2ra-374/19 — încasarea plăților și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-374/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (V. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Igor Mosiiciuc și Serghei

Gavriliuc reprezentat de avocatul Valentin Caisîn,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Mosiiciuc

împotriva lui Serghei Gavriliuc cu privire la încasarea plaților și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Igor Mosiiciuc și s-a casat hotărârea din 27 iunie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

constată:

La 01 decembrie 2016, Igor Mosiiciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Serghei Gavriliuc cu privire la încasarea plăților și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că a depus prezenta cerere de

chemare în judecată, deoarece pârâtul care este înregistrat ca coproprietar a 1/3

cotă-parte din ap. 56 din str. Nicolae Zelinski, 28/5, mun. Chișinău, nu participă la

întreținerea locuinței proprietate comună, a cărei proprietar de drept se declară.

Astfel, a invocat că Serghei Gavriliuc refuză să achite serviciile obligatorii cum

ar fi impozitul pe imobil, energia termică, deservirea blocului și a echipamentelor

tehnice.

Totodată, a specificat că s-a adresat către pârât, ca ultimul să-și achite plățile

sus-menționate pentru cota-parte din imobil pe care o deține, însă ultimul a lăsat

solicitarea sa fără răspuns.

Bazându-se de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002

despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, a relevat că pârâtul este obligat să participe la achitarea

energiei termice, deservirea blocului și a echipamentului tehnic.

1

La fel, a subliniat că prin refuzul pârâtului de a-i restitui sumele achitate,

ultimul se îmbogățește fără justă cauză, motiv din care acesta este obligat să-i

restituie toate sumele achitate pentru serviciile comunale ce se raportează la

cota-parte a sa din imobil, precum și impozitul imobiliar.

Reclamantul a precizat că pe perioada octombrie 2013 – octombrie 2016,

pentru energia termică, deservirea blocului și echipamentului tehnic a achitat în total

suma de 8079,45 de lei, iar suma de 2693,15 lei, corespunde 1/3 cote-părți din imobil

deținute cu drept de proprietate de către pârât.

În acest context, a accentuat că întru evitarea survenirii consecințelor juridice

nefavorabile, a achitat pentru Serghei Gavriliuc impozitul pe imobil pentru perioada

2014-2016 în sumă de 203,30 lei.

Igor Mosiiciuc a solicitat încasarea din contul lui Serghei Gavriliuc în

beneficiul său a sumei de 2896,45 de lei și a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv

taxa de stat în mărime de 150 de lei.

Prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că pretențiile invocate de

reclamant în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate și nu se încadrează în

prevederile legii.

La 10 iulie 2018, Igor Mosiiciuc a declarat apel asupra hotărârii din

27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând casarea integrală a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea de apel depusă de Igor Mosiiciuc, casată hotărârea din 27 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată cu încasarea de la Serghei Gavriliuc în

beneficiul lui Igor Mosiiciuc a sumei de 1 350,65 de lei și a cheltuielilor de judecată

formate din taxă de stat achitată în instanța de fond și apel în sumă de 262,50 de lei

și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 500 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut dispozițiile art.315 alin.(1-2),

art.316 alin.(1-2), art.347 alin.(1), art.349 Cod civil și pct.8 alin.(3), pct. 17 ale

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

Cu referire la nomele citate și în raport cu materialele cauzei, instanța de apel a

reținut că au fost stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

judecarea cauzei în fond, totuși concluziile instanței de fond în sensul respingerii

acțiunii sunt neîntemeiate, fapt ce rezultă din interpretarea greșită a prevederilor

legale ce guvernează raportul juridic litigios în coroborare cu materialul probator

prezentat de părți.

Astfel a relevat că pretențiile solicitate de Igor Mosiiciuc în cererea de chemare

în judecată sunt întemeiate, însă parțial se încadrează în prevederile legii, motiv din

care cererea de apel urmează a fi admisă cu casarea hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

2

La 19 decembrie 2018, Igor Mosiiciuc a declarat recurs împotriva deciziei din

21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral. Totodată a solicitat încasarea din contul intimatului în beneficiul său a taxei

de stat în sumă de 84,38 de lei.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel

pe care o consideră ilegală, neîntemeiată și nefondată.

În susținerea poziției date, recurentul a menționat că instanța de apel la emiterea

noii hotărâri greșit și neobiectiv a respins admiterea integrală a pretențiilor sale din

cererea de apel, a micșorat prejudiciul material solicitat de la suma de 2693,78 la

1350 de lei și nu a luat în considerare cheltuielile sale poștale în mărime de 7,50 lei.

La fel, a accentuat că instanța ierarhic inferioară ilegal, neîntemeiat și

neobiectiv a emis încheierea din 05 septembrie 2018 prin care la obligat să prezinte

cererea de apel în limba română, astfel încălcându-i dreptul la un proces echitabil,

motiv din care a înaintat prezenta cerere de recurs.

La 07 februarie 2019, Serghei Gavriliuc reprezentat de avocatul Valentin

Caisîn a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel,

menținerea hotărârii instanței de fond și încasarea din contul lui Igor Mosiiciuc

cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 75 de lei.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că consideră decizia instanței

de apel ilegală, deoarece instanța ierarhic inferioară la emiterea acesteia nu a aplicat

legea care urma a fi aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

În susținerea argumentelor invocate a subliniat că instanța de apel la adoptarea

soluției emise nu a luat în considerare dispozițiile art.25 alin.(1) al Legii serviciilor

publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, care stabilește că

doar persoanele fizice sau juridice care beneficiază de serviciile comunale sunt

obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate. Astfel nu pot fi reținute

concluziile instanței de apel precum că fiecare din coproprietarii unei proprietăți

comune pe cote-părți, indiferent de faptul dacă a beneficiat de serviciile comunale

sau nu, are obligația de a participa la acoperirea cheltuielilor pentru întreținerea și

păstrarea bunurilor comune.

În acest context, a relevat că conform informației despre achitarea serviciilor

locativ-comunale, furnizată de ÎM „INFOCOM”, se atestă că suma pretinsă de Igor

Mosiiciuc, în cuantum de 2896,45 de lei, s-a format în perioada septembrie 2013 –

septembrie 2016.

La fel, a accentuat că în apartamentul sus-menționat este înregistrată o singură

persoană, și anume mama intimatului, fapt confirmat prin Adeverința eliberată de

Agenția Serviciilor Publice.

În acest context, a indicat că în perioada septembrie 2013 – septembrie 2016

nu s-a folosit de apartamentul menționat și respectiv nu a beneficiat de serviciile

comunale.

Astfel, a concluzionat că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, iar

decizia instanței de apel ilegală și neîntemeiată, motiv din care cererea de recurs

urmează a fi admisă cu casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de

fond.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 21 noiembrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 08 decembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursurile, declarate de Igor Mosiiciuc la

19 decembrie 2018 și Serghei Gavriliuc reprezentat de avocatul Valentin Caisîn la

07 februarie 2019, se consideră depuse în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Igor Mosiiciuc și

Serghei Gavriliuc reprezentat de avocatul Valentin Caisîn, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către

Igor Mosiiciuc și Serghei Gavriliuc reprezentat de avocatul Valentin Caisîn, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Igor Mosiiciuc și Serghei Gavriliuc reprezentat de

avocatul Valentin Caisîn, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Igor Mosiiciuc și Serghei Gavriliuc reprezentat de

avocatul Valentin Caisîn se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5