a

datoriei în cuantum de 1 000 euro și compensarea cheltuielilor judiciare, sub forma

taxei de stat, achitate la depunerea acțiunii, în cuantum de 623,52 lei (f. d. 3, 6)

Instanța de recurs remarcă că, atât prima instanța (f. d. 36, 41 - 44), cât și

instanța de apel (f. d. 62 - 68), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât

că pretențiile înaintate de Lîsov Serghei sunt întemeiate și au admis integral acțiunea,

după caz, s-a respins cererea de apel.

Referitor la procesul de luare a acestor soluții, instanțele ierarhic inferioare au

stabilit că Ursachii Alla nu și-a onorat obligațiunile asumate prin semnarea recipisei

din 20 septembrie 2017. La fel, instanța de judecată a precizat că apelanta nu a

prezentat nicio probă, ce-ar demonstra contrariul celor invocate de intimat (f. d. 67).

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 9 alin. (1), 572 alin.

(2), 575, 867 alin. (1) din Codul civil și articolul 118 din Codul de procedură civilă.

Recurenta Ursachii Alla a contestat decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău în baza articolului 432 din Codul de procedură civilă, fără a specifica expres

unul din temeiurile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) din articolul citat. Cu toate

acestea, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs are competența de

a decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în cererea de recurs, prin

examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de

procedură civilă.

Pagină 4 din 8

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Alineatul 4 din același articolul prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară.

Din perspectiva acestor temeiuri, recurenta a invocat că instanțele ierarhic

inferioare nu au luat în considerare faptul, potrivit căruia, ea nu a primit banii indicați

în recipisă.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate mai sus, Colegiul lărgit va opera cu

prevederile articolului 867 alin. (1) din Codul civil și cu explicațiile părților date în

cadrul procedurilor judiciare. În plus, instanța de judecată va trebui să se asigure că în

cazul de față Curtea de Apel Chișinău a îndeplinit condiția unei examinări efective și

a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31,

35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Conform articolului 867 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de împrumut o

parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul)

bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă

sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

În conformitate cu articolul 60 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul acțiunii.

Articolul 130 alin. (3), (4) din Codul de procedură civilă dictează instanței

judecătorești obligația de a aprecia fiecare probă privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Iar, ca rezultat al aprecierii

probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Prin prisma articolului 131 alin. (2), (3) și (7) din Codul de procedură civilă,

instanța poate considera suficiente pentru proces circumstanțele determinate în baza

explicațiilor uneia dintre părți dacă cealaltă deține proba solicitată de instanță, dar nu

o prezintă. Dacă partea obligată să dovedească afirmațiile sale deține, dar nu prezintă

în judecată, probele necesare, instanța este în drept să-și întemeieze concluziile pe

explicațiile date de partea adversă. Recunoașterea faptelor efectuată în primă instanță

își păstrează veridicitatea și în instanțele ierarhic superioare.

Pornind de la raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit observă că

intimatul Lîsov Serghei a fost reprezentat în fața instanțelor de judecată de către

avocatul Barcari Grigore (f. d. 4). Mai mult, potrivit cererii de chemare în judecată,

Lîsov Serghei a împrumutat recurentei suma de 1 000 euro (f. d. 5).

Conform procesului – verbal al ședinței judiciare din 22 februarie 2018,

avocatul Barcari Grigore a declarat că dnul Lîsov Serghei a achitat la o companie

juridică din or. Kiev o sumă de circa 33 000 grivni ucrainești în favoarea dnei

Pagină 5 din 8

Ursachii Alla, în vederea perfectării unor documente pentru legalizarea șederii

acesteia pe teritoriul Ucrainei (f. d. 31 – 32). Iar, în general, s-a menționat că

intimatul a suportat mai multe cheltuieli referitoare la aceste proceduri, care au

format datoria finală de 1 000 euro (f. d. 32).

În aceeași ședință de judecată, Ursachii Alla nu a recunoscut cele menționate

mai sus, precizând că nu a primit nici bani și nici documente permisive de muncă de

la Lîsov Serghei (f. d. 32). Mai mult, la 21 septembrie 2017, a primit o amendă de

510 grivni de la autoritățile din Ucraina pentru încălcarea regulilor de ședere în țara

dată (f. d. 33).

Prin urmare, instanța de recurs învederează constatările din cauza Fomin vs

Moldova (11 octombrie 2011, parag. 31 – 32), potrivit cărora, rolul unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie

motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să

fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate

poate avea loc un control public al administrării justiției (a se vedea Hirvisaari vs

Finland, 27 septembrie 2001, parag. 30). Așadar, dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. Această obligație are totuși și limită,

instanța poate considera necesar să nu răspundă la argumentele care sunt vădit

irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în orice alt fel inadmisibile din cauza

prevederilor legale clare sau unei practici judiciare constante în privința unor tipuri de

argumente similare.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit constată că argumentele recurentei, susținute

în fața instanțelor ierarhic inferioare, cum ar fi acelea care subminează veridicitatea

recipisei din 20 septembrie 2017, nu sunt nerezonabile, din moment ce au fost

confirmate indirect de reprezentantul intimatului în ședință de judecată. Astfel, nu

există nicio îndoială cu privire la exactitatea celor invocate de recurentă, în special, s-

a atestat că banii solicitați trebuiau achitați pentru prestarea unor posibile servicii. Cu

toate acestea, nu există o certitudine că între părți s-a încheiat un contract în limitele

articolului 970 din Codul civil.

În același context, instanța de recurs notează că instanțele ierarhic inferioare nu

au apreciat explicațiile date de reprezentantul lui Lîsov Serghei și de Ursachii Alla,

privitor la pertinența, admisibilitatea și veridicitatea lor, iar toate probele în

ansamblu, nu au fost verificate, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. De fapt, instanțele au ignorat regulile stabilite în articolul 130 din

Codul de procedură civilă, în special, existența recipisei nu poate avea o forță

probantă prestabilită fără o analiză minuțioasă a împrejurărilor din speță.

Din perspectiva evocată, Colegiul de control judiciar reține că Lîsov Serghei nu

i-a dat cu împrumut recurentei bani, dar, în esență, a prestat niște servicii de asistență,

care posibil să echivalează cu 33 000 grivni UAH. Or, potrivit articolului 867 alin. (1)

din Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea

în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, ceea ce nu

a putut fi stabilit în prezentul litigiu. De altfel, oferirea unor servicii nu pot fi

calificate ca bunuri fungibile în acord cu articolul 293 alin. (1) din Codul civil. Mai

Pagină 6 din 8

mult, avocatul intimatului Barcari Grigorov a susținut că dispune de anumite acte,

care i-au fost expediate prin poșta electronică, însă nu are traducerea lor (f. d. 31).

Ulterior, aceste înscrisuri nu au fost anexate la materialele cauzei. În aceste condiții,

se atestă că instanța de apel s-a bazat pe recipisa din 20 septembrie 2017, fără a

explica de ce a admis numai proba respectivă și fără a argumenta preferința acesteia

față de explicațiile date de către părți în ședința de judecată.

Drept consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurentei, potrivit cărora,

instanțele au omis să dea o apreciere juridică explicațiilor avocatului Barcari Grigore,

care l-a reprezentat pe Lîsov Serghei. Mai mult, Colegiul de control judiciar

subliniază că temeiul acțiunii îl constituie acele circumstanțe ce dau naștere acțiunii,

și anume, sunt împrejurările de fapt pe care reclamantul își întemeiază pretențiile față

de pârât. În cazul de față, intimatul a pretins că a încheiat un contract de împrumut cu

recurenta. Prin urmare, având în vedere articolul 60 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, instanța de judecată nu poate schimba din oficiu temeiul acțiunii, iar lipsa altor

probe denotă că acțiunile instanțelor judecată au condus la determinarea greșită a

caracterului raportului juridic dintre părți, legii aplicabile soluționării cauzei și

admisibilității acțiunii. În esență, hotărârile judecătorești contestate denotă că

instanțele de judecată nu și-au onorat obligația prevăzută la articolul 240 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial al

erorilor judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acestora ar conduce inevitabil la

soluționarea incorectă a cauzei.

În acest sens, se confirmă incidența temeiului indicat la articolul 432 alin. (2)

lit. b), alin. (4) din Codul de procedură civilă. Așadar, în baza argumentelor livrate de

părți, coroborate cu înscrisurile anexate la dosar, Colegiul judiciar notează că

greșelile de aplicare a legii și de apreciere arbitrară a explicațiilor părților pot fi

corectate prin casarea deciziei atacate, inclusiv a hotărârii primei instanțe, și

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii în acord cu articolul 445 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă. În esență, evaluarea efectuată de instanța de

recurs a fost susținută pe deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat

de un proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de

a depune observații în cadrul acestei proceduri.

În conformitate cu articolul 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului

a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului. Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a

cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul

revizuirii.

Instanța de judecată subliniază că Ursachii Alla, în ordine de recurs, a solicitat

compensarea cheltuielilor judiciare de la Lîsov Serghei (f. d. 74).

În cazul de față, la 2 aprilie 2018, Ursachii Alla, reprezentată de avocatul

Gargotov Grigore, a achitat 468 lei, cu titlu de taxă de stat, pentru depunerea cererii

Pagină 7 din 8

de chemare în judecată în fața instanței de apel (f. d. 40). Ulterior, în ordine de recurs,

la 24 iulie 2018, recurenta a plătit suma de 292,50 lei (f. d. 72).

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că Ursachii Alla a suportat cheltuieli de

judecată în valoare totală de 760,5 lei la judecarea cauzei la Curtea de Apel Chișinău

și la Curtea Supremă de Justiție. Totodată, recurenta nu a demonstrat alte cheltuieli

judiciare decât cele precizate mai sus.

În atare situație, instanța de recurs învederează că au fost întrunite condițiile de

aplicare a articolului 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă și obligă pe

Lîsov Serghei să compenseze recurentei taxa de stat în cuantum de 760,5 lei.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul formulat de către Ursachii Alla, de a casat decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ursachii Alla.

Se casează integral decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 5 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptate în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Lîsov Serghei

împotriva Ursachii Alla, cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

judiciare, și se pronunță o nouă hotărâre:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

Lîsov Serghei împotriva Ursachii Alla, cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor judiciare.

Se încasează de la Lîsov Serghei (IDNP: XXXXX) în beneficiul Ursachii Alla

(IDNP: XXXXX) cheltuielile de judecată, cu titlu de taxă de stat, achitate la

depunerea cererii de apel și cererii de recurs, în mărime de 760 (șapte sute șaizeci), 5

lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Pagină 8 din 8