3ra-385/18 — recunoasterea ilegalitatii refuzului Consiliului satesc Larguta de reincadrare in functie, anularea deciziei Consiliului satesc Larguta, reincadrarea în functie, incasarea despagubirii pentru intreaga perioada de absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de asistenta juridica

Dosar nr. 3ra-385/18 Prima instanță: Judecătoria Cantemir (judecător T. Berdilă) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (judecători G. Vavrin, I. Dănăilă și R. Petrov) Î N C H E I E R E 04 aprilie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență: președintele completului Ala Cobăneanu judecători Dumitru Visternicean Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul sătesc Lărguța, în cauza civilă în procedura contenciosului administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Zaharia Alexandru împotriva Consiliului sătesc Lărguța, intervenient accesoriu Dima Nina, cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului Consiliului sătesc Lărguța de reîncadrare în funcție, anularea deciziei Consiliului sătesc Lărguța, reîncadrarea în funcție, încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2017, prin care s-a admis apelul declarat de Zaharia Alexandru; s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Cantemir din 10 august 2016; și s-a emis o nouă hotărâre, C O N S T A T Ă: La 02 octombrie 2015 Zaharia Alexandru a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Lărguța, r. Cantemir (vol. I, f.d.

3), solicitând: (1) recunoașterea ilegalității refuzului Consiliului sătesc Lărguța de a fi reîncadrat în funcția de secretar al Consiliului sătesc și al Primăriei s. Lărguța; (2) anularea deciziei Consiliului sătesc Lărguța nr. 02/10 din 30 iulie 2015 „Cu privire la cererea dlui Zaharia Alexandru“; (3) încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului sătesc Lărguța, a despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă în sumă de 10 624 lei; (4) încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului sătesc Lărguța, a sumei de 15 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material; și (5) compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Zaharia Alexandru a relatat că prin decizia Consiliului sătesc Lărguța din 25 iunie 1999, a fost numit în funcția de secretar al Consiliului sătesc și al Primăriei s. Lărguța, pe care a deținut-o până în data de 01 iunie 2011, când raportul de serviciu a fost suspendat în legătură cu alegerea sa în funcția de 1 primar al s. Lărguța. A arătat că a deținut funcția de primar al s. Lărguța până în data de 08 iulie 2015, iar la 07 iulie 2015 a adresat Consiliului s. Lărguța o cerere, solicitând reîncadrarea în funcția de secretar al Consiliului sătesc și al Primăriei s. Lărguța, menționând că raportul de serviciu a fost suspendat în temeiul art. 52 lit. a) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

A indicat că urmare a examinării cererii sale, prin decizia Consiliului sătesc Lărguța nr. 02/10 din 30 iulie 2015 „Cu privire la cererea dlui Zaharia Alexandru“, i s-a refuzat reîncadrarea în funcția de secretar al Consiliului sătesc și al Primăriei s. Lărguța. A notat că nefiind de acord cu decizia dată, la 07 august 2015 a adresat Consiliului s. Lărguța o cerere, solicitând anularea deciziei. A susținut că la 23 septembrie 2015 a luat cunoștință de decizia Consiliului sătesc Lărguța nr. 03/14 din 18 septembrie 2015, prin care s-a respins cererea sa. A specificat că, Consiliul sătesc Lărguța i-a încălcat dreptul de a fi reîncadrat în funcția publică exercitată înainte de suspendare, prevăzut la art. 55 alin. (1) și (21) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

A evidențiat că, Consiliul sătesc Lărguța nu are împuternicirea de a constata vinovăția în comiterea infracțiunilor. În ședința de judecată din 12 ianuarie 2016, Zaharia Alexandru a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 lei (vol. I, f.d. 28- 29). În ședința de judecată din 12 ianuarie 2016, reprezentantul Consiliului s. Lărguța, avocatul Baciu Sava, a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei (vol. I, f.d. 28-29). La 16 februarie 2016 Zaharia Alexandru a depus o cerere (vol. I, f.d. 31-32) prin care a formulat o nouă pretenție, solicitând reîncadrarea, începând cu data de 07 iulie 2015, în funcția de secretar al Consiliului sătesc și al Primăriei s. Lărguța.

Totodată, a extins pretenția de reparare a prejudiciului moral până la suma de 40 000 lei și a solicitat încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă (07 iulie 2015 – data reîncadrării sale în funcție). Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 25 februarie 2016 (vol. I, f.d. 45), s-a atras în proces Dima Nina în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 10 august 2016 (vol. I, f.d. 78; 83- 89), (1) s-a respins acțiunea ca neîntemeiată; și (2) s-a încasat în beneficiul Consiliului sătesc Lărguța, din contul lui Zaharia Alexandru, suma de 5 000 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică. La 09 septembrie 2016 Zaharia Alexandru a depus o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe (vol. I, f.d.

95-96), solicitând: (1) casarea acesteia; și (2) emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea. În ședința de judecată din 06 decembrie 2016, reprezentantul Consiliului s. Lărguța, avocatul Baciu Sava, a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență 2 juridică în sumă de 1 000 lei, suportate în procedura apelului (vol. I, f.d. 124-127). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 25 ianuarie 2017 (vol. I, f.d. 135; 136- 140), (1) s-a admis apelul declarat de Zaharia Alexandru; (2) s-a casat integral hotărârea primei instanțe; și (3) s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. La 03 aprilie 2017 Zaharia Alexandru a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 25 ianuarie 2017 (vol. I, f.d.

146-148; 149), solicitând: (1) casarea acesteia; și (2) pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 iunie 2017 (vol. I, f.d. 158- 169), (1) s-a admis recursul declarat de Zaharia Alexandru; (2) s-a casat decizia instanței de apel din 25 ianuarie 2017; și (3) s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul de un alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2017 (vol. I, f.d.

223- 224; 225-238), s-a admis apelul declarat de Zaharia Alexandru; s-a casat integral hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre, prin care: (1) s-a admis parțial acțiunea: (2) s-a anulat decizia Consiliului sătesc Lărguța nr. 02/10 din 30 iulie 2015 „Cu privire la cererea dlui Zaharia Alexandru“ ca fiind emisă contrar prevederilor legii; (3) s-a reîncadrat Zaharia Alexandru, începând cu data de 09 iulie 2015, în funcția de secretar al Consiliului sătesc Lărguța; (4) s-a încasat în beneficiul lui Zaharia Alexandru, din contul Consiliului sătesc Lărguța, salariul pentru perioada de absență forțată de la muncă (09 iulie 2015 – 13 noiembrie 2017) în sumă de 90 275 lei; (4) s-a încasat în beneficiul lui Zaharia Alexandru, din contul Consiliului sătesc Lărguța, suma de 3 500 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral; și (5) s-a încasat în beneficiul lui Zaharia Alexandru, din contul Consiliului sătesc Lărguța, suma de 500 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

La 08 februarie 2018 Consiliul sătesc Lărguța a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 13 noiembrie 2017 (vol. II, f.d. 1-5; 6), solicitând: (1) casarea acesteia; și (2) menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, Consiliul sătesc Lărguța a invocat că instanța de apel în mod greșit a constatat că raportul de serviciu în cauză a fost suspendat pe durata exercitării de către Zaharia Alexandru a funcției de primar al s. Lărguța. În această conjunctură, a punctat atribuțiile consiliilor locale stipulate la art. 18 alin. (2) Legea nr. 123 din 18 martie 2003 privind administrația publică locală, în vigoare în data relevantă speței, și a indicat că Zaharia Alexandru nu a prezentat o decizie a Consiliului sătesc Lărguța, prin care să fie suspendat raportul de serviciu.

A susținut că instanța de apel și-a motivat soluția pe prevederile art. 55 Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, deși suspendarea raportului de serviciu nu a avut loc. A afirmat că prin decizia Consiliului sătesc Lărguța din 26 iunie 2003, Dima Nina a fost numită în funcția de secretar al Consiliului sătesc Lărguța pentru o 3 perioadă nedeterminată, din care considerent, Zaharia Alexandru nu este îndreptățit să solicite reîncadrarea în această funcție. A notat că la 16 aprilie 2009 Zaharia Alexandru a fost eliberat din funcția de primar al s. Lărguța în temeiul art. 82 lit. e) Codul muncii. De asemenea, a făcut trimitere la art. 62 alin. (1) lit. g) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

A explicat că prin decizia Curții de Apel Cahul din 16 octombrie 2008, Zaharia Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele administrației publice locale pe un termen de doi ani. A subliniat că însuși Zaharia Alexandru a recunoscut că în perioada octombrie 2008 – iunie 2011 nu a fost încadrat în câmpul muncii, ceea ce denotă că raportul de serviciu nu a fost suspendat. La 21 martie 2018 Zaharia Alexandru a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție o referință (vol. II, f.d. 11-12; 13), solicitând respingerea recursului. La 27 martie 2018 Dima Nina a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție o referință (vol. II, f.d.

14-19; 65), solicitând admiterea recursului. Examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul sătesc Lărguța împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2017, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge în mod unanim la concluzia că recursul urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele raționamente. Conform art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă stipulează că Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că la materialele dosarului nu se află nicio probă referitoare la data când Consiliul sătesc Lărguța a luat cunoștință de decizia integrală a instanței de apel, declararea recursului la 08 februarie 2018 se consideră a fi efectuată cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă. În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți 4 participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra 5 Greciei din 27 martie 2014). În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză și că acestea nu atestă examinarea raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil recursul declarat de Consiliul sătesc Lărguța. Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E: Recursul declarat de Consiliul sătesc Lărguța se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Ala Cobăneanu judecători Dumitru Visternicean Luiza Gafton 6