2ra-540/18 — constatarea neexecutarii in termen a incheierii judecatoresti, incasarea in mod solidar a prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-540/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lupea Petru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupea Petru împotriva

Societății pe Acțiuni „Locuințe pentru Toți” în procedură de insolvabilitate și Bulgaru

Igor cu privire la constatarea neexecutării în termen a încheierii judecătorești și

încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Lupea Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 15 mai 2017,

c o n s t a t ă :

La 05 septembrie 2016, Lupea Petru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

către Societatea pe Acțiuni „Locuințe pentru Toți” în procedură de insolvabilitate și

Bulgaru Igor privind constatarea neexecutării în termen a încheierii judecătorești și

încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că în anul 2011 a activat ca administrator al

insolvabilității Societății pe Acțiuni „Locuințe pentru Toți”. Prin încheierea Curții de

Apel Economice nr. 2e-427/2011 din 31 octombrie 2011 s-a stabilit salariul în mărime

de 37 680 lei și cheltuielile suportate de fostul administrator al insolvabilității Societății

pe Acțiuni „Locuințe pentru Toți” în procedură de insolvabilitate în sumă de 17 929, 80

lei, fiind dispus de a fi achitate lui Lupea Petru de către Societatea pe Acțiuni „Locuințe

pentru Toți”.

Reclamantul menționează că, ca administrator al insolvabilității a fost înlocuit

inițial de Vedernic Emilia, iar în prezent procedura de insolvabilitate a Societății pe

Acțiuni „Locuințe pentru Toți” este gestionată de administratorul Bulgaru Igor.

1

Explică că salariul și cheltuielile de judecată stabilite prin încheierea Curții de Apel

Economice nr. 2e-427/2011 din 31 octombrie 2011 urmau a fi achitate din masa

debitoare a Societății pe Acțiuni „Locuințe pentru Toți” până la data de 31 noiembrie

2011.

Susține că până în prezent fostul administrator Vedernic Emilia și actualul

administrator al insolvabilității Bulgaru Igor cu rea- voință nu i-a achitat suma de 55

609, 80, astfel fiindu-i cauzat un prejudiciu în mărime de 61 733, 82 lei.

Solicită Lupea Petru constatarea neexecutării în termen a încheierii judecătorești

nr. 2e-427/2011 din 31 octombrie 2011 și încasarea în mod solidar a prejudiciului

cauzat în mărime de 61 733, 82 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 mai 2017, cererea de

chemare în judecată înaintată de Lupea Petru a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017 a fost respins apelul

declarat de Lupea Petru ca neîntemeiat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 15 mai 2017.

La 19 ianuarie 2018, Lupea Petru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului și casarea

hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare cu emiterea unei decizii prin care acțiunea să

fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că consideră decizia instanței de apel neîntemeiată

și pasibilă de a fi casată, deoarece au fost încălcate esențial și au fost aplicate eronat

normele de drept material și de drept procedural.

Menționează că instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Consideră recurentul că probele prezentate și argumentele invocate au fost ignorate

atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, fapt ce a generat încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute de art. 6 paragraful 1 din CEDO

(dreptul la un proces echitabil).

Afirmă că din probele prezentate și argumentate se constată că Societatea pe

Acțiuni „Locuințe pentru Toți”, gestionată inițial de Vedernic Emilia , iar ulterior de

Bulgaru Igor, intenționat sau din culpă nu a îndeplinit obligațiile imperative stabilite de

Lege, ignorând achitarea sumei creditorului Lupea Petru.

Relevă că instanța de fond a apreciat eronat circumstanțele cauzei, a aplicat norme

de drept străine, respectiv fiind emisă o hotărâre greșită.

Susține că instanțele de judecată au încălcat prevederile hotărârii explicative nr. 10

a Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor norme ale Codului de executare în cauzele civile. La pct. 9.1 din

hotărâre fiind stabilit că Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 nu conține

prevederi exprese potrivit cărora pentru executarea hotărârilor și încheierilor instanței de

insolvabilitate, ultima urmează să emită titlul executoriu. În general îndeplinirea,

2

executarea hotărârilor instanței de insolvabilitate reprezintă una din atribuțiile principale

ale administratorului insolvabilității (art. 66 alin.(1) lit. n), o) din Lege). Coroborând

prevederile art. 5 alin.(8), art. 35 alin.(3) din Lege, conchide că acestea se vor executa

de către administrator fără emiterea unui titlu executoriu.

La data de 19 februarie 2018, în adresa intimaților a fost expediată pentru

cunoștință copia recursului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

La 05 martie 2018, administratorul insolvabilității Societății pe Acțiuni „Locuințe

pentru Toți” în proces de insolvabilitate, Bulgaru Igor a depus referință, prin care a

solicitat ca recursul declarat de către Lupea Petru să fie considerat inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 19 ianuarie 2018 (f.d.132), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc

careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la data

de 19 ianuarie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Lupea Petru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

3

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lupea

Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Lupea Petru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5