2ra-814/19 — partajarea bunului imobil

2ra-814/19 — partajarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-814/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (Sv. Garștea-Bria)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

08 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gavriliuc Serghei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Gavriliuc

Serghei împotriva lui Igor Mosiiciuc cu privire la partajarea bunului imobil,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Mosiiciuc Igor, s-a casat hotărârea din 27 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată

c o n s t a t ă:

La 09 august 2016, Gavriliuc Serghei a depus cerere de chemare în judecată, cu

concretizările ulterioare, împotriva lui Igor Mosiiciuc cu privire la partajarea bunului

imobil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului de donație nr.

XXXXX din 17 martie 2010, autentificat de către notatul Boris Gratii, înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la 15 aprilie 2010, a devenit proprietarul a 1/3 cotă-parte

ideală din bunul imobil – apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX.

A susținut că proprietarul a 2/3 cote-părți ideale din apartamentul nominalizat supra,

conform contractului de donație nr. XXXXX din 10 decembrie 2009, este pârâtul

Mosiiciuc Igor.

A notat reclamantul că de fapt împărțirea în natură a apartamentului nr. XXXXX,

din str. XXXXX, conform cotelor-părți, este imposibilă, deoarece este compus din 2 odăi

locative, care nu sunt izolate.

A menționat că la moment deși deține dreptul de proprietate asupra 1/3 cotă-parte

din imobilul în litigiu, totuși nu poate să se folosească de proprietatea sa.

Cu atât mai mult, că în prezent în apartamentul în litigiu locuiește o rudă a pârâtului,

îngrădindu-i accesul la cota sa parte din imobilul respectiv.

În contextul expus, și cu trimitere la prevederile art. 315 alin. (1), (2) și (3), art. 346

alin. (1), art. 347 alin. (1), art. 357 alin. (1) și art. 361 alin. (2) din Codul civil (până la

1

modificările efectuate prin Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor

acte legislative nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 14 ianuarie 2019, cu unele

excepții), și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, a cerut Gavriliuc Serghei partajarea

apartamentului nr. XXXXX, din str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, prin atribuirea în

natură a întregului apartament lui Mosiiciuc Igor, cu încasarea din contul pârâtului în

beneficiul său a sumei de 168.300 de lei cu titlu de sultă în schimbul a 1/3 cotă-parte din

imobilul în litigiu ce îi aparține cu drept de proprietate, precum și 200 de lei cheltuieli

pentru efectuarea evaluării bunului imobil, 150 de lei taxa de stat și 2.000 de lei cheltuieli

de asistență juridică.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea a

fost admisă și s-a partajat apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX, proprietate comună pe cote-părți, prin atribuirea în natură a întregului bun

imobil lui Mosiiciuc Igor în schimbul unei sulte în mărime de 168.300 de lei ce constituie

costul a 1/3 cotă-parte din apartamentul nominalizat în beneficiul lui Gavriliuc Serghei.

S-a încasat din contul lui Mosiiciuc Igor în beneficiul lui Gavriliuc Serghei suma de 200

de lei cheltuieli pentru evaluarea imobilului în litigiu, 2.000 de lei cheltuieli de asistență

juridică și 155 de lei taxa de stat, în total 2.355 de lei.

Prima instanță și-a motivat hotărârea prin faptul că împărțirea în natură a bunului

imobil în litigiu nu este posibilă în așa mod ca fiecare din coproprietari să aibă cel puțin o

odaie separată.

A reținut prima instanță că relațiile dintre părțile în litigiu sunt ostile. Reclamantul

Gavriliuc Serghei dispune de un alt spațiu locativ și nu are intenție de a se instala cu

traiul în apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, și pretinde numai la contravaloarea

1/3 cotă-parte ce îi aparține din imobilul litigios.

Totodată, a stabilit prima instanță că pârâtul Mosiiciuc Igor nu are un alt loc

permanent de trai, locuind în apartmaentul în litigiu timp îndelungat, achită serviciile

comunale prestate pentru întregul apartament, inclusiv și pentru 1/3 cotă-parte ce aparține

lui Gavriliuc Serghei, precum și nu dispune de surse financiare pentru răscumpărarea

cotei-părți ce aparține lui Gavriliuc Serghei conform prețului propus de către reclamant

până la adresarea în instanța de judecată.

A notat prima instanță că atât reclamantul, cât și pârâtul în procesul examinării

cauzei nu au solicitat dispunerea efectuării unei expertize pentru stabilirea prețului

apartamentului în litigiu, din care considerente la emiterea hotărârii s-a ținut cont de

informația nr. 31/02 din 14 februarie 2018 eliberată de către bursa de valori „Lara”,

potrivit căreia valoarea medie de piață a apartamentului cu 2 odăi, cu suprafața totală de

45 m.p., în starea tehnică medie, la etajul 4 din 5, situat pe adresa str. XXXXX, în

perioada 01 august 2016 – 31 octombrie 2016, constituie 485.000 de lei – 505.000 de lei

(f.d. 39).

A concluzionat prima instanță că partajarea proprietății comune pe cote-părți -

apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, este posibilă în

condițiile prevăzute de art. 361 alin. (2) din Codul civil, cu atribuirea întregului

apartament lui Mosiiciuc Igor în schimbul unei sulte în beneficiul coproprietarului

Gavriliuc Serghei.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Mosiiciuc Igor, s-a casat hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei

2

Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că prima instanță a emis hotărârea cu

interpretarea normelor de drept material, în special a prevederilor art. 361 din Codul civil,

care stabilește posibilitatea și modalitatea împărțirii bunului imobil aflat în proprietate pe

cote-părți, și anume prin atribuirea întregului bun imobil, în schimbul unei sulte, în

favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor.

A precizat instanța de apel că dispozițiile art. 361 din Codul civil cert stabilește că

dreptul de proprietate pe cote-părți poate înceta prin atribuirea întregului imobil unui

proprietar, cu compensarea celuilalt cu o sultă bănească corespunzătoare cotei-părți pe

care o deține, dar această prevedere stabilește și o condiție – la cerere.

A notat instanța de apel că prin sintagma „la cerere” se înțelege – dorința,

consimțământul coproprietarului căruia urmează să-i fie atribuită sulta bănească.

A reținut instanța de apel că în speță cererea privind atribuirea în natură a întregului

bun în proprietate vine din partea reclamantului Gavriliuc Serghei, care deține cu drept de

proprietate privată 1/3 cotă-parte din apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, nr.

cadastral XXXXX, căruia urmează să-i fie achitată sulta.

A menționat instanța de apel că reieșind din cererea de apel și explicațiile date în

cadrul ședinței instanței de apel, pârâtul Mosiiciuc Igor nu dorește să obțină în natură

întregul bun imobil în litigiu, cu achitarea reclamantului unei sulte în schimbul a 1/3

cotă-parte ce aparține acestuia, ba din contra, manifestă dorința ca apartamentul în litigiu

să fie transmis în întregime lui Gavriliuc Serghei, cu achitarea de către ultimul în

beneficiul său a sultei bănești.

A constatat instanța de apel că la cazul speței nu sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 361 din Codul civil, lipsind astfel cererea și/sau consimțământul coproprietarului

Mosiiciuc Igor, care urmează să achite sulta bănească și să obțină întregul bun imobil

litigios, or, conform legislației în vigoare dreptul de proprietate este inviolabil, respectiv,

în obligația pârâtului nu poate fi pusă o creanță și transmis un imobil fără consimțământul

acestuia.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

lui Mosiiciuc Igor privind emiterea unei decizii suplimentare la decizia din 10 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

La 16 ianuarie 2019, Gavriliuc Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, pe care o consideră legală și întemeiată.

În susținerea recursului Gavriliuc Serghei a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 25 martie 2019, în adresa lui Mosiiciuc Igor a fost expediată copia recursului

declarat de către Gavriliuc Serghei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței,

însă intimatul nu și-a valorificat dreptul respectiv.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gavriliuc Serghei este

inadmisibil, din motivele ce succed.

3

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Gavriliuc Serghei la 12 noiembrie 2018 (f.d.

137), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către recurent.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 16 ianuarie 2019.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

4

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Gavriliuc Serghei, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de chemare în judecată și explicațiilor date în cadrul

ședinței instanței de apel, asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în

modul corespunzător.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Gavriliuc Serghei nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Gavriliuc

Serghei nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

5

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Gavriliuc Serghei a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Gavriliuc Serghei împotriva deciziei

din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Gavriliuc Serghei împotriva deciziei din 10 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

6