2ra-269/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-269/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Central (jud. A. Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor

Socolveac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr. 51/397 COOP împotriva lui Victor Socolveac,

Valentinei Socolveac și Irinei Socolveac-Beloșapca cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 9 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Victor Socolveac și menținută hotărârea din

3 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central, prin care acțiunea a fost

admisă

constată:

La 14 martie 2017, APLP nr. 51/397 COOP a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Victor Socolveac, Valentinei Socolveac și Irinei Socolveac-

Beloșapca cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contului personal deschis la APLP

nr. 51/397 COOP pe numele pârâților, ultimii au beneficiat de servicii comunale

precum ar fi deservirea blocului, utilajului blocului, evacuarea deșeurilor, antenă

comună, radio, servicii de lift etc., având obligația de a achita costul acestor

serviciilor conform bonului primit spre plată.

Astfel, din cauza nerespectării acestei obligațiuni, la 1 ianuarie 2017, pârâții

au acumulat o datorie în sumă de 4903 de lei, ce se confirmă prin informația despre

calcularea și achitarea serviciilor comunale prezentate de SRL „Infosapr”.

Cu referire la prevederile art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191

din 19 februarie 2002, art. 58, 59, 60 Codul cu privire la locuințe, a remarcat că

1

proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-

comunale.

Având în vedere prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, a menționat că

APLP nr. 51/397 COOP este în drept să înainteze cerere de chemare în judecată

fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe cale

extrajudiciară, totuși, pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare, a

reclamației și convorbiri verbale despre necesitatea executării obligației de plată a

serviciilor comunale, însă au neglijat acest fapt.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 602,

617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Codul locativ, art. 28, 131 alin. (4), 166,

167, 248 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la pârâți în

beneficiul APLP nr. 51/397 COOP cu titlu de datorie a sumei de 4903 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 3 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central, a

fost admisă acțiunea.

A fost încasată de la Victor Socolveac, Valentina Socolveac și Irina

Socolveac-Beloșapca, în mod solidar, în beneficiul APLP nr. 51/397 COOP suma

de 4903 de lei cu titlu de datorie pentru serviciile locativ comunale livrate în

perioada până în luna ianuarie 2017 și suma de 270 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecare a cauzei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată.

Prin decizia din 9 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Victor Socolveac și menținută hotărârea primei instanțe.

La 22 octombrie 2018, Victor Socolveac a declarat recurs împotriva deciziei

din 9 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată, deoarece au fost

încălcate normele de drept procedural, cauza a fost judecată de un judecător care

nu avea dreptul să participe la judecarea ei și în absența unui participant căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, în dosar lipsește procesul-

verbal al ședinței de judecată, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

material, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și interpretată incorect

legea.

Având în vedere prevederile art. 61 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995

privind organizarea judecătorească, a precizat că pentru examinarea apelului, cauza

a fost repartizată aleatoriu unui complet de judecată constituit din judecătorii Lidia

Bulgac, Grigore Dașchevici și Silvia Gîrbu, însă decizia din 9 august 2018 a fost

emisă de un alt complet de judecată format din judecătorii Nelea Budei, Ion

Muruianu, Lidia Bulgac, fiindu-i comunicat că judecătorii Grigore Dașchevici și

Silvia Gîrbu se află în concediu.

2

A obiectat că nu au existat temeiuri legale pentru înlocuirea membrilor

completului de judecată, prevăzute la pct. 14 lit. a) - j) din Regulamentul privind

procedura de constituire a componenței instanțelor judecătorești și de înlocuire a

membrilor acestora, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 111/5 din 5 februarie 2013.

Totodată, la materialele dosarului lipsește o încheiere motivată privind

înlocuirea membrilor completului de judecată.

Cu referire la prevederile art. 56, 59, 62 alin. (4), 100 și 388 alin. (1) CPC, a

obiectat că în prima instanță, cauza a fost examinată în lipsa Valentinei Socolveac

și Irinei Socolveac-Beloșapca, care nu au fost înștiințate în modul stabilit de lege

despre ședințele de judecată numite pentru data de 30 mai 2017, 13 iulie 2017 și

3 octombrie 2017, nu le-a fost comunicat nici dispozitivul și nici hotărârea

integrală a primei instanțe, nefiindu-le comunicată nici cererea de chemare în

judecată cu actele anexate, la materialele dosarului lipsind anumite probe care ar

demonstra contrariul.

În instanța de apel, cauza a fost examinată, de asemenea, în lipsa Valentinei

Socolveac și Irinei Socolveac-Beloșapca, care nu au fost înștiințate în modul

stabilit de lege despre locul, data și ora ședinței de judecată.

A subliniat că la materialele dosarului lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel din 20 decembrie 2017, când a fost emisă încheierea

prin care dânsul a fost scutit de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de

apel.

Prima instanță, la emiterea hotărârii, nu s-a condus și nu a aplicat legea care

trebuia să o aplice și anume, art. 48 alin. (1), 51 alin. (1) din Legea nr. 75 din

30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, art. 23 alin. (2)-(5) din Legea nr. 1324 din

10 martie 1993 privatizării fondului de locuințe, art. 2, 3, 17 din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, art. 514, 518, 531 și 666 Cod civil.

Instanța de apel nu a aplicat nicio normă materială, făcând o concluzie

eronată precum că prima instanță corect a aplicat normele de drept material, iar

argumentele lui din cererea de apel, fundamentate pe normele de drept material,

sunt neîntemeiate și declarative.

A accentuat că prevederile art. 25 alin. (2)-(5) din Legea nr. 1402 din

24 octombrie 2002 cu privire la serviciile publice de gospodărire comunală au fost

interpretate eronat de prima instanță.

A mai menționat că prima instanță, contrar prevederilor art. 227 alin. (2)

CPC și art. 273 alin. (2) CPP, nu a examinat în modul stabilit de lege cererea cu

privire la probele false din 29 mai 2017, nu a examinat extrasul din fișa locuinței

din 24 mai 2012 prezentat de el, extrasul falsificat de intimat din 5 ianuarie 2017,

anexat la cererea de chemare în judecată în coraport cu extrasul din Registrul

bunurilor imobile.

Astfel, nu au fost examinate și apreciate, în ceea ce privește admisibilitatea

probelor, informațiile prezentate despre proprietarii apartamentului, obținute

3

contrar prevederilor legale, nefiind semnate de persoana responsabilă și în lipsa

ștampilei.

Instanța de judecată nu a examinat faptul privind extinderea eronată de către

intimat a suprafeței apartamentului de la 58,2 m2 la 91,2 m2, cu scopul de a fi

încasată o suma mai mare pentru datoriile acumulate la serviciile comunale

prestate.

Nu au fost luate în considerație nici certificatul de la locul de trai și

contractul privind prestarea serviciilor comunale nr. 8/06 din 11 mai 2006, din care

rezultă că plata pentru evacuarea deșeurilor dânsul o achită nemijlocit la locul de

trai.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 15 august 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 124), fiind recepționată de către recurent la 24 august 2018, ceea ce se

confirmă prin mențiunea aplicată pe plicul de recepției a deciziei recurate, copia

căruia este anexată la cererea de recurs (f. d. 163).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 22 octombrie 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Socolveac nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Este de menționat că nici argumentul invocat în recurs de către Victor

Socolveac cu privire la încălcarea procedurii de citare legală în prima instanță și în

instanța de apel a Valentinei Socolveac și Irinei Socolveac-Beloșapca, nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, o astfel de încălcare procedurală poate fi invocată nemijlocit de către

persoana care nu a fost înștiințată în modul stabilit de lege despre procesul de

judecată și se consideră vătămată într-un drept al său.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Victor Socolveac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Victor Socolveac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Victor Socolveac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5