2rci-73/18 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rci-73/18 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Instanța de fond: N. Chircu Dosarul nr.2rci-73/18

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecători: Nicolae Craiu, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de reprezentantul Turk Eximbank, avocatul Oleg

Efrim,

în cauza civilă la cererea introductivă a Societății cu răspundere limitată

„Mectehcomplet” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea

cu răspundere limitată „Unucarpet”,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, prin care a fost

respinsă ca neântemeiată cererea de repunere în termen și validare a creanței Turk

Eximbank,

c o n s t a t ă:

La 14 februarie 2017 SRL „Mectehcomplet” s-a adresat în instanța de judecată

cu cerere introductivă, solicitând intentarea procesului de insolvabilitate față de

debitorul SRL „Unucarpet” din motivul incapacității acestuia de a-și onora obligațiile

pecuniare față de creditori.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SRL „Mectehcomplet” privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Unucarpet”, în calitate de administrator

provizoriu fiind desemnat Elvira Coltun.

La data de 04 mai 2017 creditorul SA „Covoare Ungheni” a depus cerere de

alăturare la cererea introductivă înaintată de creditorul SRL „Mectehcomplet” privind

intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL „Unucarpet”, prin care a

solicitat admiterea cererii și intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul

SRL „Unucarpet”.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017 au fost admise cererile

introductive, fiind declarată SRL „Unucarpet” în stare de insolvabilitate și intentată

procedura insolvabilității, în calitate de administrator al insolvabilității al SRL

„Unucarpet” a fost desemnat administratorul autorizat Elvira Coltun. Ședința de

validare a creanțelor creditorilor debitorului SRL „Unucarpet” a fost fixată pentru

data de 04 iulie 2017.

În cadrul derulării procesului de insolvabilitate, la data de 29 iulie 2017 Turk

Eximbank a depus cerere de validare a creanțelor, solicitând repunere în termen a

cererii de validare a creanțelor, formată în urma neexecutării de către debitor a

obligațiilor pecuniare, ce reies din contractul de cesiune a unui drept nr.31755 din 25

decembrie 2015, potrivit căruia Gurteks Pazarlama AS a cedat creanța în valoarea de

853 789,74 USD, existentă față de SRL „Moldabela”, denumirea actuală SRL

„Unucarpet”, și contractul de cesiune a unui drept nr.00464 din 07 ianuarie 2016

potrivit căruia Atlantik Pazarlama Ve Dis Tic AS a cedat creanța în mărime de 521

359,43 USD față de SRL „Moldabela”, denumirea actuală SRL „Unucarpet”.

În motivarea cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanței a

invocat faptul că, administratorul insolvabilității Elvira Coltun n-a respectat întocmai

procedura de notificare a creditorului, de aceea consideră că există temei de repunere

în termen.

A susținut că despre faptul intentării procesului de insolvabilitate față de SRL

„Unucarpet” a aflat la 30 iunie 2017 în cadrul examinării cauzei civile la cererea

înaintată de Turk Eximbank împotriva SRL „Unucarpet” privind încasarea datoriei.

Cererea de repunere în termen a cererii de validare a fost depusă la 29 iulie 2017

adică în decurs de 29 zile din momentul aflării despre intentarea procesului de

insolvabilitate, fiind respectat termenul prevăzut la art.116 alin.(4) Cod de procedură

civilă.

A indicat că, în urma circumstanțelor expuse, dispune de motive justificative de

a solicita repunerea în termen de înaintare a creanței.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017 cererea Turk

Eximbank de repunere în termen a cererii de validare a creanței a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În susținerea soluției date, instanța de insolvabilitate a reținut prevederile art.

140 alin. (2) și art. 145 alin. (2) din Legii insolvabilității.

A conchis Curtea de Apel Bălți că cererea de admitere a creanțelor Turk

Eximbank din 29 iulie 2017 a fost depusă de potențialul creditor cu omiterea

termenului stabilit pentru înaintarea creanțelor, neexistând temei pentru repunerea

acestora în termen, deoarece procedura de notificare a creditorilor SRL „Unucarpet”

privind intentarea procesului de insolvabilitate s-a făcut în strictă conformitate cu

prevederile Legii insolvabilității, prin publicarea hotărârii privind intentarea

procesului de insolvabilitate din 04 mai 2017 în Monitorul Oficial din 12 mai 2017 și

notificarea în scris a creditorilor cunoscuți, înregistrați în evidența contabilă,

neexistând nici o încălcare.

La data de 22 decembrie 2017, în termenul prevăzut de lege, Turk Eximbank

prin intermediul reprezentantului, avocatul Oleg Efrim, a declarat recurs nemotivat

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, solicitând admiterea

recursului și casarea încheierii contestate.

La data de 19 ianuarie 2018 Turk Eximbank prin intermediul reprezentantului,

avocatul Oleg Efrim, a depus recurs motivat, solicitând admiterea cererii de recurs,

casarea încheierii Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017 și admiterea cererii de

repunere în termen a cererii de validare a creanțelor creditorului Turk Eximbank.

În motivarea recursului a invocat ca temei juridic prevederile art. 35 alin. (4) și

art. 145 alin. (2) din Legea insolvabilității.

A susținut că Turk Eximbank nu a fost notificat conform prevederilor legale de

către administratorul insolvabilității privind intentarea procesului de insolvabilitate

față de SRL „Unucarpet”.

A considerat eronată aprecierea instanței de insolvabilitate precum că din

momentul publicării hotărârii privind intentarea procesului de insolvabilitate se

prezumă faptul că toți creditorii acestuia, inclusiv cei necunoscuți, ce nu se regăsesc

2

în datele contabile ale debitorului au fost informați privind inițierea procesului de

insolvabilitate, or, publicarea hotărârii nu are un caracter absolut și nu prezintă

informarea necondiționată a tututror creditorilor. Publicarea se efectuiază pentru

informarea unui cerc mai larg de subiecți, unde se includ partenerii de afaceri,

instituțiile de stat, consumatorii și creditorii.

La fel, a considerat eronată aprecierea instanței de insolvabilitate potrivit căreia

creditorul Turk Eximbank este un creditor necunoscut, deoarece nu figurează în

actele de evidență contabilă a debitorului, iar administratorul insolvabilității notifică

doar creditorii cunoscuți, or, potrivit art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilității,

administratorul insolvabilității expediază notificări tuturor creditorilor cunoscuți, dar

nu doar celor din actele de evidență contabilă.

A afirmat că atât la data de 04 mai 2017, data intentării procesului de

insolvabilitate, cât și la data de 16 februarie 2017, data admiterii spre examinare a

cererii introductive, SRL „Unucarpet” cunoștea cu certitudine despre creanța

creditorului Turk Eximbank, acumulată ca urmare a Acordurilor de atribuire/transfer

a creanțelor nr. 31755 din 25 decembrie 2015 și nr. 00464 din 17 ianuarie 2016

încheiat cu companiile Gurteks Pazarlama AS și respectiv cu Atlantic Pazarlama Ve

Dis Tic AS.

A mai indicat că creditorul Turk Eximbank a expediat în adresa debitorului

notificări solicitând achitarea datoriei. Totodată, notificări au fost expediate și în

perioada când Elvira Coltun a fost numită în funția de administrator provizoriu al

debitorului și a fost recepționată de către aceasta, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexate la prezenta cerere de recurs. Astfel, sunt expediate eronat notificările

administratorului provizoriu din data de 18 mai 2017 către companiile Gurteks

Pazarlama AS și respectiv Atlantic Pazarlama Ve Dis Tic AS, în condițiile în care

cunoștea la data de 20 februarie 2017 de cesiunea de creanțe efectuată în favoarea

creditorului și despre pretențiile creditorului Turk Eximbank față de debitor.

A declarat că la data de 27 februarie 2017 Turk Eximbank a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Unucarpet” cu privire la încasarea datoriei, iar

administratorul insolvabilității nu poate afirma că nu cunoștea despre creanța Turk

Eximbank, deoarece la data de 29 iunie 2017 a depus un demers de amânare a

ședinței de judecată din data de 30 iunie 2017 în acea cauză.

A reiterat că potrivit art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilității, creditorul Turk

Eximbank este o companie cu sediul în or. Istambul, Turcia și este dificil pentru o

asemenea entitate juridică să afle informația despre pornirea procedurii de

insolvabilitate în urma unei notificări legale din partea administratorului

insolvabilității. Compania nu este rezidentă și nu are reprezentare în Republica

Moldova, astfel nu-i poate fi imputat faptul că a existat publicată în Monitorul Oficial

hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului SRL „Unucarpet”.

La data de 30 ianuarie 2018, în adresa intimatului administratorului

insolvabilității SRL „Unucarpet” Elvira Coltun a fost expediată spre cunoștință copia

recursului declarat de Turk Eximbank cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

3

În conformitate cu art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului

de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Reglementări similare se regăsesc și în art. 356 CPC, care stipulează că cererea

de declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din

prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Potrivit art.8 alin.(3) din Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, recursul

se examinează în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de

recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă, într-un complet de 3

judecători, fără participarea părților, în baza dosarului și a materialelor anexate la

recurs.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a încheierii recurate și emiterea unei noi

încheieri de admiterea cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanței și

restituirea pricinii spre judecarea cererii de validare a creanței, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Conform art. 427 lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

încheierea, soluționând prin decizie problema în fond.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție verificând legalitatea încheierii instanței de insolvabilitate în raport cu

circumstanțele cauzei și înscrisurile din dosar, conchide că încheierea din 20

decembrie 2017, care a fost contestată de Turk Eximbank, este neîntemeiată și emisă

cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu poate

fi menținută.

Din materialele cauzei rezultă că Turk Eximbank își exprimă dezacordul cu

soluția instanței de insolvabilitate, prin care a fost respinsă cererea Turk Eximbank

privind repunerea în termen a cererii de validare a creanțelor, ca neîntemeiată.

Materialele cauzei atestă că prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017

a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL „Unucarpet” și a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de SRL „Unucarpet”, în funcția de administrator al

insolvabilității a fost desemnată Elvira Coltun.

De asemenea, prin hotărârea judecătorească, administratorul insolvabilității

Elvira Coltun a fost împuternicită de a notifica creditorii în vederea întocmirii

tabelului definitiv al creanțelor, fiind stabilit termen limită pentru verificarea cererilor

de admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv până la data de 23

iunie 2017.

4

Este cert că la data de 29 iulie 2017 Turk Eximbank a depus cerere de validare a

creanței, solicitând repunerea în termenul de înaintare a creanței și validarea creanței

în sumă de 1 375149,17 dolari SUA, ca creanță chirografară de rangul V (f.d.18-23).

Potrivit tabelului definitiv al creanțelor SRL „Unucarpet” din 29 iunie 2017,

anexat la materialele cauzei, administratorul procesului de insolvabilitate nu a inclus

creanța Turk Eximbank și nu a admis-o (f.d. 9-11).

Fiind învestită cu judecarea cererii de repunere în termen a cererii de validare a

creanței Turk Eximbank, Curtea de Apel Bălți prin încheierea din 20 decembrie 2017

a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii și respingerii cererii de repunere în termen a

cererii de validare a creanței.

Astfel, în conformitate cu art. 6 alin. (3) și (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, notificarea și înștiințarea, cu excepția cazului în care sarcina notificării

și a înștiințării aparține unor alte organe care aplică procedura, precum și convocările

prevăzute de prezenta lege, cad în sarcina administratorului provizoriu sau

administratorului insolvabilității, sau a lichidatorului, după caz. Notificările și

înștiințările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de

prezenta lege și prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 35 alin. (2) și alin. (4) din Legea insolvabilității, instanța

de insolvabilitate expediază, imediat după adoptare, hotărârea de intentare a

procedurii de insolvabilitate debitorului, organului înregistrării de stat care ține

Registrul de stat al persoanelor juridice și Registrul de stat al întreprinzătorilor

individuali, Serviciului Fiscal de Stat, băncilor în care debitorul are conturi și, după

caz, registrelor în care se înregistrează gajul, organului cadastral teritorial, Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, ministerului de

ramură, altor instituții și autorități relevante în fiecare caz concret și afișează hotărîrea

de intentare a procedurii de insolvabilitate în incinta sa. Odată cu hotărârea de

intentare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilității expediază o

notificare tuturor creditorilor cunoscuți pentru ca aceștia să înainteze creanțele față de

debitorul insolvabil.

La acest segment, evidențiază instanța de recurs că, se constată cu certitudine că

Turk Eximbank a dobândit calitatea de creditor al SRL „Unucarpet” până la

intentarea procesului de insolvabilitate, astfel că administratorul insolvabilității, nu

putea să nu cunoască despre existența calității de creditor a Turk Eximbank și urma

să notifice, inclusiv și Turk Eximbank.

Deoarece, atât la data de 16 februarie 2017 – data admiterii spre examinare a

cererii introductive, cât și la 04 mai 2017 – data intentării procesului de

insolvabilitate, debitorul SRL „Unucarpet” cunoștea cu certitudine despre creanța

Turk Eximbank formată în baza contractului de cesiune a unui drept nr. 31755 din 25

decembrie 2015 și contractului nr. 00464 din 07 ianuarie 2016, semnate între Turk

Eximbank în calitate de cesionar și GURTEKS PAZARLAMA AS, ATLANTIC

PAZARLAMA VE DIS TIC A.S. în calitate de cedenți, prin care ultimii au cedat

creanțele sale față de SRL „Moldabela” (denumirea actuală SRL „Unucarpet” ).

Or, la materialele cauzei este anexată reclamația creditorului Turk Eximbank nr.

E-18 din 03 februarie 2017 expediată în adresa debitorului SRL „Unucarpet” cu

solicitarea achitării datoriei și răspunsul debitorului SRL „Unucarpet” nr. 03/03 din

15 februarie 2017, prin care ultimul a solicitat reducerea cu 50 % a datoriei, or,

5

insolvabilitatea debitorului SRL „Unucarpet” a fost constatată prin hotărârea Curții

de Apel Bălți din 04 mai 2017, adică ulterior preluării creanței de către Turk

Eximbank.

Conform art. 140 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității, dacă are o creanță față

de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris

creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanțelor adresată

instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile

de admitere a creanțelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în

instanță. Cererea de admitere a creanței se depune în termenul stabilit în hotărârea de

deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului

provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere

a creanțelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile

calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de

la data intrării în procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de 90

de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

În conformitate cu art. 142 alin. (4) al Legii insolvabilității, administratorul

insolvabilității/lichidatorul v-a proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri de

admitere înregistrate la instanța de insolvabilitate și a documentelor depuse și va

efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și

prioritatea fiecărei creanțe.

Dispoziția art. 145 alin. (1) al Legii menționate, stipulează că cu excepția

cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

prezentei legi, titularul de creanțe, anterioare intentării procesului, care nu depune

cerere de validare a creanțelor până la expirarea termenului de înaintare a creanțelor

prevăzut prin hotărârea instanței de insolvabilitate, este decăzut din drepturile

specificate la acest articol, în ceea ce privește creanțele respective.

Cu referire la prevederile normelor enunțate, instanța de recurs constată că

dreptul de a depune cerere de admitere a creanțelor apare doar în cazul când

creditorul are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii.

Iar, conform art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilității, creanța patrimonială a

creditorului chirografar se consideră născută până la momentul intentării procesului

de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut până la

acest moment.

După cum denotă actele cauzei, procedura de insolvabilitate față de SRL

„Unucarpet” a fost intentată la data de 04 mai 2017, pe când creanța Turk Eximbank

a apărut anterior acestei date și anume la încheierea contractului de cesiune a unui

drept nr. 31755 din 25 decembrie 2015 prin care GURTEKS PAZARLAMA AS a

cedat Turk Eximbank creanța în valoare de 853789,74 USD, care o avea față de SRL

„Moldabela” (demunită actual SRL „Unucarpet”) și contractului de cesiune a unui

drept nr. 00464 din 07 ianuarie 2016, prin care ATLANTIK PAZARLAMA VE DIS

A.S. a cedat creanța în valoare de 521359, 43 USD care o avea față de SRL

„Moldabela”. Astfel, datoria totală a SRL „Unucarpet” față de Turk Eximbank

constituie suma de 1 375 149, 17 USD, datorie care a fost recunoscută de SRL

„Unucarpet” prin solicitarea reeșalonării acesteea (f.d. 40-41).

Conform art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilității, la cererea întemeiată a

creditorului, în cazuri excepționale, dacă instanța de judecată care examinează

6

procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanțelor nu este

respectat din cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului sau de obiectul

creanței ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului,

instanța de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a

creanțelor.

Raportând prevederile normei enunțate la circumstanțele cauzei, instanța de

recurs reține că concluziile instanței de insolvabilitate cu privire la netemeinicia

cererii de repunere în termen a cererii de înaintare a creanței formulate de Turk

Eximbank, sunt expuse într-o formă evazivă și incertă, neavând putere de convingere.

Astfel, instanța de recurs relevă că deși în cererea de repunere în termen a cererii

de validare a creanței Turk Eximbank a invocat nerespectarea, de către

administratorul insolvabilității SRL „Unucarpet”, a prevederilor art. 35 alin. (4) al

Legii insolvabilității cu privire la notificarea tuturor creditorilor cunoscuți în vederea

înaintării de către aceștia a creanțelor, instanța de insolvabilitate, fără a supune

verificării acestui temei, a constat netemeinicia cererii de repunere în termen, reținând

că nu există temei pentru repunerea Turk Eximbank în termen, deoarece procedura de

notificare a creditorilor SRL „Unucarpet” privind intentarea procesului de

insolvabilitate s-a făcut în strictă conformitate cu prevederile Legii insolvabilității,

prin publicarea hotărârii privind intentarea procesului de insolvabilitate din 04 mai

2017 în Monitorul Oficial 12 mai 2017 și notificarea în scris a creditorilor cunoscuți,

înregistrați în evidența contabilă.

Instanța de recurs relevă, însă, că o astfel de abordare a problemei cu care a fost

învestită instanța de insolvabilitate este incorectă, or chestiunea dată urma a fi supusă

examinării prin prisma dispozițiilor art. 145 alin (2) al Legii insolvabilității, care

direct prevede că dacă instanța de judecată care examinează procesul de

insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanțelor nu este respectat din

cauza nerespectării procedurii de notificare a intentării procesului, repune, prin

încheiere, în termen cererea de admitere a creanțelor.

De altfel, și reținerea instanței de insolvabilitate a faptului că din momentul

publicării hotărârii privind intrarea debitorului în proces de insolvabilitate, se

prezumă că toți creditorii acestuia au fost informați privind inițierea procesului de

insolvabilitate, contravine prevederilor art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilității, care

direct indică că administratorul insolvabilității are obligația, odată cu adoptarea

hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, de a expedia o notificare tuturor

creditorilor cunoscuți pentru ca aceștia să înainteze creanțele față de debitorul

insolvabil.

Mai mult că și prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017, s-a obligat

administratorul insolvabilității SRL „Unucarpet” să notifice creditorii, în

conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea insolvabilității, cu privire la

intentarea procedurii de insolvabilitate și despre aplicarea măsurilor de asigurare.

În același timp, instanța de recurs va remarca ca neîntemeiată și constatarea

instanței de insolvabilitate în sensul că administratorul insolvabilității SRL

„Unucarpet”, a notificat toți creditorii cunoscuți a debitorului în condițiile art. 35

alin.(4) din Legea insolvabilității, necunoscând despre creanța Turk Eximbank.

Aceasta deoarece, materialele cauzei atesă că la data de 29 iunie 2017,

administratorul insolvabilității SRL „Unucarpet” Elvira Coltun, a înaintat demers de

7

amânare a ședinței de judecată din data de 30 iunie 2017, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Turk Eximbank împotriva SRL „Unucarpet” cu privire

la încasarea datoriei (f.d. 28), respectiv, la caz nu poate fi invocată necunoașterea

creanței Turk Eximbank.

Astfel, se constată a fi lipsită de suport legal și reținerea instanței de

insolvabilitate în sensul că informația cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de SRL „Unucarpet” a fost publicată în Monitorul Oficial,

deoarece publicarea informației în Monitorul Oficial nu exonerează administratorul

de obligațiunea notificării tuturor creditorilor, în conformitate cu art. 35 alin. (4) al

Legii insolvabilității.

În acest context, instanța de recurs conchide că toate aceste circumstanțe

analizate în ansamblul lor, constituie o excepție de la regula generală de depunere a

cererii de înregistrare a creanței în termenul stabilit de instanța de insolvabilitate și

servește temei legal de repunere în termen a cererii de admitere a creanței.

Din considerentele menționate și având în vedere că argumentele recursului sunt

întemeiate, iar încheierea contestată este neîntemeiată Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa încheierea instanței de insolvabilitate din 20 decembrie 2017 cu

adoptarea unei noi încheieri, prin care a admite cererea de repunere în termen a

cererii Turk Eximbank cu privire la validarea creanței și a remite cauza pentru

judecarea în fond a cererii de validare a creanței formulate de Turk Eximbank

instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 427 lit. b) și c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de reprezentantul Turk Eximbank, avocatul Oleg

Efrim.

Se casează încheierea Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în cauza

civilă la cererea introductivă a Societății cu răspundere limitată „Mectehcomplet”

privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu răspundere

limitată „Unucarpet” și se emite o nouă încheiere prin care:

Se admite cererea Turk Eximbank cu privire la repunerea în termen a cererii de

validare a creanței.

Se repune în termen cererea de validare a creanței înaintate de Turk Eximbank.

Se restituie cauza la Curtea de Apel Bălți, pentru examinarea cererii Turk

Eximbank de validare a creanței în sumă de 1 375149,17 USD.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul, Oleg Sternioală

Judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8