2ra-496/18 — impartirea imobilului prin atribuirea intregului bun in schimbul unei sulte.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- impartirea imobilului prin atribuirea intregului bun in schimbul unei sulte.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-496/18 — impartirea imobilului prin atribuirea intregului bun in schimbul unei sulte. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2ra – 496/18
Instanța de fond: Judecătoria Cimișlia
Judecătorul: Iu. Palade,
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila,
Î N C H E I E R E
04 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova,
judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vacarciuc Tamara prin
intermediul reprezentantului, avocatul Buliga Dumitru, împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vacarciuc Tamara
împotriva lui Mihail Gribinic cu privire la împărțirea imobilului prin atribuirea
întregului bun în schimbul unei sulte.
C O N S T A T Ă:
La 02 septembrie 2016, Tamara Vacarciuc s-a adresat cu cerere de chemare
în judecată împotriva lui Mihail Gribinic cu privire la împărțirea imobilului prin
atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte.
În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din
29 martie 2010, i-a fost recunoscut dreptul de proprietate a ½ cotă-parte din casa
de locuit situată în or. XXXXXX, str. XXXXXX și ½ cotă-parte din terenul
aferent cu suprafața de 0,0875 ha pe care este amplasată casa nominalizată.
Menționează că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, ½ cotă-
parte din bunurile imobile situate în or. XXXXXX, str. XXXXXX, îi aparțin ei cu
drept de proprietate, iar ½ cotă-parte lui Mihail Gribinic.
Indică că conform raportului de evaluare nr. 118 din 28 iunie 2016, valoarea
de piață a casei de locuit cu teren aferent constituie suma de 53644 euro.
Notează că potrivit stării tehnice a construcției, aceasta are unică cale de
acces în interiorul locuinței, unica cale de acces la nivelul doi, o bucătărie, un
1
veceu, o baie, un beci și un garaj, respectiv, folosirea acestui bun în comun este
imposibilă.
Consideră că bunul imobil nu este comod partajabil în natură. Drept urmare,
ținând cont de faptul că celălalt coproprietar Mihail Gribinic întotdeauna a
manifestat voința ca bunul nominalizat să-i aparțină în întregime, consideră că
bunul imobil poate fi atribuit în întregime acestuia, iar ei să-i fie achitată o sultă
bănească pentru cota-parte a sa.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 10, 11, 315, 316, 320,
344-346, 357, 361 alin. (2) Cod civil, art. 20, 46, 114-116 din Constituție, art. 1
din Protocolul nr. 1 a CEDO, art. 5, 6, 7, 12, 19, 20, 22, 40 alin. (1), 85 alin. (4),
94 alin. (1), 96 alin. (1), 117-119, 138, 166, 167 CPC.
Solicită admiterea acțiunii, partajarea bunului imobil amplasat în orașul
Cimișlia, str. 27 August 23 A, prin atribuirea întregului bun lui Mihail Gribinic,
în schimbul încasării de la acesta a unei sulte în sumă de 26822 euro și încasarea
de la Mihail Gribinic a cheltuielilor pentru evaluarea bunului și a cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 26 octombrie 2016, acțiunea a fost
respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărâ astfel instanța de judecată reține că conform hotărârii
Judecătoriei Cimișlia din 29 martie 2010, a fost admisă cererea înaintată de către
Vacarciuc Tamara către Gribinic Mihail privind stabilirea cotelor-părți și
partajarea averii. A fost recunoscut dreptul de proprietate în mărime de câte ½
după Vacarciuc Tamara și Gribinic Mihail din casa de locuit amplasată în
or. XXXXXX, str. XXXXXX, care este situată pe un teren aferent cu suprafața de
0,0875 ha.
Instanța la fel reține, că la materialele cauzei nu este dovada fapului că
reclamanta s-a adresat pârâtului cu o propunere privind atribuirea cotei sale părți,
în schimbul unei sulte, iar pârâtul nu s-a prezentat în ședința de judecată, fapt ce
instanța a considerat un temei important pentru a respinge cererea reclamantei.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 02 noiembrie 2016, Tamara
Vacarciuc a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din
26 octombrie 2016, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de
admitere a acțiunii și scutirea de la plata taxei de stat, invocând starea materială
precară.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, s-a respins
cererea apelantei Tamara Vacarciuc cu privire la scutirea de la plata taxei de stat.
Nu s-a dat curs cererii de apel și i s-a acordat termen pentru prezentarea apelului
motivat și dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 12673 lei până la ședința de
judecată din 22 februarie 2017.
2
La 02 februarie 2017 Vacarciuc Tamara a depus recurs împotriva încheierii
Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 solicitând casarea încheierii și
emiterea unei decizii prin care să fie admisă cererea Tamarei Vacarciuc cu
privire la scutirea acesteia de la plata taxa de stat și scutirea ultimei de la plata
taxei de stat.
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017, a fost respins recursul declarat de
Tamara Vacarciuc prin intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 și menținută
încheierea.
La 21 februarie 2017, Tamara Vacarciuc prin intermediul reprezentantului,
avocatul Dumitru Buliga a depus cerere de apel motivată, iar la 02 mai 2017,
cerere cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost admisă
cererea apelantei privind scutirea parțială de la plata taxei de stat, obligând-o să
achite până la 24 mai 2017, suma de 3000 lei, fiind menționat că în caz contrar
apelul va fi restituit fără examinare.
La 22 mai 2017, Tamara Vacarciuc și avocatul acesteia Dumitru Buliga au
declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din 03 mai 2017, solicitând
admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel în partea în care a fost
obligată să achite taxa de stat în sumă de 3000 lei, cu emiterea unei noi decizii
prin care apelanta să fie scutită parțial de la plata taxei de stat, cu admiterea
achitării parțiale de către aceasta a taxei de stat în mărime de 1150 lei.
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, a fost respins recursul declarat de
Tamara Vacarciuc prin intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017 și menținută
încheierea.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, s-a respins
cererea de apel declarată de Vacarciuc Tamara ca neîntemeiată și a fost menținută
hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 26 octombrie 2016.
Nefiind de acord cu decizia Curții de Apel Chișinău, la 22 decembrie 2017
Tamara Vacarciuc prin intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga a
contestat-o cu recurs solicitând scutirea parțială a recurentei de la plata taxei de
stat, cu admiterea achitării parțiale de către Vacarciuc Tamara a taxei de stat în
mărime de 168 lei pentru examinarea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de
Apel Chișinău din 27 septembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Cimișlia din
26 octombrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă
integral cererea de chemare în judecată depusă de Vacarciuc Tamara, iar în cazul
în care nu va putea fi corectată eroarea judiciară admisă de instanța de apel de
3
către instanța de recurs solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din
27 septembrie 2017 cu transmiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel
Chișinău într-un alt complet de judecată.
În susținerea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel la emiterea
deciziei nu a examinat obiectiv și elucidat pe deplin toate probele pertinente și
concludente care au importanță nemijlocită pentru soluționarea obiectivă a
litigiului, nu a studiat profund esența problemei, a interpretat eronat normele
materiale și nu a aplicat în special prevederile art.361 alin.(2) lit.a) Cod Civil, deși
anume această normă materială guvernează speța dată.
Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție din 09 ianuarie 2018, a fost admisă parțial cererea
Tamarei Vacarciuc cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la
depunerea cererii de recurs. S-a scutit parțial recurenta, Tamara Vacarciuc de la
plata taxei de stat în mărime de 6031 lei la depunerea cererii de recurs și i-a fost
comunicat despre necesitate prezentării dovezii achitării taxei de stat în mărime
de 2000 lei, stabilindu-i-se un termen de până la 09 februarie 2018.
La 24 ianuarie 2018, recurentul a prezentat dovada achitării taxei de stat și a
solicitat anexarea acesteia la materialele cauzei.
În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
27 septembrie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Tamara Vacarciuc prin
intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat
inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod
eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost
4
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina
a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate
regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește
procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări
decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în
cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta
etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul
ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma
drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în
materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,
consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la
justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca
(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra
Greciei din 27 martie 2014).
In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea
unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât
condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc
scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de
administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO
(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).
Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în
5
funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din
2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a
deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra
Armeniei din 19 ianuarie 2010).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tamara
Vacarciuc prin intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga, este
declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)
CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar
alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de
apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de către Tamara Vacarciuc prin
intermediul reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Recursul, declarat de către Tamara Vacarciuc prin intermediul
reprezentantului, avocatul Dumitru Buliga, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecători Nicolae Craiu
Dumitru Visternicean
6