3ra-375/18 — cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, obligarea reluării furnizării gazelor naturale

prima instanță: N. Lazareva dosarul nr. 3ra-375/18

instanța de apel: A. Curdov, L. Caraianu, M. Galupa

ÎNCHEIERE

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Alexandr Mandaji

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Mandaji

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gagauz – Gaz” cu privire la

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, obligarea de a relua

furnizarea gazelor naturale

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 18 octombrie 2017 prin care a

fost respinsă cererea de apel a lui Alexandr Mandaji și menținută hotărârea

Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr – Lunga din 8 iunie 2017, prin care acțiunea a

fost respinsă

constată:

La 30 septembrie 2015, Alexandr Mandaji a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Gagauz – Gaz” cu privire la repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral, obligarea de a relua furnizarea gazelor naturale.

În motivarea acțiunii a invocat că de aproximativ trei ani în urmă,

SRL „Gagauz – Gaz” a încetat furnizarea gazelor naturale în apartamentul

reclamantului, având ca temei acumularea datoriei în sumă de 169 lei.

Indică că angajații furnizorului de gaze naturale nu au putut explica apariția

datoriei, deși reclamantul achita la timp și integral plata pentru serviciile prestate.

Consideră că pârâtul a încălcat prevederile pct. 4 din contractul cu privire la

furnizarea gazelor naturale. Ca urmare, dânsul a fost prejudiciat considerabil din

punct de vedere financiar.

Solicită admiterea acțiunii, repararea prejudiciului material în sumă de

63000 lei, obligarea pârâtului să reia furnizarea gazelor naturale în apartamentul

ce-i aparține, emiterea deciziei cu privire la rămânerea în funcție a directorului și

inginerului principal al SRL „Gagauz – Gaz”.

1

La 2 februarie 2016, Alexandr Mandaji a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat repararea prejudiciului moral în sumă de

100000 lei pentru prestarea serviciilor ce nu corespund securității sănătății și vieții

omului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr – Lunga din 10 martie 2016 a fost

respinsă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 13 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de Alexandr Mandaji, casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr – Lunga din

10 martie 2016 și remisă cauza la rejudecare la Judecătoria Ceadîr – Lunga în alt

complet de judecată.

La 6 aprilie 2017, Alexandr Mandaji a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară, prin care a indicat că salariul lunar mediu în RM în perioada

30 septembrie 2015 – 1 ianuarie 2016 constituia suma de 14406 lei, iar în perioada

1 ianuarie 2016 – 1 ianuarie 2017 – 61016 lei.

Menționează că suma prejudiciului solicitat este indicat în acțiune reieșind

din nivelul de inflație al Republicii Moldova din data deconectării livrării gazelor

în apartamentul ce-i aparține.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr – Lunga din 8 iunie 2017 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 18 octombrie 2017 a fost respinsă

cererea de apel a lui Alexandr Mandaji și menținută hotărârea primei instanțe.

La 15 decembrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Alexandr Mandaji

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 18 octombrie 2017,

solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei recurate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Susține că potrivit pct. 4 din contractul cu privire la furnizarea gazelor

naturale nr. 7114 din 1 ianuarie 2001 încheiat între SRL „Gagauz – Gaz” și

Alexandr Mandaji, sistarea furnizării gazelor naturale are loc în cazul neachitării

prețului pentru furnizarea efectuată.

Indică că instanțele ierarhic inferioare nu au demonstrat existența datoriei la

plata pentru furnizarea gazelor naturale de către SRL „Gagauz – Gaz”.

Afirmă că înainte de a fi sistată furnizarea gazelor naturale, necesită a fi

respectată procedura prealabilă prin somarea în formă scrisă a consumatorului.

Obiectează recurentul că nu a primit nicio somație din partea furnizorului cu

privire la plata datoriilor acumulate.

Consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. 130, 137, 138 CPC.

Notează că intimatul a prezentat instanței de judecată documentul care atestă

existența datoriei în sumă de 169,15 lei, care însă a fost acumulată din vina

furnizorului.

Menționează că în decurs a câteva luni până la încetarea furnizării gazelor

naturale, dânsul folosea gazul furnizat, însă nu achita facturile, deoarece prestatorul

a indicat datoria în sumă de 10,94 lei.

2

La nenumărate adresări conducerii SRL „Gagauz – Gaz”, ultimul nu a putut

argumentat proveniența datoriei acumulate, deși recurentul achita la timp și

integral toate facturile.

Cele relatate, precum și interzicerea băncilor comerciale și ÎS „Poșta

Moldovei” de către furnizorul SRL „Gagauz – Gaz” să accepte spre plată facturile

cu datoriile neachitate, au și condus la acumularea și datoriei de 169,15 lei.

Consideră că instanța de apel a emis decizia din 18 octombrie 2017 contrar

prevederilor art. 4, 6, 9, 15, 19 din Legea privind protecția consumatorului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 18 octombrie 2017,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Mandaji nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Alexandr Mandaji, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandr Mandaji ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Alexandr Mandaji se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

4