2ra-2152/19 — obligarea încheierii contractului de deservire a rețelei de gaze naturale

2ra-2152/19 — obligarea încheierii contractului de deservire a rețelei de gaze naturale (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 2152/19

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud.: V. Hudoba)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

D E C I Z I E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecători Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

judecând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz

- Gaz”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Gherciu Dmitri, succesorul în drepturi Terzi Ivan, împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Gagauz – Gaz”, cu privire la obligarea încheierii contractului de deservire

tehnică a rețelei de gaze naturale,

împotriva deciziei din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul formulat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz - Gaz” și

s-a menținut hotărârea din 2 august 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 5 noiembrie 2014, Gherciu Dmitri a depus o cerere de chemare în judecată,

în instanța de contencios administrativ al Judecătoriei Comrat, împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,Gagauz-Gaz”, cu privire la obligarea pârâtului, prestatorul

serviciilor de interes public persoanelor fizice și juridice, să cumpere rețeaua de gaze

naturale cu lungimea de 750 metri, ce îi aparține cu drept de proprietate, situată în

municipiul Comrat, str. Bauman, sau să încheie un contract de arendă al rețelei de

gaze naturale, reieșind din calculul prețului de piață pentru anul 2014.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 29 septembrie 2014, Gherciu Dmitri a expediat în adresa S.R.L. ,,Gagauz-

Gaz” o petiție, prin care a informat conducerea întreprinderii, despre faptul că, din

data de 28 martie 2014, el este proprietarul rețelei de gaze naturale cu lungimea de

750 metri, situată în municipiul Comrat, str. Bauman. Reclamantul a subliniat că

S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” se folosește de proprietatea lui în interesul activității de

distribuție a gazele naturale la opt agenți economici și la opt consumatori finali -

Pagină 1 din 11

persoane fizice. Efectuând exploatarea proprietății lui, societatea pârâtă realizează

comercializarea gazelor naturale persoanelor fizice și juridice și în rezultatul acestei

activități obține venituri. Totuși pârâtul nu dorește să compenseze financiar

exploatarea bunului reclamantului.

În pretenția înaintată, reclamantul a propus pârâtului S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” fie

să cumpere rețeaua de gaze naturale, fie să încheie cu el un contract de arendă al

rețelei de gaze naturale. Ambele variante au fost respinse de către societatea pârâtă.

Totodată, societatea pârâtă a refuzat să înceteze exploatarea proprietății lui.

Răspunsul societății a fost motivat prin prisma prevederilor art. 47 al Legii cu privire

la gazele naturale, pct. 5) al Hotărârii Guvernului nr. 1643 din 19 decembrie 2002, cu

privire la aprobarea Programului național de gazificare a Republicii Moldova,

Regulamentului privind modul de transmitere a rețelelor de gaze întreprinderilor de

gaze ale Societății pe Acțiuni ,,Moldovagaz” la deservire tehnică, pct. 80) din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25 mai 2011

aprobat de Agenția Națională Reglementare în Energetică, precum și prevederile art.

376 din Codul civil.

Reclamantul a susținut că normele de drept invocate de către pârât nu sunt

texte de drept care reglementează raporturile juridice existente între el și pârât. Or,

raporturile juridice între el și S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” sunt raporturi juridice civile și

litigiul urmează să fie examinat în temeiul Codului civil. Potrivit reclamantului,

acțiunile S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” contravin prevederilor art. 315, 316, 337 alin. (1) și

art. 376 din Codul civil, până la intervenirea modificărilor în legislația civilă.

Pentru aceste motive, Gherciu Dmitri a solicitat obligarea pârâtului, prestatorul

serviciilor de interes public persoanelor fizice și juridice, să cumpere de rețeaua de

gaze naturale cu lungimea de 750 metri, ce îi aparține cu drept de proprietate, situată

în municipiul Comrat, str. Bauman, sau să încheie un contract de arendă al rețelei de

gaze naturale, reieșind din calculul prețului de piață pentru anul 2014.

În cadrul judecării cauzei, pârâtul S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată (vol. I, f. d. 19 - 20).

Prin hotărârea din 4 august 2015 a Judecătoriei Comrat, acțiunea formulată de

către Gherciu Dmitri a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 73, 78 – 83).

La 17 august 2015, Gherciu Dmitri a declarat apel împotriva hotărârii sus -

menționate, manifestându-și dezacordul cu legalitatea și temeinicia ei. Intimatul

S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a cerut respingerea cererii de apel (vol. I, f. d. 99 – 100).

La 1 decembrie 2015, Curtea de Apel Comrat a admis apelul declarat de către

Gherciu Dmitri și a casat hotărârea din 4 august 2015 a instanței de contencios

administrativ a Judecătoriei Comrat, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată (vol. I, f. d. 104 – 108).

În argumentarea opiniei juridice, instanța de apel a constatat că obiectul

litigiului nu se referă la acte administrative, cu caracter normativ și individual, sau la

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri cu privire la un drept recunoscut de

lege. Prin urmare, hotărârea primei instanțe a fost casată, deoarece prima instanță a

examinat cauza cu încălcarea competenței jurisdicționale în acord cu art. 388 alin. (1)

lit. i) din Codul de procedură civilă.

Pagină 2 din 11

La 27 aprilie 2016, Judecătoria Comrat a introdus în proces Societatea pe

Acțiuni „Moldovagaz”, în calitate de intervenient accesoriu (vol. I, f. d. 125).

Prin încheierea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a

fost declinată competența instanței de contencios administrativ a Judecătoriei Comrat

la examinarea acțiunii lui Gherciu Dmitri împotriva S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” în favoarea

instanței de drept comun a Judecătoriei Comrat (vol. I, f. d. 145 – 146).

La 5 iulie 2017, Gherciu Dmitri a depus o cerere de completare a acțiunii

inițiale, prin care a solicitat obligarea Societății cu Răspundere Limitată ,,Gagauz-

Gaz” la încheierea unui contract de deservire tehnică a rețelei de gaze naturale aflate

în litigiu (vol. I, f. d. 155).

La 3 noiembrie 2017, Gherciu Dmitri și reprezentantul acestuia, avocatul

Ormanji Ivan, au înaintat o cerere, cu privire la refuzul de la capetele de acțiuni

inițiale înaintate, și anume, obligarea S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” să cumpere rețeaua de

gaze naturale de la Gherciu Dmitri sau să încheie contractul de arendă. Reclamantul a

susținut doar cerința de obligare a întreprinderii de a încheia contractul cu privire la

deservire tehnică a rețelei de gaze naturale (vol. I, f. d. 163).

Prin încheierea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei Comrat sediul Central,

demersul prezentat mai sus a fost admis. În special, instanța de judecată a acceptat

renunțarea la pretențiile cu privire la obligarea S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” de a cumpăra de

la Gherciu Dmitri rețeaua de gaze naturale sau încheierea cu ultimul a contractului de

arendă al rețelei de gaze naturale (vol. I, f. d. 169 - 170).

Prin hotărârea din 2 august 2018, Judecătoria Comrat, sediul Central a admis

acțiunea formulată de către Gherciu Dmitri, a obligat S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” să

încheie cu Gherciu Dmitri Stepan contractul privind primirea la deservire tehnică a

rețelei de gaze naturale, cu lungimea de 750 metri, din municipiul Comrat, de la SA

,,Cicec” până la strada Vinzavodscaia (vol. I, f. d. 230; 235 – 237).

Împotriva acestui act de dispoziție, S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a declarat apel, care a

fost pus pe rol la 19 octombrie 2018 (vol. II, f. d. 13 – 14). În cererea sa, apelantul a

cerut casarea hotărârii sus-citate și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În apărare, Gherciu Dmitri a formulat o referință, solicitând respingerea cererii

de apel (vol. II, f. d. 19 – 21).

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a admis

demersul președintelui interimar al Curții de Apel Comrat Fujenco Dmitrii, cu privire

la strămutarea cauzei civile, pentru judecare într-o instanță egală în grad. Astfel,

cauza a fost strămutată spre judecare de la Curtea de Apel Comrat la Curtea de Apel

Cahul (vol. II, f. d. 31 – 34).

Prin încheierea din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost dispusă

înlocuirea părții în proces, Gherciu Dmitri, cu succesorul său în drepturi, Terzi Ivan

(vol. II, f. d. 59 – 60).

Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 20 august 2019, a respins apelul

formulat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz - Gaz” și a menținut

hotărârea din 2 august 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central (vol. II, f. d. 87 –

95).

Pagină 3 din 11

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat

situația de fapt constatată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de

reclamant în cererea de chemare în judecată. Suplimentar, Curtea de Apel Cahul a

reținut că, la 21 noiembrie 2017, S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a respins cererea lui Gherciu

Dmitri, pe motiv că, în momentul reviziei tehnice a rețelei de gaze aflată în litigiu, s-a

constatat lipsa accesului pentru colaboratorii întreprinderii de gaze, întru deservirea

tehnică a acesteia, din cauza existenței unei construcției prin interiorul cărei trece

respectiva rețea de gaze (vol. I; f. d. 174).

În drept, instanța de apel a considerat relevante punctele 3, 12, 16 din

Regulamentul privind modul de transmitere a rețelelor de gaze întreprinderilor de

gaze ale Societății pe Acțiuni ,,Moldovagaz” la deservire tehnică, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004 (în vigoare din 25 iunie 2004).

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a constatat

că, la momentul adresării către S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, Gherciu Dmitri a prezentat

setul necesar de acte prevăzut de punctul 12 al Regulamentului de mai sus,

respectând întocmai cerințele prezentului punct al Regulamentului (vol. I, f. d. 175 –

216). Condițiile de refuz de a primi la deservire tehnică a rețelei de gaz stipulate în

punctul 16 din Regulamentul pre-citat nu au fost depistate. De altfel, motivul invocat

de către apelant referitor la lipsa accesului la rețeaua de gaze nu se încadrează în

excepțiile punctului menționat. Mai mult, în cadrul ședinței judiciare, apelantul a

recunoscut că folosește această rețea de gaze din anul 1996 și efectuează deservirea ei

tehnică întru evitarea situațiilor de pericol.

În ceea ce ține de încăperea prin interiorul căreia trece rețeaua de gaze naturale,

Colegiul judiciar a observat că această construcție a fost construită cu acordul S.R.L.

,,Gagauz-Gaz”, iar obiecții ce-ar viza îngrădirea accesului la rețeaua de gaze naturale

nu au fost furnizate. Totodată, licențele anexate la materialele cauzei atestă că

apelantul are posibilitatea de a deservi acest obiect din litigiu.

În definitiv, Curtea de Apel Chișinău a constatat că plata pentru deservirea

tehnică se acoperă din componentele tarifare corespunzătoare incluse în tarifele la

gazele naturale (vol. I, f. d. 137 – 138). Așadar, apelantul percepe aceste taxe.

La 25 septembrie 2019, prin intermediul serviciului poștal, S.R.L. ,,Gagauz-

Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 2 august 2019 a primei instanțe, cu

remiterea cauzei civile spre examinare în instanța de fond.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că ea nu mai este furnizoare a

gazelor naturale în acord cu art. 54 alin. (1) și alin. (22) din Legea nr. 123 – XVIII din

23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale. Totodată, S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a

afirmat că nu va putea executa hotărârea judecătorească, de vreme ce nu-și va putea

îndeplini obligațiile asumate prin contractul de deservire tehnică, din cauza lipsei

accesului nelimitat în încăperile prin care trece rețeaua de gaze naturale.

Într-un final, societatea recurentă a susținut că instanțele judecătorești trebuiau

să introducă în proces pe S.A. „Moldovagaz”, în calitate de intervenient accesoriu.

Or, potrivit punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004, S.A.

„Moldovagaz” este furnizor a gazelor naturale.

Pagină 4 din 11

Cererea de recurs a fost recepționată de către intimatul Terzi Ivan la 18

octombrie 2019 (vol. II, f. d. 117).

Până la data examinării cauzei, intimatul nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Extrasul din

Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 27144 din 13 septembrie 2019 dovedește

împuternicirile legale ale directorului – interimar Mincova Iraida de a reprezenta

interesele recurentului S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, în special, de a ataca hotărârea

judecătorească. Astfel, recursul este formulat de către subiectul căruia i s-a conferit

dreptul dat, în baza art. 75 alin. (2) și (3) raportat la art. 430 lit. a) din Codul de

procedură civilă. În același timp, materialele cauzei confirmă că cererea nu a fost

examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia integrală contestată a fost expediată și publicată pe pagina web

„Portalul instanțelor naționale de judecată” la 2 septembrie 2019 (vol. II, f. d. 96).

Recursul a fost predat la oficiul poștal la 25 septembrie 2019, care constituie data

depunerii actului de procedură la Curtea Supremă de Justiție, în acord cu art. 112 alin.

(3) din Codul de procedură civilă (vol. II, f. d. 106). Drept consecință, s-a constatat că

cererea dedusă judecății a fost declarată în limitele temporale prevăzute la articolul

434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Argumentul recurentului referitor la neatragerea în proces a S.A. „Moldovagaz” va fi

analizat odată cu fondul recursului.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

verificarea legalității hotărârii atacate. În esență, recurentul și intimatul au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se

vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007,

parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia,

Pagină 5 din 11

8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții

Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul și hotărârea din 2

august 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în limitele controlului de

legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursului și casarea deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, într-un alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanță de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel, Terzi

Ivan, succesorul în drepturi al lui Gherciu Dmitri, este proprietarul rețelei de gaze

naturale cu lungimea de 750 de metri, situată în mun. Comrat, pe str. Vinzavodscaia.

Intimatul s-a adresat în instanța de judecată pentru a obliga S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” să

încheie cu el un contract de deservire tehnică a rețelei de gaze naturale.

Colegiul lărgit amintește că atât prima instanță, cât și instanța de apel au decis

că pretenția formulată de către Terzi Ivan este una întemeiată și au admis acțiunea. În

special, instanțele ierarhic inferioare au considerat relevante punctele 3, 12, 16 din

Regulamentul privind modul de transmitere a rețelelor de gaze întreprinderilor de

gaze ale Societății pe Acțiuni ,,Moldovagaz” la deservire tehnică, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004 (în vigoare din 25 iunie 2004). Pe

baza acestor norme, instanțele de judecată au observat că, la momentul adresării către

S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, Gherciu Dmitri a prezentat setul necesar de acte prevăzut de

punctul 12 al Regulamentului de mai sus, respectând întocmai cerințele prezentului

punct al Regulamentului (vol. I, f. d. 175 – 216). În ceea ce ține de încăperea prin

interiorul căreia trece rețeaua de gaze naturale, instanța de apel a reținut declarațiile

reprezentantului intimatului Terzi Ivan, avocatului Cîlicic Victor, potrivit cărora

această construcție a fost construită cu acordul S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, iar obiecții ce-

ar viza îngrădirea accesului la rețeaua de gaze naturale nu au fost invocate.

Explicațiile reprezentantului intimatului au fost apreciate ca fiind veridice și

acceptate tacit de către societatea apelantă.

Cererea de recurs se referă la aplicarea punctelor 10, 12, 16 din Regulamentul

privind modul de transmitere a rețelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale S.A.

,,Moldovagaz” la deservire tehnică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 683 din 18

iunie 2004. În ansamblu, aceste norme de drept prevăd modalitate de transmitere a

Pagină 6 din 11

rețelelor de gaze la deservirea tehnică. Problema centrală ridicată de recurent constă

în imposibilitatea lui de a executa decizia din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul,

deoarece el nu are un acces nelimitat în încăperile prin care trece rețeaua de gaze

naturale. De altfel, această chestiune se află într-o legătură directă cu obiectul cauzei,

și anume, obligarea unui operator al rețelelor de distribuție de a încheia un contract de

deservire tehnică al rețelei de gaze naturale.

Pentru a elucida aspectele abordate în recurs, Colegiul lărgit învederează că

transmiterea rețelelor de gaze la deservire tehnică se efectuează în strictă

corespundere cu Regulamentul privind modul de transmitere a rețelelor de gaze

întreprinderilor de gaze ale S.A. ,,Moldovagaz” la deservire tehnică, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004 (Regulament).

Conform punctului 10 din Regulament, la deservire tehnică se primesc rețelele

de gaze în funcțiune și cele noi recepționate în exploatare, în modul stabilit, care

corespund cerințelor Normelor și regulilor în construcție (SNiP - nr.2 din 2 aprilie 08

- 87. - Moscova, 1988, Hotărîrea „Gosstroi” U.R.S.S. din 16 martie, 1987), Regulilor

de securitate în ramura gazificării (Hotărârea Departamentului Standardizare și

Metrologie, nr.1229 RT din 17 decembrie 2002) și Regulilor de exploatare tehnică și

cerințelor securității muncii în ramura gazificării (Gosstroi gazificația, Editura

„Nedra”, Sanct-Peterburg, Federația Rusă, aprobat prin circulara Departamentului

Standardizare și Metrologie nr.645 din 18 aprilie 1996), precum și altor documente

normativ-tehnice.

Punctul 12 al Regulamentului prevede o listă exhaustivă a documentelor

necesare de a fi prezentate de proprietarul rețelei de gaze pentru transmiterea acesteia

la deservirea tehnică. În același timp, punctul 13 impune proprietarului să perfecteze

o listă de documente tip indicate în anexele Regulamentului.

Potrivit punctului 16 din Regulament, rețelele de gaze nu vor fi primite la

deservire tehnică de către întreprinderile de gaze ale S.A. „Moldovagaz” în cazul: -

lipsei unuia din documentele prevăzute în punctele 12 și 13; - depistării construcției

nefinalizate a rețelelor de gaze și nerecepționate în exploatare; - lipsei mijloacelor de

protecție electrochimică a conductelor de gaze din oțel.

În acord cu punctul 6.3.15 din Regulile de securitate în ramura gazificării

(Hotărârea Departamentului Standardizare și Metrologie, nr.1229 RT din 17

decembrie 2002), administrația întreprinderii pe teritoriul căreia sunt amplasate

conductele de gaze tranzit, trebuie să asigure accesul personalului întreprinderii ce

exploatează conductele și utilajul de gaze pentru efectuarea inspectării și reparației.

Conform punctului 6.7.1 din aceleași reguli, încăperile în care sunt instalate

conductele de gaze, montate instalații utilizatoare de gaze și armătură, trebuie să fie

accesibile pentru personalul de deservire. Se interzice utilizarea lor sub formă de

depozite, ateliere etc.

În aceeași ordine de idei, căile de acces la toate posturile de distribuire a

gazelor trebuie să fie libere în conformitate cu punctul 6.9.8.

Totodată, punctul 8.2 prevede că montarea conductelor de gaze interioare

trebuie să fie deschisă. Pe toată lungimea trebuie asigurat accesul la conductele de

gaze pentru efectuarea controlului și examinării regulate. Iar, punctul 11.4 a

specificat că întreprinderile și persoanele fizice sunt obligate să asigure pe terenurile

Pagină 7 din 11

de pământ, în clădirile distribuite lor pentru folosință, prin care trec conductele de

gaze exterioare, integritatea acestora și accesul liber al personalului întreprinderii care

le exploatează.

Procedând la interpretarea normelor de drept de mai sus, Colegiul lărgit

subliniază că Regulamentul de mai sus, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 683

din 18 iunie 2004, stabilește două categorii de cerințe în cazul transmiterii rețelelor de

gaze la deservire tehnică. Pe de o parte, punctul 10 din Regulament reglementează

criterii de substanță/fond care sunt obligatorii pentru proprietarii rețelelor de gaze

naturale. În special, acestea se referă la obligativitatea respectării normelor și

regulilor de construcție; regulilor de exploatare tehnică și cerințelor securității muncii

în ramura gazificării, precum și regulilor de securitate în ramura gazificării. Mai mult,

punctul 16 impune două condiții suplimentare, și anume, încheierea contractului

poate fi refuzată în situația depistării construcției nefinalizate a rețelelor de gaze și

nerecepționate în exploatare sau în situația lipsei mijloacelor de protecție

electrochimică a conductelor de gaze din oțel.

Pe de altă parte, punctele 12 și 13 din Regulament stipulează criteriile

procedurale ce vizează actele necesare pentru încheierea contractului de deservire

tehnică. În acest caz, potrivit punctului 8 din Regulament, întreprinderile de gaze ale

S.A. „Moldovagaz” examinează documentele menționate la punctul 12 și, în termen

de cel mult o lună din momentul prezentării, cu condiția că ele sunt conforme,

perfectează documentele menționate la punctul 13. Respectiv, nerespectarea acestor

exigențe normative atrage după sine aplicarea sancțiunilor impuse de punctul 16 din

Regulament.

Prin urmare, Regulamentul pre-citat stabilește că încheierea unui atare contract

cerut de intimat poate avea loc doar la întrunirea cumulativă a cerințelor analizate.

În acest context, Colegiul lărgit observă că instanța de apel a considerat că

S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” nu a avut motive întemeiate de a refuza intimatului încheierea

contractului de deservire a rețelei de gaz natural. În primul rând, instanța de apel nu a

constatat existența unei situații din punctul 16 al Regulamentului. În al doilea rând,

instanța de apel a susținut că accesul S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” la rețeaua de gaz natural

nu este restricționată.

Din această perspectivă, instanța de recurs nu pune la îndoială îndeplinirea

criteriilor procedurale de către fostul proprietar al rețelelor de gaz Gherciu Dmitri. De

fapt, potrivit cererii de recurs, S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” nu a obiectat împotriva acestor

constatări furnizate de către instanța de apel.

Cu toate acestea, Colegiul de control judiciar reține că recurentul a precizat că

nu are un acces nelimitat la întreagă rețea de gaz, care aparține lui Terzi Ivan. Curtea

de Apel Cahul a respins alegația dată întemeindu-și opinia doar pe explicațiile

reprezentantului intimatului Terzi Ivan. Deși, recurentul nu a făcut trimitere la vreo

normă expresă în susținerea afirmației date, instanța de recurs are competența de a

decide asupra caracterului juridic al motivelor juridice inserate în cererea de recurs.

Astfel, obiecția recurentului poate fi încadrată la condițiile de fond prevăzute de

punctul 10 din Regulament. În mod concret, obligația de a asigura accesul liber la

conductele de gaz este specificată la Regulile de securitate în ramura gazificării,

Pagină 8 din 11

aprobate prin Hotărârea Departamentului Standardizare și Metrologie, nr.1229 RT

din 17 decembrie 2002.

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că, la 15 noiembrie 2016,

reprezentanții S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” au depistat că pe conducta de gaz a lui Gherciu

Dmitri și, după caz, Terzi Ivan, se află o construcție de-a lungul terenului S.R.L.

„Olimp”, aflat pe adresa Ialpugskaia, nr. 31, or. Cahul. În opinia recurentului,

imobilul respectiv restricționează accesul reprezentanților lui la conducta dată.

Așadar, potrivit prescripției din 15 noiembrie 2016, emise de S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”,

proprietarul rețelei de gaze are obligația de a îndepărta conductele de gaz din

interiorul construcției. Prin scrisoarea nr. 970 din 24 noiembrie 2016, S.R.L.

,,Gagauz-Gaz” a comunicat fostului proprietar despre încălcarea admisă a securității

și a informat că încheierea contractului de deservire tehnică va fi posibilă numai după

înlăturarea ei (vol. I, f. d. 158 – 160).

Instanța de recurs constată că instanța de apel a trecut cu vederea aceste

înscrisuri în decizia sa din 20 august 2019. Or, era crucial să se ocupe de aceste

aspecte într-un mod adecvat și să le aprecieze prin prisma art. 130 din Codul de

procedură civilă.

În primul rând, Colegiul lărgit opinează că instanța de apel nu a clarificat în

ședința de judecată dacă S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” are acces nelimitat la această rețea de

gaz în zona menționată mai sus. Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu a verificat

dacă Gherciu Dmitri a executat prescripția din 15 noiembrie 2016 și a întreprins

acțiuni în vederea înlăturării neajunsurilor depistate. Mai mult, punctele 6.3.15; 6.9.8;

8.2 sau 11.4 din Regulile de securitate în ramura gazificării prevăd, în linii generale,

că proprietarul gazoductului trebuie să asigure accesul personalului care efectuează

inspectarea și reparația. În același timp, pe toată lungimea trebuie asigurat accesul la

conductele de gaze pentru efectuarea controlului și examinării regulate.

În al doilea rând, în acord cu art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca

rezultat al aprecierii probelor, instanța de apel era obligată să reflecte în decizia din

20 august 2019 motivele concluziilor sale privind respingerea acestor înscrisuri,

precum și argumentarea preferinței date declarațiilor livrate de către reprezentantul

intimatului, avocatul Cîlicic Victor. Or deși avocatul Cîlicic Victor a sugerat că

încăperea din litigiu a fost construită cu acordul S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, totuși

reprezentantul intimatului nu a putut înlătură orice dubiu cu privire la accesul

recurentului la rețeaua de gaze. Obiecția respectivă a fost susținută în fază de recurs.

În al treilea rând, instanța de recurs acceptă obiecția recurentului ce vizează

imposibilitatea executării deciziei din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul. La

conturarea acestei idei, Colegiul lărgit opinează că odată ce o decizie internă va fi

pronunțată de instanțele naționale, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu o claritate

și o consecvență rezonabile de către autoritățile publice, pentru a evita pe cât posibil

incertitudinea juridică și incertitudinea pentru persoanele juridice vizate de cererea sa

(a se vedea, mutatis mutandis, Păduraru vs România, 1 decembrie 2005, parag. 92;

Apanasewicz vs Polonia, 3 mai 2011, parag. 73). În cazul de față, instanța de apel

urma să consulte părțile implicate pe segmentul respectiv și să pronunțe o decizie

care ar pune în echilibru atât drepturile proprietarului, cât și drepturile operatorului de

distribuție. Dincolo de cele relevate, instanța de recurs învederează că la conducta de

Pagină 9 din 11

gaz din litigiu sunt conectați un număr suficient de mare de consumatori, care

beneficiază de servicii de gazificare (vol. I, f. d. 6). Prin urmare, drepturile lor de a

primi un serviciu calitativ și vital nu poate fi neglijat din cauza unor dispute de

durată.

Pe baza celor prezentate, Colegiul judiciar constată că instanța de apel nu a

analizat elementele descrise mai sus.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

motivelor cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu pe S.A.

„Moldovagaz”. De fapt, la 27 aprilie 2016, Judecătoria Comrat a introdus în proces

Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”, în calitate de intervenient accesoriu (vol. I, f. d.

125). În mod corespunzător, instanța de recurs respinge argumentul recurentului

fundamentat pe temeiul de ilegalitate prevăzut la art. 432 alin. (3) lit. d) din Codul de

procedură civilă.

Drept consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurentului potrivit cărora

instanțele de apel au omis să răspundă adecvat la afirmația acestuia ce viza accesul

lui la gazoductul care aparține cu drept de proprietate lui Terzi Ivan. Efectul acestor

încălcări de legalitate, și anume, devierile procedurale și de administrare a dreptului

material afectează calitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în prima și a doua

instanță impusă de articolul 130 alin. (4) ș art. 239 din Codul de procedură civilă. Or,

la deliberarea deciziei, Curtea de Apel Cahul nu a apreciat just ansamblul de probe

anexat la materialele cauzei.

În plus, Colegiul lărgit notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea

Europeană a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din

Convenție, în special, în cauzele care ridicau probleme cu privire la motivarea

hotărârilor judecătorești (a se vedea Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31

și 34; Mitrofan vs Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs Moldova,

16 iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30).

Astfel, constatările de mai sus în sine ar putea fi o bază temeinică pentru stabilirea

încălcării articolului 6 din C.E.D.O.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirma incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură civilă și a

stabili că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale. De altfel, Colegiul lărgit

notează că greșelile de aplicare a legii materiale și procedurale nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora. Or, atunci când există un deficit de

motivare a deciziei atacate cu privire la aspectele constatate, instanța de recurs nu

poate verifica în cadrul recursului dacă probele furnizate de părți și argumentele

expuse în ședința judiciară au fost apreciate în condițiile art. 130 din Codul de

procedură civilă. În atare circumstanțe, controlul de legalitate nu poate fi exercitat în

mod deplin și în limitele art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Datorită acestei constatări, se impune casarea deciziei contestate și trimiterea

cauzei la rejudecare în acord cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă.

Pagină 10 din 11

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră),

23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag.

123 – 125). Pe această cale, cauza civilă urmează a fi judecată în întregime în cadrul

unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina de a aprecia

pertinența înscrisurilor expuse mai sus și de a răspunde fără echivoc la argumentele

părților. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de apel va trebuie să pună

în echilibru interesele proprietarului Terzi Ivan în raport cu obligațiile lui S.R.L.

,,Gagauz-Gaz”, inclusiv interesele altor consumatori conectați pe lungimea conductei

de gaz (a se vedea, spre exemplu, importanța rejudecării cauzei de către instanțele

ierarhic inferioare în baza considerentelor unei instanțe de recurs, Victor Harovschi

vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs Bulgaria, 6 septembrie 2018,

parag. 52 – 53).

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Gagauz - Gaz”.

Se casează decizia din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Gherciu Dmitri,

succesorul în drepturi Terzi Ivan, împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Gagauz – Gaz”, cu privire la obligarea încheierii contractului de deservire tehnică a

rețelei de gaze naturale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul,

de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Dumitru Mardari

Judecători Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

Pagină 11 din 11