CASE OF LIU v. POLAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF LIU v. POLAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA ÎNTÂI

CAUZA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

(Cererea nr. 37610/18)

HOTĂRÂRE

Art. 3 • Propunere de extrădare în China unde reclamantul s

-ar confrunta cu

un risc real de rele tratamente în detenție • Afirmații ale reclamantului care

nu au fost examinate în mod corespunzător de autoritățile interne • Importanța

considerabilă acordată afirmațiilor credibile și consistente de abuzuri grave

poate f

i asimilată unei situații generale de violență • Prezumție de nevinovăție

acordată reclamantului care solicită protecție • Asigurări informale din partea

Chinei care oferă garanții insuficiente

Art. 5 § 1 lit. f) • Detenție ilegală din cauza întârzierilor

nejustificate în

procedură

STRASBOURG

6 octombrie 2022

Hotărârea va rămâne definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din

Convenție. Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

În cauza Liu împotriva Poloniei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția întâi), reunită într

-o

cameră compusă din:

Marko Bošnja

k

, președinte

,

Péter Paczolay

,

Krzysztof Wojtyczek

,

Alena Poláčková

,

Raffaele Sabato

,

Lorraine Schembri Orland

,

Ioannis Ktistakis

, judecători,

ș

i Liv Tigerstedt,

grefier adjunct de secție,

Având în vedere:

cererea (nr. 37610/18) introdusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”) introdusă de domnul Hung Tao Liu („reclamantul”) din

Taiwan, la 9 august 2018;

decizia de

a notifica guvernului polonez („Guvernul”) capetele de cerere

privind art. 3, art. 5 § 1 și art. 6 § 1 din Convenție;

decizia de a indica o măsură provizorie guvernului pârât în temeiul art.

39

din Regulamentul Curții și faptul că această măsură provizorie

a fost

respectată;

observațiile părților;

După ce a deliberat în camera de consiliu, la 30 august 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

l

s-

a plâns că extrădarea sa în China ar încălca art. 3 și art.

6 § 1 din Convenție, întrucât, dacă ar fi extrădat și judecat, ar fi expus riscului

de tortură și de tratamente inumane și degradante; în plus, acestuia i

-ar fi

refuzat un proces echitabil. El a reclamat, de asemenea, în temeiul art. 5 § 1,

faptul că durata detenției sale în vederea extrădării a fost excesiv de lungă și,

prin urmare, arbitrară.

FAPTEL

E

s-

a născut în 1980 și este în prezent reținut în Centrul de

arestare preventivă Białołęka din Varșovia. Reclamantul a fost reprezentat de

domnul M. Górski, avocat în Łódź.

Sobczak, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

ele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după

cum urmează.

2

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

I. CONTEXTUL

CAUZEI RECLAMANTULUI

5.

Reclamantul era căutat în contextul unei anchete internaționale chino

--

spaniole privind un vast sindicat internațional de fraudă în domeniul

telecomunicațiilor.

6.

La 8 decembrie 2016, Interpol a emis, în cadrul anchetei menționate, o

notificare roșie cu privire la reclamant, solicitând ca acesta să fie localizat și

arestat provizoriu până la extrădarea sa. Potrivit notificării roșii, reclamantul

era suspectat că ar fi fost șeful adjunct al unui sindicat internațional de fraudă

în domeniul telecomunicațiilor și urma să fie acuzat de fraudă pe scară larg

ă.

6 august 2017, reclamantul a fost arestat în Polonia.

II.

PROCEDURA DE EXTRĂDA

RE

8.

La 1 septembrie 2017, autoritățile chineze au solicitat Poloniei să

extrădeze reclamantul în Republica Populară Chineză.

septembrie 2017, Parchetul regional Varșovia (

Prokurator

Okręgowy

) a depus la instanța regională din Varșovia (

Sąd Okręgowy

) o

cerere pentru admiterea extrădării reclamantului în China pe baza cererii de

extrădare menționate. Instanța regională a decis să solicite autorităților

chineze informații suplimentare – în special informații cu privire la orice

procedură penală relevantă în China și la garanțiile unui proces echitabil,

precum și detalii cu privire la condițiile viitoarei detenții a reclamantului.

In

formațiile solicitate au fost furnizate la 8 ianuarie 2018 de Departamentul

de Anchete Penale din cadrul Ministerului Securității Publice din Republica

Populară Chineză. Nota conținea un rezumat al anchetei în care a fost implicat

reclamantul. Aceasta menționa, de asemenea, că, la extrădarea sa,

reclamantul va fi reținut la Centrul de detenție Boluo din provincia

Guangdong, aflat sub supravegherea operațională a Parchetului Poporului și

unde sunt respectate drepturile omului. Departamentul de Anchete Penale a

mai indicat că centrele de detenție din China sunt deschise publicului și că, în

2012, zeci de jurnaliști locali și străini au primit permisiunea de a intra într

-

un centru de detenție din Beijing. A indicat, de asemenea, că, în 2016, un

reprezentant al

Ministerului Justiției din Taiwan a vizitat treizeci și doi de

deținuți taiwanezi aflați într

-

un centru de detenție din Zhuhai (provincia

Guangdong). Nota conținea un rezumat extins al sistemului de protecție a

drepturilor omului din China și o garanție că

drepturile omului ale

reclamantului vor fi protejate.

10.

La 27 februarie 2018, instanța regională din Varșovia a hotărât că

extrădarea reclamantului în China este conformă cu legislația poloneză.

Instanța a subliniat faptul că autoritățile chineze au prezentat suficiente

argumente pentru a dovedi că exista o probabilitate ridicată ca reclamantul să

fi comis infracțiunea de care fusese acuzat. A stabilit, de asemenea, că au fost

îndeplinite celelalte condiții pentru ca extrădarea sa să fie considerată legală.

3

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

Astfel, infracțiunea de care fusese acuzat reclamantul era, de asemenea,

pedepsită în legislația poloneză, se afla în termenul de prescripție, nu se

dispusese încă nicio trimitere în judecată în niciun stat și nu făcuse obiectu

l

niciunei proceduri penale efectuate în Polonia.

Instanța regională a mai

reținut că reclamantului nu i s

-

a acordat azil în Polonia. În plus, a constatat că

nu există alte motive pentru a refuza extrădarea reclamantului, reținând că

urmărirea penală a acestuia nu era bazată pe motive politice sau

discriminatorii și că nu existau motive pentru a suspecta că reclamantul ar

risca să fie supus torturii, altor forme de rele tratamente

-

sau unei negări

flagrante a dreptului său la un proces echitabil. Acesta a arătat,

inter alia

, că

autoritățile chineze au furnizat suficiente informații cu privire la viitoarea sa

arestare și la proces și că niciunul dintre rapoartele generale privind situația

drepturilor omului din China prezentate de reclamant nu erau relevante pentru

situația sa și pentru parchet. Referindu

-

se la acuzațiile de tortură și la cazurile

de maltratare raportate de Amnesty International, instanța regională a decis

că asemenea rapoarte subliniază întotdeauna neregularitățile, ignorând în

același timp evoluțiile pozitive din statul în cauză. De asemenea, a motivat că

existența unor cazuri unice de tortură nu înseamnă că aceasta este folosită în

toate cazurile și că reclamantul va fi supus torturii. Reclamantul și avocatul

său au formulat apel împotriva

acestei decizii.

11.

La 26 iulie 2018, Curtea de Apel Varșovia (

Sąd Apelacyjny

) a

confirmat decizia instanței regionale din Varșovia. Aceasta s

-a întemeiat pe

un raționament similar instanței de fond. A indicat, în special, că nu e

ste rolul

instanțelor interne să evalueze ansamblul probelor împotriva reclamantului,

ci doar să stabilească dacă acestea sunt suficiente pentru a stabili că există o

probabilitate ridicată ca reclamantul să fi comis infracțiunile în cauză. Curtea

de apel

a subliniat, de asemenea, că nu existau motive pentru a concluziona

că reclamantul ar fi expus vreunui risc de încălcare a drepturilor sale.

În

special, aceasta a observat că reclamantul s

-a întemeiat în principal pe faptul

că era cetățean al Republicii Chineze (Taiwan), care nu este recunoscută; cu

toate acestea, instanța a menționat că, în speță, capetele de acuzare nu au

legătură cu infracțiuni politice, ci cu infracțiuni comune. De asemenea, acesta

nu se angajase în nicio activitate politică în trecut.

Curtea de apel a

concluzionat că rapoartele privind cazurile de încălcare a drepturilor omului

(inclusiv cele emise de Amnesty International) se refereau la starea generală

de fapt din China și nu au precizat că astfel de încălcări ar fi avut loc în fieca

re

proces penal.

9 august 2018, reclamantul a formulat o cerere pentru instituirea

unei măsuri provizorii, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții,

prin care solicita Curții să oprească extrădarea sa în China. În ceea ce privește

această cerere, Curtea (judecătorul de serviciu) a decis să solicite Guvernului

informații suplimentare cu privire, în special, la data planificată a extrădării

și la solicitarea unor asigurări diplomatice din partea autorităților chineze

în

ceea ce privește temerile exprimate de reclamant cu privire la posibilele

4

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

încălcări ale drepturilor sale prevăzute în Convenție în cazul în care ar fi

returnat în China.

13.

Guvernul a informat Curtea că speța reclamantului era pendinte în fața

ministrului justiției și că nu fusese solicitată nicio garanție diplomatică.

Acesta a susținut, de asemenea, că, la 6 septembrie 2018, Comisarul pentru

protecția drepturilor civile (

Rzecznik Praw Obywatelskic

h

) a solicitat

autorității guvernamentale competente să îi furnizeze dosarul reclamantulu

i

pentru a putea analiza dacă ar trebui să introducă un recurs în casație în

numele reclamantului.

14.

La 12 septembrie 2018, Curtea (Președintele Camerei căreia i s

-a

repa

r

tizat cauza) a decis să aplice art. 39 din Regulamentul Curții și să indice

guvernului polonez că nu ar trebui să îl extrădeze pe reclamant până la o

notificare ulterioară.

15.

La 7 mai 2019, Comisarul pentru protecția drepturilor

civile a

formulat un recurs în casație împotriva deciziei din 26 iulie 2018 la Curtea

Supremă (

Sąd Najwyższy

). Comisarul a susținut că instanța de apel nu a

examinat în mod corespunzător dacă reclamantul risca să fie condamnat la

închisoare pe viață și care erau posibilitățile de reducere a acestei pedepse. S

-

a întemeiat, în special, pe art. 3 din Convenție.

16.

La 1 octombrie 2020, Curtea Supremă (cauza nr. II KK 154/19) a

respins recursul în casație al comisarului. Curtea Supremă a statuat că

instanțele de fond și de apel au examinat în amănunt natura infracțiunilor de

comiterea cărora reclamantul era suspectat și posibila sancționare a acestora

în temeiul legislației chineze. Acestea au luat în considerare și cerințele art. 3

ș

i a

rt. 6 din Convenție. Au analizat, în special, condițiile în care reclamantul

urma să fie plasat după extrădare. Curtea Supremă a indicat, de asemenea, că,

deși reclamantul risca să fie condamnat la închisoare pe viață, o asemenea

pedeapsă nu ar fi automată și, ulterior, ar putea fi redusă. Simplul fapt că

pedeapsa cu închisoarea pe viață era una dintre pedepsele care ar fi putut fi

aplicate reclamantului nu constituia o încălcare a art. 3 din Convenție.

a informat Curte

a cu privire la hotărârea Curții Supreme din

11 ianuarie 2021.

III.

CEREREA DE PROTECȚIE INTERNAȚIONALĂ FORMULATĂ DE

RECLAMAN

T

18.

La 15 noiembrie 2017, reclamantul a depus o cerere de protecție

internațională. La 3 august 2018, șeful Oficiului pentru Străini (

Szef Urzędu

do Spraw Cudzoziemców

) a emis o decizie prin care refuza să acorde

reclamantului statutul de refugiat sau protecție subsidiară. Reclamantul nu a

contestat această decizie.

5

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

IV. ARESTAREA PROVIZORIE A RECLAMANTULUI

6 august 2017, reclamantul a fost arestat.

20.

La 8 august 2017, instanța regională din Varșovia a decis arestarea

provizorie a reclamantului până la 15 septembrie 2017 pentru a asigura

buna

desfășurare a procedurii de extrădare. Încheierea instanței s

-a întemeiat pe

notificarea roșie a Interpolului și pe faptul că autoritățile chineze au cerut

extrădarea reclamantului. Reclamantul nu a contestat încheiere

a.

septembrie 2017, instanța regională din Varșovia a prelungit

măsura de arestare provizorie a reclamantului până la 15 ianuarie 2018. A

indicat că reclamantul prezenta riscul de a părăsi țara întrucât nu locuia în

Polonia și nu avea nicio legătură cu Polonia. Instanța a reținut, de asemenea,

că acesta se confrunta cu posibilitatea primirii unei sentințe severe (de până

la închisoarea pe viață) și că procedura de extrădare fusese deja inițiat

ă.

22.

În urma contestației formulate de re

clamant la 9 noiembrie 2017,

Curtea de Apel din Varșovia a confirmat încheierea, făcând referire la

aceleași motive ca cele invocate de instanța regională. A arătat, de asemenea,

că riscul ca reclamantul să obstrucționeze buna desfășurare a procedurii era

foarte real din cauza faptului că se ascunsese anterior de autoritățile locale

din Spania.

23.

Măsura arestării provizorii a fost prelungită de mai multe ori de către

instanța regională din Varșovia, la 12 ianuarie, 13 aprilie, 12

septembrie 2018

și 12 februarie 2019. De fiecare dată, instanța internă a invocat aceleași

motive pentru menținerea arestării reclamantului. A arătat că acesta, potrivit

declarațiilor sale, intrase în Polonia în scopuri turistice și nu avea nicio

legătură cu țara respectivă. Instanța a menționat, de asemenea, că reclamantul

s-

a sustras anterior autorităților spaniole și călătorise prin mai multe state

europene. În motivarea ultimelor două încheieri, instanța a arătat că instanța

de fond a reținut că extrădarea reclamantului este conformă cu legislația

poloneză (supra, pc

t.

10-

1

1

)

și că procedura de extrădare ar trebui încheiată

cu promptitudine. A considerat, de asemenea, că, având în vedere situația

financiară solidă a reclamantului, faptul că acesta dispunea de resurse

financiare pentru a călători și istoricul său de a se sustrage autorităților, nu

existau alte măsuri decât arestarea provizorie care să asigure buna desfășurare

a procedurii de extrădare. Reclamantul nu a contestat niciu

na dintre aceste

încheieri

.

24.

La 31 iulie 2019, Curtea de Apel Varșovia a prelungit măsura până la

6 noiembrie 2019. Încheierea sa s-

a bazat pe același raționament precum

încheierile anterioare de prelungire a arestării provizori

i a reclamantului.

Instanța a mai indicat că această cauză era deosebit de complexă, dat fiind

faptul că recursul formulat de Comisarul pentru protecția drepturilor civile

era pe rolul Curții Supreme (supra, pct.

1

5

),

iar Curtea a indicat o măsură

provizorie care obliga guvernul polonez să nu îl extrădeze pe reclamant

(supra, pc

t. 14).

6

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

25.

Reclamantul a contestat încheierea respectivă. El a susținut că

arestarea sa provizorie a durat mai mult de doi ani și s

-a întemeiat pe riscul

de

a fi condamnat la o pedeapsă severă într

-

o țară care nu îi garanta un proces

echitabil. De asemenea, a susținut că procedura de extrădare a fost prelungită

din motive care nu îi sunt imputabile. A subliniat, de asemenea, că detenția a

avut efecte dăunătoare asupra sa, având în vedere că nu vorbea limba

poloneză și, prin urmare, nu a avut nicio posibilitate de a comunica cu ceilalți

deținuți, care nu vorbeau engleza sau chineza, limba sa maternă. De

asemenea, instanțele interne au greșit atunci când au concluzionat că se

ascundea de justiție. Reclamantul a susținut că, înainte de arestarea sa, nu știa

că era căutat de autorități și că a călătorit mult în cadrul activității sale.

26.

La 20 august 2019, Curtea de Apel Varșovia a

confirmat încheierea

din 31 iulie 2019. Aceasta a menționat că reclamantul era conștient de fap

tul

că instanțele interne au considerat că extrădarea sa era în conformitate cu

dreptul polonez și că, în consecință, acesta se putea aștepta să fie extrădat și

că era probabil să primească o sentință severă în China. În consecință, dacă

nu ar fi reținut, el ar putea acționa într

-

un mod care ar face imposibilă

extrădarea. În plus, curtea de apel a motivat că, dacă existau motive suficiente

pentru emiterea unui ma

n

dat de arestare de către țara care solicita extrădarea

reclamantului, atunci existau, de asemenea, motive suficiente pentru a

considera că era probabil ca acesta să se ascundă în țara care era pe punctul

de a-

l extrăda. De asemenea, a observat că, în cazul

în care ar fi eliberat,

reclamantul ar fi părăsit probabil Polonia.

27.

Arestarea provizorie a reclamantului a mai fost prelungită de Curtea

de Apel Varșovia la 4 noiembrie 2019 și din nou (până la 6 iulie 2020) la 3

1

ianuarie 202

ca în încheierile sale anterioare. S-

a precizat, în special, că această cauză era

încă pe rolul Curții Supreme și că aceasta obligase Guvernul să nu îl extrădeze

pe reclamant până la o notificare ulterioară

.

l

a contestat ambele încheieri sus-

menționate

-. Curtea de

Apel Varșovia, în calitate de instanță superioară, le

-a confirmat la 17 ianuarie

ș

i, respectiv, 24 aprilie 2020.

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA RELEVANTE

I.

CADRUL JURIDIC

ȘI PR

ACTICA INTERNE RELEVAN

TE

29.

Procedura de extrădare este reglementată de art. 602

-606 din Codul

de procedură penală din 1997 (

Kodeks postępowania karnego

-

„Codul”).

Potrivit prevederilor codului, proced

ura constă în două etape. Mai întâi,

instanțele naționale decid dacă extrădarea este conformă cu legislația

poloneză; în a doua etapă, ministrul justiției decide dacă trebuie să extrădeze

persoana în cauză.

7

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

conformitate cu art. 603 alin. (1)-

(4) din cod, o instanță regională

se pronunță cu privire la legalitatea unei cereri de extrădare formulate de un

stat străin – de obicei după audierea persoanei la care se referă cererea sau,

dacă este cazul, după efectuarea probatoriului. Hotărârea este pronunțată în

cadrul unei ședințe de judecată în cadrul căreia pot fi prezenți atât procurorul,

cât și avocatul apărării persoanei în cauză și poate fi contestată. Decizia

instanței superioare este definitivă. Cu toate acestea, conform art

. 521 din

cod, procurorul general și comisarul pentru protecția drepturilor civile pot

formula recurs în casație împotriva oricărei hotărâri definitive pronunțate în

procedura în cauză.

31.

Conform art. 603 alin. (5), instanța regională transferă hotărârea

definitivă, însoțită de dosarul cauzei, ministrului justiției. Ministrul justiției

decide asupra cererii și comunică decizia sa autorității competente a statului

străin. Ministrul poate refuza extrădarea persoanei în cauză din unu

l dintre

motivele menționate la art. 604 alin.

(2) din Cod (infra, pc

t. 32)

sau din alte

moti

ve, în special din motive de natură politică și/sau umanitară. În cazul în

care soluția definitivă a instanțelor naționale este că extrădarea ar fi contrară

legii, ministrul nu poate fi de acord cu extrădarea.

32.

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca extrădarea să fie legală

sunt prevăzute la art. 604 alin. (1) din Cod, care prevede că o persoană nu

poate fi extrădată,

inter alia

, dacă există riscul ca, dacă va fi condamnată, să

fie condamnată la moarte sau dacă drepturile și libertățile sale vor fi încălcate

în statul solicitant sau dacă urmează să fie judecată pentru o infracțiune

politică non

-

violentă. În plus, art. 604 alin.

(2) conține o listă

neexhaustivă

-

de motive pe baza cărora poate fi refuzată o cerere de

extrădare; această listă include faptul că persoana în cauză are domiciliul în

Polonia sau că este acuzată de o infracțiune de natură militară, fiscală sau

politică.

33.

Principiile care guvernează procedura de arestare în așteptarea

extrădării sunt reglementate de art. 605 și 605a din cod și de dispozițiile

generale privind detenția în cursul procedurii penale (

tymczasow

e

aresztowanie

), care sunt stabilite în hotărârile Curții în cauzele

Gołek

împotriva Poloniei

(nr. 31330/02, pct. 27-33, 25 aprilie 2006);

Kauczor

împotriva Poloniei

(nr. 45219/06, pct. 25-33, 3 februarie 2009);

Porowski

împotriva Poloniei

(nr. 34458/03, pct. 71-82, 21 martie 2017).

8

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

II. RAPOARTELE

PRIVIND S

ITUAȚIA DIN CHINA

A.

Documentele Organizației Națiunilor Unite

1.

Observațiile finale ale Comitetului Organizației Națiunilor Unite

pentru Prevenirea Torturii cu privire la China din 12 decembrie 2008

ș

i 3 februarie 2016

34.

Un document intitulat „Lista aspectelor care urmează să fie analizate

în cursul examinării celui de

-

al patrulea raport periodic al Chinei”

(CAT/C/CHN/Q/4), examinat de Comitetul ONU pentru Prevenirea Torturii

(CPT) în cadrul celei de-

a patruzeci și una

- sesiuni din noiembrie 2008,

prevede, în măsura în care este relevant:

„2. Potrivit informațiilor prezentate Comitetului, în ciuda noilor legi și reglementări

adoptate de statul parte pentru prevenirea torturii și a relelor tratamente, o serie de

condiții care se susțin reciproc contribuie la persistența acestei practici în sis

temul de

justiție penală. Lipsa de informații privind tortura și relele tratamente ar fi agravată de

faptul că o mare parte din datele de bază sunt clasificate ca secrete de stat [..

.] "

35.

În observațiile sale fina

le din 12 decembrie 2008 referitoare la China

(CAT/C/CHN/CO/4), CPT a făcut următoarele observații:

„11.

În ciuda eforturilor depuse de statul parte pentru a lupta contra practicii torturii

ș

i pentru a rezolva problemele conexe existente în sistemul judic

iar penal, Comitetul își

menține profunda îngrijorare față de acuzațiile permanente, confirmate de numeroase

surse juridice chineze, cu privire la utilizarea sistematică și generalizată a torturii și a

relelor tratamente aplicate suspecților reținuți de către poliție, în special pent

ru a obține

mărturii sau informații care să fie utilizate în cadrul proceselor penale. În plus,

Comitetul constată cu îngrijorare lipsa garanțiilor legale pentru persoanele aflate în

detenție, astfel:

[...]

d) Declarațiile martorilor continuă să fie admise ca o formă comună de probe pentru

acuzare, creând astfel condiții care pot favoriza aplicarea torturii și a relelor tratamen

te

împotriva suspecților, ca în cazul lui Yang Chunlin. În plus, deși Comitetul apreciază

că Curtea Supremă a pronunțat mai multe decizii pentru a interzice utilizarea mărturiilor

obținute prin tortură ca probe în fața instanțelor, legea chineză de procedură penală nu

conține încă o interdicție explicită a unei astfel de practici, așa cum este prevăzu

t

la art.

15 din Convenție;

e) Lipsa unui mecanism independent și eficace de monitorizare a situației deținuților

(art. 2, 11 și 15) [..

.]

12.

Deși Comitetul ia act de informațiile oferite de statul parte cu privire la condițiile

carcerale, acesta continuă să fie îngrijorat de rapoartele privind cazurile de abuz în

detenție, inclusiv de numărul mare de decese, posibil legate de tortură sau de rele

tratamente, precum și de lipsa unor anchete asupra acestor abuzuri și decese în

detenție

[...]

a

luat act de informațiile prezentate oral de statul parte cu privire la

condițiile de aplicare a Legii din 1988 privind păstrarea secretelor de stat în Republica

Populară Chineză, dar și

-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la utilizarea aceste

i

legi

, care subminează grav posibilitatea de a avea informații despre tortură, justiție

9

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

penală și aspectele conexe. Aplicarea largă a acestei legi ridică o serie de probleme

legate de aplicarea Convenției în statul pa

rte:

a) Această lege împiedică divulgarea de informații cruciale care ar permite

Comitetului să identifice posibilele modele de încălcări care necesită atenție, cum ar fi

informații statistice defalcate privind deținuții aflați în toate formele de reținere și

detenție, precum și relele tratamente în statul parte, informații privind grupurile și

entitățile considerate «organizații ostile», «organizații separatiste minoritare»,

«organizații religioase ostile»; «secte reacționare», precum și informații de b

ază despre

locurile de detenție, informații cu privire la «situația deținuților foarte influenți»,

încălcarea legii sau a codurilor de conduită de către organele de securitate publică,

informații despre problemele din interiorul penitenciarelor;

[...]

d) Încadrarea unei cauze ca intrând sub incidența Legii privind păstrarea secretelor de

stat le permite autorităților de aplicare a legii să refuze accesul deținuților la avocați, o

garanție fundamentală pentru prevenirea torturii, iar un astfel de refuz pare a fi în

contradicție cu Statutul avocaților, astfel cum a fost modificat în 2007 (art

. 2 și 19).”

36.

În observațiile sale finale din 3 februarie 2016 referitoare la China

(CAT/C/CHN/CO/5), CPT a făcut următoarele observații:

„6. [...]

Comitetul regretă că recomandările identificate pentru monitorizare, prezente

în observațiile finale anterioare, nu au fost încă implementate. Recomandările

respective se refereau la: garanții legale pentru prevenirea torturii; Legea privind

păstrarea secretelor de stat și hărțuirea avocaților, a apărătorilor drepturilor omului și a

reclamanților; lipsa de date statistice [.

..]

7.

Comitetul observă că diverse dispoziții din legislația de procedură penală și din

legislația penală, astfel cum au fost modificate în 2014, interzic și sancționează acte

specifice care ar putea fi considerate drept acte de tortură. Cu toate acestea, rămâne

preocupat de faptul că aceste dispoziții nu includ toate elementele definiției torturii

prevăzute la art. 1 din Convenție. În spec

ial:

a) Deși ia act de dispozițiile care prevăd interzicerea obținerea de mărturii prin tortură

sau prin utilizarea violenței pentru a le folosi în cadrul unui proces penal (art. 247 din

Codul penal), Comitetul este îngrijorat de faptul că această interdicție ar putea să nu fi

e

aplicabil tuturor agenților statului și persoanelor care acționează în calitate oficială. În

plus, dispozițiile nu se referă la utilizarea torturii în alte scopuri în afară de obținerea de

mărturii de la inculpați sau suspecți în cauze pen

ale;

b) Infracțiunea de lovire sau alte violențe sau de rele tratamente aplicate deținuților,

prevăzută la art. 248 din Codul penal, nu este reținută decât pentru actele comise de

gardienii unei instituții de detenție sau de alți deținuți la instigarea gardienilor

respec

t

ivi. De asemenea, infracțiunea se limitează doar la abuzuri de natură

fizică.

8.

Comitetul ia act cu satisfacție de faptul că Curtea Supremă a Poporului recunoa

ște

drept acte de tortură utilizarea altor metode care îi provoacă inculpatului dureri sau

sufe

rințe psihice grave [supra, pct. 5 (a)]. Cu toate acestea, rămâne preocupat de faptul

că această interpretare se aplică mai degrabă aspectelor referitoare la excluderea

elementelor de probă decât la răspunderea penală (art. 2 și

4) [...]

e profund îngrijorat de operațiunile fără precedent desfășurate

începând cu 9 iulie 2015, în care peste 200 de avocați și activiști au fost arestați și

interogați. Dintre aceștia din urmă, 25 se află încă în arest la domiciliu într

-

o locație

desemnată și 4 sunt dați dispăruți. Această represiune prezumată a avocaților pentru

10

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

drepturile omului urmează unei alte serii de abuzuri de o gravitate crescândă asupra

avocaților pentru îndeplinirea responsabilităților profesionale, în special în cauzele care

implică răspunderea guvernului și în cele care tratează, de exemplu, tortura sau apărarea

activiștilor pentru drepturile omului și a practicanților unui cult religios. Asemenea

abuzuri includ arestarea în baza unor capete de acuzare vag definite, precum

„provocarea de certuri sau de scandaluri”, precum și aplicarea de rele tratamente și

tortură în cursul detenției. [...] Comitetul este îngrijorat de faptul că abuzurile și

restrângerile sus-

menționate i

-

ar putea descuraja pe avocați să invoce tortura în apărarea

cli

enților lor de teama represaliilor, ceea ce ar avea ca efect diminuarea garanțiilor

statului de drept necesare pentru o protecție efectivă împotriva torturii (art.

2) [...]

20.

În pofida numeroaselor dispoziții legale și administrative care interzic utili

zarea

torturii, Comitetul își menține îngrijorarea profundă față de rapoartele constante care

indică faptul că practica torturii și a relelor tratamente este încă adânc înrădăcinată în

sistemul de justiție penală, care se bazează în mod excesiv pe mărturii

ca temei pentru

condamnări. De asemenea, își exprimă îngrijorarea cu privire la informațiile conform

cărora majoritatea alegațiilor de tortură și rele tratamente sunt formulate în perioada

anterioare judecății și în cadrul detenției extrajudiciare și implică agenți ai forței

publice, care exercită puteri excesive în timpul anchetei penale, fără un control efectiv

din partea procurorilor și a judecătorilor. Această putere excesivă pare a fi in

tensificată

și mai mult de faptul că organele de securitate sunt responsabile atât de anchetă, cât și

de administrarea centrelor de detenție, ceea ce, în opinia Comitetului, este de natură să

reprezinte un stimulent pentru ca anchetatorii să folosească detenția ca un mi

jloc de a

-i

obliga pe deținuți să mărturisească (art. 2, art. 12, art.13 și art.

16) [...]

24.

Comitetul își menține îngrijorarea față de acuzațiile de deces în timpul detenției

ca urmare a torturii sau a lipsei de tratament și îngrijiri medicale prompte, cum a fost

cazul lui Cao Shunli și Tenzin Delek Ri

npoche. De asemenea, este îngrijorat de

informațiile conform cărora procedurile de investigare a deceselor survenite în arest

sunt adesea ignorate în practică, iar rudele se confruntă cu numeroase obstacole în calea

obținerii unei autopsii și investigații

independente sau pentru recuperarea corpului

persoanei decedate. Comitetul regretă că, în pofida cererilor adresate delegației st

atului

parte de a furniza date statistice privind numărul de decese survenite în arest în perioada

examinată, nu a primit informații cu privire la acest subiect sau cu privire la eventuala

investigare a unor astfel de decese. Comitetul regretă, de asemenea, faptul că statul parte

nu a furnizat informații cu privire la numărul de cazuri în care procurorii au respins

concluziile medicale ale medicilor din penitenciare privind decesele cauzate de boli. Nu

a fost furnizată nicio informație cu privire la numărul de cazuri în care rudele persoanei

decedate au contestat concluziile procurorilor cu privire la cauza decesului (art. 2, 11,

1

2, 13 și 16) [.

..]

30.

Reamintind recomandările sale anterioare (a se vedea CAT/C/CHN/CO/4, pct. 16

și 17), Comitetul își menține îngrijorarea față de utilizarea dispozițiilor privind secretu

l

de stat pentru a evita disponibilitatea informațiilor despre tortură, justiție penală și alte

aspecte conexe. Deși apreciază afirmația statului parte potrivit căreia «informațiile

privind tortura nu intră în sfera secretelor de stat», Comitetul își exprimă îngrijorarea

cu privire la faptul că statul parte nu a furnizat o cantitate substanțială de date so

licitate

de Comitet în lista de probleme și în timpul dialogului. În absența informațiilor

solicitate, Comitetul nu este în măsură de a evalua pe deplin acțiunile statului parte în

lumina dispozițiilor Convenției. În plus, Comitetul regretă că aceleași preocupări

exprimate în recomandarea sa anterioară cu privire la Legea din 1988 privind pă

strarea

secretelor de stat persistă și în ceea ce privește Legea din 2010 privind protecția

secretelor de stat. De asemenea, Comi

te

tul este preocupat de rapoartele conform

cărora

o cantitate semnificativă de informații legate de tortură și de acțiunile autorităților de

11

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

siguranță publică în temeiul legislației de procedură penală sunt excluse din domeniul

public din cauza excepției privind secretele de stat prevăzută de reglementările privind

politica de transparență a informațiilor guvernamentale. În plus, acesta observă cu

îngrijorare domeniul limitat de aplicare al acestor reglementări care nu privesc decât

informații referitoare la acțiuni ale organelor administrative, excluzând problemele din

cadrul sistemului de drept penal (art. 12, 13, 14

și 16).”

2.

Rapoartele Raportorului special al Organizației Națiunilor Unite

privind tortura

noiembrie și 2 decembrie 2005, fostul Raportor special al

Organizației Națiunilor Unite pentru tortură și alte pedepse sau tratamente cu

cruzime, inumane sau degradante, dl Manfred Nowak, a efectuat o vizită în

China. În raportul său din 10 martie 2006, prezentat Consiliului Economic

și

Social, domnul Nowak a observat,

inter alia

:

„[...] Deși în declin, în special în zonele urbane, raportorul special crede că tortura

rămâne larg răspândită în China

[...]

Deși condițiile de bază din centrele de detenție par să fie în general satisfăcătoare,

raportorul special a fost surprins de strictețea disciplinei în penitenciare și de un nivel

palpabil de teamă și autocenzură atunci când a vorbit cu deți

nuții.”

puțin, guvernul chinez nu a adresat o invitație

permanentă Raportorului special al Organizației Națiunilor Unite pentru

tortură și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

pentru a efectua o vizită oficială, în ciuda numeroaselor solicitări în acest

sens.

1

B. Rapoarte

ale Departamentului de Stat al Statelor Unit

e

39.

În Raportul său din 2018 privind practicile în domeniul drepturilor

omului din China, Departamentul de Stat al Statelor Unite a men

ț

ionat,

inter

alia

:

„Legea sancționează abuzul fizic și maltratarea deținuților și interzice gardienilor

închisorii să forțeze obținerea de mărturii, să lezeze demnitatea prizonierilor și să îi bată

sau să încurajeze alte persoane să îi bată pe prizonieri. Amendamentele la legislația de

procedură penală exclud dovezile obținute prin mijloace ilegale, inclusiv mărturiile

obținute forțat, în anumite categorii de cauze penale. Aplicarea acestor protecții juridice

a continuat să fie permisivă.

Numeroși foști deținuți au raportat că au fost bătuți, violați, supuși la șocuri

electrice,

forțați să stea pe scaune ore întregi, spânzurați de mâini, privați de somn, hrăniți forțat

,

obligați să ia medicamente împotriva voinței lor și supuși în alte moduri la abuzuri fizi

ce

și psihice. Aceștia au afirmat că, deși autoritățile din penitenciare au abuzat deținuții de

drept comun, dizidenților politici și religioși le

-a fost aplicat un tratament deosebit de

dur.

1

https://www.ohchr.org/en/press-releases/2020/06/un-expert-call-decis

ive-measures-

protect-fundamental freedoms-china

,

accesat la 22 martie 2022.

12

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

[...]

Condițiile din instituțiile penitenciare, atât pentru prizonierii politici, cât și pentru

infractorii de drept comun, erau în general dure și degradante și adeseori le puneau viața

în pericol.

Condițiile fizice: Autoritățile țineau în mod regulat deținuții în condiții de

supraaglomerare cu igienă precară. Mâncarea era adesea inadecvată și de proastă

calitate, iar mulți deținuți se bazau pe alimente, medicamente și haine călduroase

suplimentare oferite de rude atunci când li se permitea să le primească. Deținuții au

raportat adesea că dormeau pe podea deoarece nu existau paturi sau așternuturi. În multe

cazuri, dispozițiile privind salubritatea, ventilația, încălzirea, iluminarea și accesul la

apă potabilă erau inadecvate.

Îngrijirea medicală adecvată și în timp util pentru deținuți a rămas o problemă gravă,

în

ciuda asigurărilor oficiale că deținuții au dreptul la tratament medical pro

mpt [...]

Autoritățile au considerat că informațiile despre penitenciare și diverse alte tipuri de

centre de detenție administrativă și extrajudiciară sunt secrete de st

at, iar guv

ernul nu

a

permis, în gener

al, monitorizarea independentă.”

C. Rapoartel

e

Amnesty International

40.

Un raport al Amnesty International intitulat „China: nu se întrevede

niciun sfârșit – tortura și mărturiile forțate în China” (

China: No end in sight

–

Torture and forced confessions in China

), publicat la 11 noiembrie 2015,

în măsura în care este relevant, prevede:

„Avocații și

-

au descris propriile experiențe atunci când au încercat să își desfășoare

activitatea și dificultățile cu care s

-

au confruntat adesea în formularea acuzațiilor de

tortură și alte rele tratamente, aducerea acestor acuzații în fața instanței și, în cele din

urmă, obținerea justiției pentru clienții lor. Aceștia și

-

au exprimat adesea frustrarea față

de

sistemul care, în opinia lor, nu abordează în mod adecvat problema torturii și nu

implementează interdicțiile existente. Mulți au relatat poveștile de tortură pe care

clienții lor le

-

au suferit în penitenciare și în centrele neoficiale de detenție, inclus

iv în

închisorile negre -

tortura și alte rele tratamente, adesea din partea poliției sau a

procurorilor sau a altor deținuți la ordinele autorităț

ilor.

Aceștia sunt aproape unanim de acord că obținerea de mărturii prin tortură rămâne

larg răspândită în detenția anterioară judecății, în special în cazurile considerate

sensibile din punct de vedere politic de către guvern, în care funcționarii sunt arestați

pentru presupuse acuzații de corupție și în cazurile care implică activități religioase,

inclusiv prac

ticanții Falun Gong. Cu toate acestea, avocații au prezentat, de asemenea,

relatări despre tortură și «mărturii» obținute forțat în alte cauze penale și de

fraudă.

Cele mai înspăimântătoare sunt hărțuirea, tortura și relele tratamente cu care s

-au

confrunt

at avocații înșiși, în timp ce autoritățile au încercat să îi descurajeze să

investigheze acuzațiile de tortură, să ceară despăgubiri și să își desfășoare altfel

activitatea. Acest lucru pare a fi un efort calculat al autorităților de a

-i descuraja pe

avoc

ați să preia de astfel de cazuri și ar putea avea un impact extrem de n

egativ asupra

persoanelor care încearcă să își exercite dreptul la un proces echitabil și să nu fie supuse

detenției arbitrare, torturii și relelor tratamente, precum și unor alte încălcări ale

drepturilor omului.

[...]

13

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

Amnesty International a documentat cazuri de tortură și alte rele tratamente din 2010,

atât ca mijloace de pedeapsă, cât și pentru a obține mărturii. 16 din cei 37 de avocați

intervievați pentru acest raport au descris, de asemenea, torturi suportate de

clienții lor,

fie pentru a obține «mărturii» și alte probe, fie ca pedeapsă pentru deținuți, uneori

executate de autorități, alteori de către alți deținuți, probabil la instigarea autorităților.

Mulți dintre clienții avocaților au fost implicați în «cazuri sensibile»

-

petiționar

i,

practicieni ai unui cult religios sau activiști acuzați de infracțiuni de «instigare la

subminarea puterii de stat» sau de «provocarea de certuri și scandaluri» din cauza

activismului lor - dar al

ții au fost acuzați de infracțiuni care nu ar fi atras neapărat atenția

politică. Avocatul Wu Hongwei din Beijing a descris diverse tipuri de tortură la care au

fost supuși clienții săi, inclusiv cazuri de practicieni ai unui cult religios, dar și cauze

pe

nale obișnuite.”

41.

Capitolul despre China din „Raportul Amnesty International 2014/15:

Situația drepturilor omului în lume”

(

Amnesty International Report 2014/15:

The State of The World’s Human Rights)

, publicat la 24 februarie 2016, în

măsura în care este relevant, prevede:

„Tortura și alte rele tratamente au rămas larg răspândite în detenție și în timpul

interogatoriului, în mare parte din cauza deficiențelor din legislația internă, a

problemelor sistemice din sis

temul de justiție penală și a dificultăților întâmpinate în

punerea în aplicare a normelor și procedurilor în fața practicilor înrădăcinate

. Avocatul

Yu Wensheng a fost torturat în timpul detenției sale din octombrie 2014 până în ianuarie

2015 la Centrul d

e detenție Daxing din Beijing. El a fost interogat câte15

-16 ore în

fiecare zi în timp ce stătea așezat pe un scaun, imobilizat rigid, încătușat timp de mai

multe ore și privat de somn

.”

despre China di

n „Raportul Amnesty International 2014/15:

Situația drepturilor omului în lume”, publicat la 22 februarie 2017, în măsura

în care este relevant, prevede:

„Deficiențele din legislația internă și problemele sistemice din sistemul de justiție

penală au condus la tortură pe scară largă și la alte rele tratamente și procese

inechitabile”.

D. Raportul

Human Rights Watch

43.

Un raport al Human Rights Watch intitulat „Băncile tigru și șefii de

celule

– Torturarea de către poliție a suspecților de infracțiuni în China”

(

Tiger Chairs and Cell Bosses

–

Police Torture of Criminal Suspects in

China)

, publicat la 13 mai 2015, în măsura în care este relevant, prevede:

„Analiza noastră asupra cauzelor judiciare și a interviurilor cu foștii deținuți arată că

tortura și relele tratamente aplicate de poliție suspecților aflați în detenția anterioară

judecății rămân o preocupare serioasă”. Foști deținuți au descris tortura fizică și

psihologică din timpul interogatoriilor poliției, inclusiv faptul că au fost spânzurați de

mâini, bătuți de poliție cu bastoanele sau cu alte obiecte, precum și privarea prelungită

de somn.

Unii au declarat că au fost ținuți zile întregi în așa

-

numitele „bănci tigru” (folosite

pentru a imobiliza suspecții în timpul interogatoriilor), cu cătușe sau lanțuri pentru

picioare; un deținut condamnat care aștepta revizuirea sentinței sale la moarte a fost

încătușat și înlănțuit timp de opt ani. Unii deținuți au vorbit despre abuzurile com

ise de

14

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

„șefii de celulă”, colegi deținuți utilizați de gardienii din centrul de detenție ca manageri

de facto

ai fiecărei celule ocupate de mai multe persoane. În unele cazuri, abuzul a avut

ca rezultat moartea sau dizabilități fizice sau mentale permanente. Majoritatea

suspecților care s

-au

plâns de tortură autorităților au fost acuzați comiterea de

infracțiuni comune, precum furtul. Persoanele intervievate au declarat că tortura este

deosebit de gravă în majoritatea cazurilor cu mai mulți suspecți, precum crima

organizată sau legate de tria

de.

În majoritatea cazurilor pe care le-

am examinat, poliția a recurs la tortură și la alte

rele tratamente pentru a obține mărturii pe baza cărora să poată fi asigurate condamnări.

Abuzurile au fost facilitate de lipsa accesului suspecților la avocați, me

mbri ai familiei

și la doctori care să nu fie în slujba poliției. Foștii deținuți și rudele lor au descris

dificultatea de a găsi avocați dispuși să atace poliția în instanță cu privire la ac

uzații de

rele tratamente. În plus, mulți dintre ei au declarat Human Rights Watch că personalul

medical care are posibilitatea de a raporta aparentele

cazuri de tortură sau rele

tratamente nu fac acest lucru, ceea ce îi privează pe deținuți de o sursă crit

ică pentru a

-

și valida acuzațiile. Interogatoriile înregistrate video sunt manipulate în mod obișnuit,

de exemplu prin torturarea suspecților și înregistrarea mărturisirii ulterior, ceea ce

slăbește și mai mult afirmațiile suspecților privind relele tratamente. Utilizarea torturii

de către poliție în afara centrelor de detenție înseamnă că deținuții trăiesc adesea sub

teroarea de a fi luați din centre, fie pentru presupuse transferuri către o altă unitate, fie

din orice alt motiv.

[...]

Cercetările noastre arată, de asemenea, că suspecții de infracțiuni sunt

expuși ris

culu

i

de rele tratamente în detenție și în alte momente decât în timpul interogatoriilor. Așa

-

numiții șefi de celulă, deținuții care acționează ca manageri

de facto

ai unei celule,

câteodată îi maltratează sau îi bat pe deținuții. Poliția îi supune pe unii deținuți la diferite

restricții în așa

-

numitele poziții de stres sau la detenție în izolare prelungită pentru a

-i

pedepsi sau pentru a-

i forța să lucreze ore îndelungate fără plată. Deși autoritățile

declară că numărul acestora a scăzut, deținuții continuă să moară în detenție, în multe

cazuri din cauza torturii și a relelor tratamente aplicate de către ofițeri de poliție,

gardieni și alți deținuți, sau a lipsei prelungite de asistență medicală a

decvată.”

E. Raportul

Freedom Hous

e

44.

Freedom House a afirmat următoarele cu privire la situația din China

în anul 2021 în raportul său „Libertatea în lume în 2022” (

Freedom in the

World 2022

):

„Reformele din sistemul justiției penale din ultimele decenii au fost în aparență me

nite

să garanteze acces mai bun la avocați, să permită examinarea încrucișată a martorilor și

să instituie alte garanții pentru a preveni condamnările abuzive. Cu toate acestea, în

practică, cazurile de încălcare a dreptului la un proces echitabil sunt larg răspândite.

Procesele penale sunt organizate frecvent în secret, iar rata condamnărilor este estimată

la 98% sau mai mult. Deși judecarea litigiilor civile și administrative de rutină este

considerată mai echitabilă, cazurile care abordează probleme sens

ibile din punct de

vedere politic sau interesele unor grupuri puternice fac obiectul unei «îndrumări»

decisive din partea comitetelor politico-legale.

Urmărirea penală se bazează în mare măsură pe mărturii, multe din acestea fiind

obținute prin tortură, în pofida legilor care interzic asemenea practici. Mărturiile

obținute forțat sunt adesea televizate

.

15

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

O represiune de mai mulți ani împotriva avocaților specializați în drepturile omu

lui i

-

a lăsat pe inculpați fără consiliere juridică efectivă sau independentă, întrucât avocații

vizați se află fie în închisoare, fie în arest la domiciliu, fie în imposibilitatea de a

-

și

continua activitatea.

[...]

Condițiile din locurile de detenție sunt dure, fiind raportate cazuri de hrană

necorespunzătoare, bătăi regulate și privare de îngrijiri medicale. Tortura și alte forme

de constrângere, pe lângă utilizarea lor pentru a obține mărturii, sunt folosite pe scară

largă pentru a forța disidenții politici și religioși să își retracteze convingerile. Agenții

de secu

ritate ignoră în mod obișnuit protecția legală, iar impunitatea este norma în cazul

brutalității poliției și al deceselor suspecte în detenție. Cetățenii și avocații care încearcă

să obțină despăgubiri pentru astfel de abuzuri se confruntă adesea cu repres

alii sau cu

închisoarea. În aprilie 2021, activistul anticorupție Guo Hongwei a decedat într

-un

spital din închisoare în circumstanțe suspecte în timp ce executa o pedeapsă de 13 ani

de închisoare.”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

3 DIN

CONVENȚI

E

l

s-

a plâns că extrădarea sa în China, dacă ar fi efectuată,

ar constitui o încălcare a interzicerii torturii și a tratamentelor inumane și

degradante. Acesta a invocat art. 3 din Convenție, c

are prevede:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.

”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Argumentele părților

46.

Guvernul a susținut că plângerea reclamantului formulată în temeiul

a

rt. 3 din Convenție era prematură, întrucât cauza privind legalitatea

extrădării reclamantului în China se afla pe rolul Curții Supreme (supra, pct.

1

5

)

și nu fusese luată nicio decizie cu privire la extrădare de către ministrul

justiției (supra, pc

t.

31).

47.

Reclamantul a susținut că a epuizat toate căile de atac interne

referitoare la procedura de extrădare, inclusiv o cerere adresată comisarului

pentru protecția drepturilor civile de a formula recurs în casație.

2.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

48.

O caracteristică fundamentală a mecanismului de protecție instituit

prin Convenție este faptul că acesta este subsidiar sistemelor naționale de

apărare a drepturilor omului. Curtea se ocupă de supravegherea punerii în

aplicare, de către statele contractante, a obligațiilor care le revin în temeiul

16

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

Convenției. Aceasta nu ar trebui să preia rolul statelor contractante, a căror

responsabilitate este să se asigure că drepturile și libertățile fundamentale

consacrate în Convenție sunt respectate și protejate la nivel național.

Regul

a

epuizării căilor de atac interne se bazează pe supoziția

-

reflectată în art. 13

din Convenție, cu care are o strânsă legătură

-

că există o cale de atac efectivă

în raport cu pretinsa încălcare. Prin urmare, regula este o parte indispensabilă

a funcționării acestui sistem de protecție [a se vedea, printre altele,

Vučković

și alții împotriva Serbiei

(excepție preliminară) (MC), nr. 17153/11 și alte

2

9

cereri, pct. 69, 25 martie 2014].

49.

Statele sunt exonerate de răspundere pentru actele lor în fața unui

organism internațional înainte să fi avut posibilitatea de a remedia neregulile

prin intermediul propriului sistem juridic

, iar cei care doresc să invoce

competența de supraveghere a Curții în ceea ce privește plângerile împotriva

unui stat sunt astfel obligați să utilizeze mai întâi căile de atac prevăzute de

sistemul juridic intern (a se vedea, printre multe alte hotărâri,

Akdivar și alți

i

împotriva Turciei

, 16 septembrie 1996, pct. 65, Culegere de hotărâri și decizii

1996- IV).

50.

Prin urmare, obligația de a epuiza căile de atac interne impune unui

reclamant să utilizeze în mod normal căile de atac disponibile și suficiente în

ceea ce privește pretențiile sale în temeiul Convenției.

Existența căilor de

atac în cauză trebuie să fie suficient de sigură nu numai în teorie, ci și în

practică, în caz contrar acestea fiind lipsite de accesibilitatea și d

e eficacitatea

necesare (a se vedea

Vučković și alții

, citată anterior, pct. 71, și

Akdivar și

alții

, citată anterior, pct. 66).

(b) Aplicarea

acestor principii faptelor prezentei cauze

51.

În speță, reclamantul a formulat o cerere (împreună cu o cerere pentru

instituirea unei măsuri provizorii) după ce instanțele interne au considerat

definitiv că extrădarea sa în China ar fi în conformitate cu legislația poloneză

(supra, pc

t. 10

și

11

),

însă înainte ca ministrul justiției să fi luat o decizie cu

privire la cererea de extrădare (supra, pct.

31).

În plus, comisarul pentru

protecția drepturilor civile a formulat ulterior un recurs extraordinar în casație

în numele reclamantului, care a fost respins de Curtea Supremă (s

upra, pct.

16).

52.

Curtea amintește că a statuat deja că o cerere adresată comisarului

pentru ca acesta să introducă un recurs nu poate fi considerată ca reprezentând

o cale de atac efectivă în sensul art. 35 § 1 din Convenție, întrucât decizia

Comisarului cu privire la o astfel de cerere are caracter discreționar, și o

persoană nu are dreptul să formuleze ea însăși un astfel de recurs [a se vede

a

Hajnrich împotriva Poloniei

(dec.), nr. 44181/98, 31 mai 2001]. În

consecință, faptul că un astfel de recurs a fost introdus în speță nu este

relevant pentru a aprecia dacă reclamantul a epuizat căile de atac interne.

Ac

eastă împrejurare ar putea fi relevantă numai (i) pentru a determina statutul

de victimă al unui reclamant în sensul art. 34 din Convenție [a se vedea,

17

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

mutatis mutandis

,

Pisano împotriva Italia

(scoatere de pe rol) (MC), nr.

36732/97, pct. 34-39, 24 octombrie 2002] sau (ii) ca motiv pentru scoaterea

de pe rol a unei cereri de pe lista de cauze, în conformitate cu art. 37 din

Convenție, în cazul în care rezultatul unei astfel de căi de atac este favorabil

unui reclamant (

ibidem

, pct. 40-49).

53.

În ceea ce privește decizia ministrului justiției, Curtea observă că

această decizie reprezintă un pas necesar în procedura de extrădare. După

cum s-

a arătat mai sus (supra, pc

t.

3

0

–

3

1

),

atunci când decide extrădarea unei

persoane urmărite de un alt stat, ministrul justiției este obligat să respecte

hotărârile instanțelor interne în ceea ce privește legalitatea extrădării. Cu toate

acestea, în cazurile în care instanțele interne nu au c

onstatat nici un obstacol

juridic în calea extrădării, ministrul examinează situația persoanei în cauză și

poate decide totuși să refuze o cerere de extrădare (în special în cazul în car

e

există motive umanitare sau politice). În acest sens, decizia minist

rului este

pur discreționară. În plus, procedura de emitere a deciziei în cauză nu prevede

nicio inițiativă din partea persoanei în cauză, nici audierea acesteia sau orice

altă modalitate care ar permite unei astfel de persoane să prezinte argumente

suplim

entare împotriva extrădării sale sau să afecteze în alt mod emiterea

deciziei respective

.

54.

În consecință, Curtea consideră că, deși procedura privind extrădarea

reclamantului este pendinte și ministrul are posibilitatea de a re

fuza o cerere

de extrădare a reclamantului, această etapă a procedurii de extrădare nu poate

fi considerată o cale de atac efectivă pusă la dispoziția reclamantului.

55.

În consecință, Curtea respinge obiecția Guvernului privind

ne

epuizarea căilor de atac interne.

56.

Curtea constată că cererea nu este nici vădit nefondată, nici

inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin

urmare, trebuie să fie declarată admisibilă

.

B. Cu

privire la fon

d

reclamantului

57.

Reclamantul a afirmat că extrădarea sa în China l

-ar expune riscului

de a fi supus la tortură și la pedepse și tratamente inumane sau degradante.

Acesta a susținut că China este cunoscută pentru încălcări grave ale

drepturilor omului -

precum și pentru persecutarea pe scară largă a

persoanelor care raportează cazuri de astfel de abuzuri.

Reclamantul

a

afirmat, de asemenea, că Guvernul nu a putut exclude posibilitate

a ca

extrădarea sa în China să conducă la o încălcare a art. 3 din Convenție, după

ce a recunoscut că în această țară au avut loc anumite cazuri de încălcări gr

ave

ale drepturilor omului.

58.

Invocând hotărârea Curți

i Supreme Suedeze (cauza nr. Ö 2479- 19, 9

iulie 2019) prin care această instanță a refuzat să extrădeze un cetățean chinez

suspectat de corupție (din cauza riscului de încălcare a art. 2 și art. 3 din

18

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

Convenție ca urmare a activităților sale politice), reclamantul a susținut că

autoritățile naționale nu au examinat în mod corespunzător contextul politic

al cauzei (având în vedere originea sa taiwaneză). Acesta a susținut că

numeroasele rapoarte emise de organizațiile internaționale au confirmat riscul

unor rele tratamente-.

59.

De asemenea, reclamantul a susținut că faptele din cauza sa ar trebui

diferențiate de cauzele care implică expulzarea sau deportarea în China a unor

solicitanți de azil care nu au reușit să obțină azil, la care guvernul a făcut

referire în observațiile lor [a se vedea

Y. împotriva Rusiei

, nr. 20113/07, 4

decembrie 2008 și

Y.L. împotriva Elveției

(dec.), nr. 53110/16, 26 septembrie

2017].

l

a faptul că guvernul nu a cerut asigurări diplomatice și

s-

a mulțumit să accepte garanții informale din partea autorităților chineze cu

privire la faptul că reclamantul va fi reținut la Centrul de deportare din Boluo,

unde (potrivit acestor autorități) dre

pturile omului ale acestuia vor fi

respectate, el a declarat că asemenea declarații neoficiale nu pot fi considerate

suficiente (supra, pc

t. 9).

Guvernului

61.

Guvernul a susținut că nu existau motive pentru a nega credibilitatea

și corectitudinea documentelor furnizate de autoritățile c

hineze. Referindu-se

la informațiile suplimentare furnizate în cursul procedurii interne (supra, pct.

9

),

Guvernul a susținut că centrele chineze de detenție erau deschise

publicului și că jurnaliștii erau liberi să vadă cu ochii lor condițiile

predominante din acestea.

opinia Guvernului, in

stanțele interne au evaluat în mod

corespunzător garanțiile oferite de autoritățile chineze și au constatat că

reclamantul nu va fi supus unui tratament contrar art. 3 din Convenție. În plus

,

acesta a susținut că reclamantul nu a reușit să justifice afirmaț

iile potrivit

cărora ar fi expus riscului de rele tratamente dacă ar fi extrădat în China.

63.

În ceea ce privește rapoartele organizațiilor internaționale, cum ar fi

cele ale Amnesty International, guvernul a arătat că situațiile descrise în

acestea nu constituie un obstacol valabil în calea extrădării reclamantului, în

special deoarece acesta era suspectat de comiterea unei infracțiuni de drept

comun, și nu a unei infracțiuni politice, militare sau fiscale. Guvernu

l a mai

declarat că rapoartele de abuz și tortură invocate de reclamant se refereau la

anumite persoane suspectate de comiterea altor infracțiuni, și nu la reclamant.

Ca atare, acestea ar trebui tratate ca evaluări generalizate.

s-

a referit, de asemenea, la faptul că constatările instanțelor

interne au fost în concordanță cu cele ale instanțelor spaniole care au permis

extrădarea în China a 208 suspecți, acuzați de participarea la același grup

infracțional ca și reclamantul. Acesta a contestat relevanța hotărârii sus

-

menționate pronunțate de Curtea Supremă suedeză (supra, pc

t.

58).

19

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

3.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

extrădării și expulzării au fost rezumate de Curte în hotărârile

F.G. împotriva

Suediei

[(MC), nr. 43611/11, pct. 111-27, CEDO 2016],

J.K. și alții împotriva

Suediei

[(MC), nr. 59166/12, pct. 77-

105, CEDO 2016] și, mai recent,

Khasanov și Rakhmanov împotriva Rusiei [(MC), nr.

28492/15 și 49975/15,

pct. 93-116, 29 aprilie 2022].

66.

Curtea reiterează, de asemenea, că evaluarea faptului dacă persoana

în cauză, în cazul că ar fi extrădată,

s

-

ar confrunta cu un risc real de a fi supu

să

unui tratament contrar art. 3 din Convenție, ar trebui să înceapă

c

u examinarea

situației generale din țara de destinație. În această privință și în ceea ce este

relevant, trebuie să se aibă în vedere dacă există o situație generală de violență

în țara de destinație (a se vedea

Sufi și Elmi împotriva Regatului Unit,

nr. 8

319/07 și 11449/07, pct. 216, 28 iunie 2011). Cu toate acestea, o situație

generală de violență nu va implica în mod normal în sine o încălcare a art. 3

în cazul unei expulzări în țara în cauză, cu excepția cazului în care nivelul

de

intensitate al violenței este suficient pentru a concluziona că orice îndepărtare

în țara respectivă ar încălca în mod necesar art. 3 din Convenție. Curtea ar

adopta o astfel de abordare numai în cazurile cele mai extreme, în care există

un risc real de rele tratamente prin sim

plul fapt că persoana în cauză ar fi

expusă la astfel de violențe la întoarcerea în țara respectivă (a se vedea

Khasanov și Rakhmanov

, citate anterior, pct. 96, cu trimiterile suplimentare).

plus, în cazul în

care a avut loc o procedură internă, nu este sarcina

Curții să substituie cu propria apreciere a faptelor pe cea a instanțelor inter

ne

și, ca regulă generală, aceste instanțe sunt cele care trebuie să evalueze

probele prezentate înaintea lor. Autoritățile naționale sunt cele mai în măsură

să evalueze nu numai faptele, ci, în special, credibilitatea martorilor, întrucât

acestea au avut ocazia de a vedea, auzi și aprecia comportamentul persoanei

în cauză și, în principiu, îi revine reclamantului sarcina de a

prezenta motivele

în sprijinul cererii sale și de a aduce probe care să demonstreze că există

motive temeinice pentru a crede că expulzarea către țara sa de destinație ar

implica un risc real și concret de expunere la tratamente care încalcă art. 3 din

Con

venție (a se vedea,

mutatis mutandis, F.G. împotriva Suediei

, citată

anterior, pct. 118 și 125, și

J.K.

și alții împotriva Suedie

i

, citată anterior, pct.

91, 92 și 96). Cu toate acestea, Curtea trebuie să se asigure că evaluarea făcu

tă

de autoritățile statului contractant în cauză este adecvată și suficient susținută

de materiale interne, precum și de materiale provenind din alte surse fiabile

ș

i obiective (a se vedea

F.G. împotriva Suediei

, citată anterior, pct. 117).

20

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

(b) Aplicarea

acestor principii faptelor prezentei cauze

(i)

Evaluarea de către autoritățile naționale a afirmațiilor privind existența unui

risc real de rele tratamen

te

68.

Curtea observă că instanțele interne care au examinat cauza

reclamantului au respins afi

rmațiile sale referitoare la pretinsul risc de rele

tratamente și au explicat că acesta nu a demonstrat existența un risc individual

de a fi supus torturii sau altor forme de rele tratamente.

toate acestea, în

această privință, Curtea observă că trimiterea la

rapoartele organizațiilor internaționale a fost doar superficială. Într

-un raport

invocat de reclamant, Amnesty International a descris utilizarea pe scară largă

a torturii și a altor tratamente interzise de art. 3 din Convenție, ceea ce ar fi

trebuit să determine instanțele interne să efectueze o analiză mai aprofundată

a surselor disponibile. În cazul în care există acuzații grave de rele tratamente

pe scară largă în țara de destinație, autoritățile naționale au o obligație

specială de a verifica dacă persoana în cauză ar fi expusă unui risc real de

tratament contrar art. 3 din Convenție (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Amerkhanov împotriva Turciei

, nr. 16026/12, pct. 53, 5 iunie 2018). Curtea

observă că evaluarea instanțelor interne nu a inclus niciun fel de analiză a

celor mai recente informații furnizate, de exemplu, de organismele

Organizației Națiunilor Unite și/sau de alte organizații guvernamentale sau

neguvernamentale internaționale cu privire la situația din centrele de detenție

din China, care erau ușor accesibile, în cazul în care instanțele ar fi decis să

le consulte

proprio motu

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

J.K. și alții împotriva

Suediei

, citată anterior, pct. 98).

70.

Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea nu este convinsă că

afirmațiile reclamantului au fost examinate în mod corespunzător de către

autoritățile naționale. În consecință, Curtea se vede nevoită să examineze

dacă reclamantul ar fi

expus unui risc real de rele tratamente interzise de art.

3 din Convenție în cazul extrădării sale în China.

(ii)

Examinarea de către Curte a pretinsului risc de rele trat

amente

71.

Curtea observă că, în cazul în care ar fi extrădat, reclamantul ar fi

plasat în cadrul sistemului penitenciar chinez.

în vedere principiile generale prezentate supra, la pc

t. 65-

6

6,

trebuie, așadar, să se examineze mai întâi dacă simpla plasare

a reclamantului

într-

un centru chinez de detenție l

-ar supune unui risc real de tratament

contrar art. 3 din Convenție. În acest scop, Curtea trebuie să analizeze dacă

există o utilizare atât de răspândită a torturii și a altor forme de rele tratamente

în

cadrul sistemului penitenciar chinez încât să poată fi echivalată cu existența

unei situații generale de violență. În consecință, Curtea se va concentra asupra

condițiilor generale ale centrelor de detenție și ale penitenciarelor din acest

stat.

21

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

73.

Curtea reiterează faptul că, dacă reclamantul nu a fost deja extrădat,

momentul material pentru evaluarea riscurilor din țara de destinație trebuie să

fie cel al examinării cauzei sale de către Curte (a se vedea

Chahal împotriva

Regatului Unit

, nr. 22414/93, pct. 86, 15 noiembrie 1996). Prin urmare,

Curtea trebuie să examineze cele mai recente materiale despre țară

disponibile.

74.

În această privință, Curtea constată că unele dintre

rapoartele privind

situația din China sus

-

menționate datează de mai mulți ani (supra, pc

t.

3

4-

4

3

).

Totuși, din cauza cooperării aparent limitate a guvernului chinez cu

organismele internaționale de protecție a drepturilor omului (supra și infra,

pct.

38

și

75-

7

6

),

Curtea trebuie să se bazeze pe materialele despre țară

disponibile, inclusiv

– în absența altor dovezi furnizate de Guvern (a se vedea

mutatis mutandis,

J.K. și alții împotriva Suediei

, citată anterior, pct. 98) –

rapoartele e

mise de organizațiile guvernamentale și neguvernamental

e

naționale și internaționale. La evaluarea ponderii care trebuie acordată

materialelor și rapoartelor de țară, Curtea va examina cu o atenție deosebită

sursa acestor materiale, în special fiabilitatea

și obiectivitatea acestora

,

precum și autoritatea și reputația autorului, seriozitatea investigațiilor prin

intermediul cărora au fost compilate, consecvența concluziilor acestora și

coroborarea lor cu alte surse (a se vedea

Khasanov și Rakhmanov

, citată

anterior, pct. 114).

75.

Curtea observă că China a semnat Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice (ICCPR), dar nu l

-

a ratificat. În consecință, atât în

temeiul dreptului internațional cutumiar, cât și al art. 18 din Convenția de la

Viena privind dreptul tratatelor, obligațiile sale se limitează la a se abține de

la acte care ar încălca obiectul și scopul acestui pact. Guvernul chinez este

astfel scutit de la sistemul de raportare al Com

itetului Organizației Națiunilor

Unite pentru Drepturile Omului (HRC), iar persoanele fizice nu pot depune

plângeri la HRC în legătură cu pretinsele încălcări ale drepturilor lor care sunt

protejate de ICCPR.

1988, China a ratificat Convenția împotriva torturii și altor pedepse

ș

i tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; cu toate acestea, nu este

parte la Protocolul opțional la aceasta, care a instituit un mecanism de

plângeri individuale. În plus, după ratificarea convenției menționate, China a

declarat că nu recunoaște autoritatea CPT de a efectua o anchetă, în

conformitate cu art. 20 din convenția menționată.

77.

În consecință, nu este posibil ca persoanele care susțin că le

-au fost

încălcate drepturile fundamentale ale omului să recurgă la niciun mecanism

internațional independent de protecție (a se compara

D.I. împotriva Bulgariei

,

nr. 32006/20, pct. 75, 14 decembrie 2021) sau ca vreun organism

internațional independent să efectueze o anchetă la fața locului în China fără

invitația acesteia din urmă.

78.

Curtea observă, de asemenea, că, în pofida anumitor îmbunătățiri

adu

se legislației interne chineze în ceea ce privește interzicerea și prevenirea

22

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

torturii, rămân în vigoare câteva deficiențe semnificative. În pofida faptului

că există în continuare acuzații grave privind utilizarea răspândită a torturii și

a tratamentului

inuman și degradant în centrele chineze de detenție (supra,

pc

t. 36-

4

4

),

datele statistice referitoare la astfel de evenimente sunt reținute

de către autoritățile chineze și tratate ca secrete de stat, ceea ce face imposibil

de stabilit amploarea acestora. Astfel, nu este clar dacă

sistemul de

supraveghere al centrelor de detenție de către procurori este eficient și dacă

acesta oferă suficiente garanții de protecție împotriva relelor tratamente

(supra, pc

t. 32).

79.

În observațiile sale finale din 12 decembrie 2008 referitoare la China,

CPT ș

i

-

a exprimat profunda îngrijorare cu privire la „utilizarea sistematică și

generalizată a torturii și a relelor tratamente aplicate suspecților reținuți de

către poliție, în special pentru a obține mărturii sau informații care să fie

utilizate în cadrul proceselor penale” și „rapoartele privind cazurile de abuz

în detenție, inclusiv de numărul mare de decese, posibil legate de tortură sau

de rele tratamente” (supra, pc

t.

3

5

). Cur

tea a mai observat că încadrarea unei

cauze c

a intrând sub incidența Legii privind păstrarea secretelor de stat le

permite autorităților de aplicare a legii să refuze accesul deținuților la avocați,

o garanție fundamentală pentru prevenirea torturii (

ibidem

). În observațiile

sale finale din 3 februar

ie 2016 referitoare la China, CPT și

-

a menținut

îngrijorarea profundă față de rapoartele constante care indică faptul că

practica torturii și a relelor tratamente este încă adânc înrădăcinată în sistemul

de justiție penală, care se bazează în mod excesiv pe mărturii ca temei pentru

condamnări (supra, pct.

3

6

).

Curtea observă, de asemenea, că raportorul

special al Organizației Națiunilor Unite pentru tortură a observat că „tortura

rămâne larg răspândită în China [...]” (supra, pc

t.

37).

Conform celor relatate

de Amnesty International, avocații care au formulat plângeri de tortură și au

încercat să determine investigarea acestora s

-

au confruntat adesea ei înșiși cu

tortura ca mijloc de represiune și descurajare (supra, pc

t.

40). D

epartamentul

de Stat al SUA, Human Rights Watch și Freedom House au raportat, de

asemenea, torturarea și rele tratamente aplicate deținuților (supra, pc

t.

39

și

43-

44).

ea a declarat, în repetate rânduri, că nu pretinde că Convenția a fi

un mijloc de a cere statelor contractante să impună standardele Convenției

altor state (a se vedea

Harkins și Edwards împotriva Regatului Unit,

nr.

9146/07 și 32650/07, pct. 129, 17 ianua

rie 2012). Cu toate acestea, în

cazul în care există numeroase deficiențe semnificative în legislația internă

din statul de destinație, precum și acuzații de abuzuri grave identificate în

rapoarte independente, provenind din numeroase surse, ar trebui să s

e acord

e

beneficiul îndoielii unei persoane care solicită protecție (a se vedea

J.K. și

alții împotriva Suediei

, citată anterior, pct. 98).

81.

Guvernul a susținut că, potrivit autorităților chineze, reclamantul, în

urma extrădării sale, va fi deținut într

-un centru în care îi vor fi garantate toa

te

drepturile sale fundamentale. A susținut, de asemenea, că centrele de detenție

23

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

sunt deschise publicului și jurnaliștilor, astfel încât aceștia să poată vedea

condițiile care predomină în acestea. Curtea consideră că acest argument nu

este convingător. Aceasta observă că autoritățile chineze, în argumentele lor

adresate instanței regionale din Varșovia (supra, pct.

9

),

au menționat un

singur centru de detenție (în Beijing), în care jurnaliștilor li s

-a permis accesul

în 2012, în timp ce reclamantul urma să fie deținut în Boluo – un oraș situat

la peste 2 000 de kilometri de Beijing. În plus, în ultimul deceniu, guvernul

chinez, în mod aparent, a ignorat cererile de vizite la fața locului ale

reprezentanților organizațiilor internaționale (supra, p

c

t.

38).

Acest lucru, la

rândul său, limitează în mod semnificativ credibilitatea asigurărilor informale

menționate anterior cu privire la acce

sibilitatea publicului la centrele de

detenție chineze și la garanțiile Chinei privind protecția împotriva torturii și

a altor forme de rele tratamente. Având în vedere informațiile conținute în

rapoartele emise de CPT, pare foarte puțin probabil ca membri

lor publicului

sau jurnaliștilor să li se permită accesul într

-

un centru de detenție chinez. În

orice caz, nicio dovadă care să confirme această afirmație nu a fost furnizată

de Guvern sau menționată de instanțele interne, cu excepția garanțiilor

informale

prezentate de autoritățile chineze. De asemenea, nu a existat nici o

informație cu privire la condițiile reale de detenție din Centrul de detenție

Boluo.

82.

Curtea observă, de asemenea, că Guvernul a obținut numai declarații

neoficiale din partea autorităților chineze cu privire la respectarea drepturilor

omului ale reclamantului (supra, pc

t. 9

).

Aceasta reține faptul că Guvernul nu

a solicitat niciun fel de garanții diplomatice care să permită Curții să evalueze

dacă astfel de asigurări ar oferi în practică o garanție suficientă că reclamantul

va fi protejat împotriva riscului de rele tratamente [a se vedea,

mutati

s

mutandis

,

Khasanov și Rakhmanov

, citată anterior, pct. 101 și

Othman (Abu

Qatada) împotriva Regatului Unit,

nr. 8139/09, pct. 187-189, CEDO 2012].

83.

În consecință, având în vedere observațiile părților și rapoartele sus

-

menționate emise de diverse organisme ale Organizației Națiunilor Unite,

precum și de organizații guvernamentale și neguvernamentale naționale și

internaționale, cărora Curtea le acordă o importanță considerabilă (a se vedea

Sufi și Elmi

, citată anterior, pct. 231), aceasta consideră că amploarea cu care

tortura și alte forme de rele tratamente sunt raportate în mod credibil și

constant ca fiind utilizate în centrele de detenție și

penitenciarele chinez

e

(supra, pct.

7

9

),

poate fi echivalată cu existența unei situații generale de

violență. Astfel, reclamantul este scutit de obligația de a prezenta motive

personale specifice de teamă, fiind suficient să se stabilească faptul că, în

urma extrădării, acesta va fi plasat într

-

un centru de detenție sau într

-un

penitenciar (a se vedea

Khasanov și Rakhmanov

, citată anterior, pct. 96).

Î

ntrucât nu se contestă faptul că reclamantul va fi deținut în China în cazul în

care ordinul de extrădare ar fi pus în aplicare, Curtea constată că este stabilit

faptul că reclamantul s

-

ar confrunta cu un risc real de rele tratamente dacă ar

fi extrădat în

acest stat.

24

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

84.

În consecință, aceasta hotărăște că extrădarea reclamantului în China

ar constitui o încălcare a art. 3 din Convenție.

II. CU PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

5 § 1 DIN

CONVENȚI

E

Convenție, că procedurile privind detenția sa în așteptarea extrădării au fost

arbitrare și nejustificat de îndelungate. Art. 5 § 1

prevede

:

„1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor le

gale:

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o

împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o

procedură de expulzare ori de extr

ădare.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Observațiile părților

86.

Guvernul a susținut că acest capăt de cerere formulat în temeiul art. 5

interne. Acesta

a indicat că reclamantul nu a contestat nici prima încheiere

de dispunere a arestării provizorii în vederea extrădării, pronunțată de instanța

regională din Varșovia la 8 august 2017 (su

pra, pct. 20), nici împotriva

încheierilor prin care a fost prelungită măsura respectivă, pronunțate la 12

ianuarie, 13 aprilie, 12 septembrie 2018 și, respectiv, 12 februarie 2019

(supra, pct. 23).

l

n

u a fost de acord. Acesta a arătat că a contestat prima

încheiere de menținere a arestării sale pronunțate de instanța regională din

Varșovia la 14 septembrie 2017 și încheierea ulterioară a aceleiași instanțe

din 12 ianuarie 2018. Reclamantul a mai susținut că, potrivit jurisprudenței

consacrate-

a Curții (în special,

Marchowski împotriva Poloniei

, nr.

10273/02, pct. 54, 8 iulie 2008), reclamanții nu sunt obligați să formuleze

recurs împotriva fiecărei decizii de prelungire a detenției lor.

2.

Motivarea Curți

i

88.

În ceea ce privește capete de cerere formulate în temeiul art. 5 § 3,

Curtea a statuat deja că o contestație împotriva unei ordonanțe de reținere, o

cerere de eliberare (depusă fie la procuror, fie la instanță, în funcție de

stadiu

l

procedurii) și un recurs formulat împotriva unei decizii de prelungire a

detenției urmăresc același scop în dreptul polonez: obiectivul acestora este de

a asigura o revizuire a legalității detenției în orice moment în cursul unei

proceduri (inclusi

v al procedurii de extrădare) și de a obține eliberarea în

cazul în care circumstanțele respectivei cauze nu mai justifică continuarea

25

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

detenției (a se vedea,

inter alia

,

Wolf împotriva Polonie

i

, nr. 15667/03 și

2929/04, pct. 78, 16 ianuarie 2007 și

Gracki împotriva Poloniei

, nr. 14224/05,

pct. 33, 29 ianuarie 2008). În cazurile în care au fost pronunțate numeroase

decizii de prelungire a detenției unui reclamant, este suficient ca reclamantul

să conteste unele dintre acestea, inclusiv decizia adoptată în mo

mentul în care

durata detenției atinsese punctul său critic (a se vedea

Ruciński v. Polonia

, nr.

33198/04, pct. 28, 20 februarie 2007).

89.

Curtea consideră că aceeași abordare trebuie adoptată în cazurile în

care reclamantul, în t

emeiul art. 5 § 1 lit. f), pune sub semnul întrebării

legalitatea detenției sale în vederea extrădării. Acest lucru este deosebit de

relevant atunci când, cum e cazul în speță, reclamantul subliniază că pretinsul

caracter arbitrar al reținerii sale este legat de durata nejustificată a acesteia.

90.

În speță, reclamantul a fost reținut pe durata unei proceduri de

extrădare timp de mai mult de patru ani; detenția sa a fost prelungită de mai

multe ori. Reclamantul a contestat patru înc

heieri de prelungire a detenției

sale, printre care se numără cele mai recente două încheieri (supra, pc

t.

27-

28).

91.

Rezultă că capătul de cerere formulat în temeiul art. 5 § 1 lit. f) nu

poate fi respins în temeiul art. 35 §

1 și §

4 din

Convenție pentru neepuizare

a

căilor de atac interne. Curtea constată, de asemenea, că nu prezintă niciun

alt

motiv de inadmisibilitate. Trebuie așadar să fie declarată admisibil.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

tul a susținut că autoritățile poloneze nu au acționat cu

diligența cuvenită, întrucât a fost reținut timp de peste de trei ani și autoritățile

naționale nu au acționat cu celeritate. Acesta a susținut că procedura ar fi

putut fi derulată mai rapid și că e

l nu a contribuit la nicio întârziere. A

subliniat, de asemenea, că aplicarea măsurii provizorii de către Curte nu

însemna că reclamantul trebuia ținut în detenție și că decizia prelungirii

detenției sale fusese responsabilitatea exclusivă a autorităților naționale.

93.

Guvernul a susținut că detenția reclamantului fusese hotărâtă pentru a

asigura buna desfășurare a procedurii de extrădare. A susținut că acest lucru

a fost necesar având în vedere circumstanțele speței reclamantului,

în special

faptul că acesta se sustrăsese justiției anterior, călătoriile sale numeroase și

mijloacele sale financiare, precum și posibilitatea de a traversa liber

frontierele naționale în cadrul spațiului Schengen.

susținut, de asemenea, că procedurile în fața instanței

regionale din Varșovia și a Curții de Apel Varșovia au durat aproximativ un

an

– până la 26 iulie 2018 – și că durata acestora a fost justificată în special

de necesitatea de a solicita autorităților chineze informații suplimentare

(supra, pct. 9). În ceea ce privește perioada care urmează acestei date,

Guvernul a subliniat că extrădarea reclamantului nu ar fi putut avea loc din

26

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

cauza obligației Guvernului de a respecta măsura provizorie indicată de C

urte

la 12 septembrie 2018 (supra, pct. 14).

Acesta a stipulat că ministrul justiției

a decis să amâne emiterea unei decizii privind extrădarea până în momentul

în care Curtea va lua o decizie cu privire la prezenta cerere

.

plus, Guvernul a arătat că, în formularea încheierilor de prelungire

a detenției reclamantului, au fost prezentate motive cuprinzătoare pentru

necesitatea aplicării continue a acestei măsuri, aceasta nefiind în niciun fel

arbitrară.

2.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

96.

Curtea reiterează faptul că art. 5 § 1 lit. f) din Convenție nu prevede

ca detenția să fie considerată în mod rezonabil necesară –

de exemplu, pentru

a împiedica o persoană să comită o infracțiune sau să se sustragă. Orice

privare de libertate în temeiul celei de-

a doua părți a art. 5 § 1 lit. f) va fi

justificată doar atâta timp cât are loc procedura de extrădare sau expulzare. În

cazul în care astfel de proceduri nu sunt judecate cu diligența cuvenită,

detenția va înceta de a fi permisă în temeiul art. 5 § 1 lit. f) [a se vedea

Chahal

,

citată anterior, pct. 113 și

A. și alții împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

3455/05, pct. 164, CEDO 2009].

97.

Privarea de libertate prevăzută la art. 5 § 1 lit. f) din Convenție trebuie

să fie „legală”. În cazul în care „legalitatea” detenției este în litigiu (inclusiv

aspectul dacă „o procedură prevăzută de lege” a fost respectată), Convenția

se referă în mod esențial la legislația națională și prevede obligația de a se

conforma normelor de fond și de procedură ale acesteia. Cu toate acestea,

respectarea legislației naționale nu este suficientă: Art.

5 §

1 prevede, de

asemenea, că orice privare de libertate trebuie să fie conformă cu scopul de

a

proteja individul împotriva arbitrariului [

A. și alții împotriva Regatului Unit

(MC), pct. 164, cu trimiteri suplimentare]. Este un principiu fundamental că

nici o detenție care este arbitrară nu poate fi compatibilă cu art. 5 § 1, iar

noțiunea de „arbitrariu” prevăzută la art. 5 § 1 este mai amplă decât

nerespectarea dreptului inter

n, astfel încât privarea de libertate poate fi legală

în raport cu dreptul intern, dar totuși arbitrară și, prin urmare, contrară în

raport cu Convenția [a se vedea, de exemplu,

Saadi împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 13229/03 pct. 67 și urm., CEDO 2008]. Pentru a nu fi catalogată

drept arbitrară, detenția în temeiul art. 5 § 1 lit. f) trebuie să fie efectuată cu

bună

-

credință; trebuie să fie strâns legată de motivul detenției invocat de

Guvern; locul și condițiile de detenție să fie adecvate; durata detenț

iei ar

trebui să nu depășească ceea ce se cere în mod rezonabil pentru scopul urmărit

[a se vedea

Rustamov împotriva Rusiei

, nr. 11209/10, pct. 150, 3 iulie 2012

ș

i

Al Husin împotriva Bosniei și Herțegovina (nr. 2)

, nr. 10112/16, pct. 97,

25 iunie 2019]

.

27

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

(b)

Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

98.

Reclamantul a fost arestat la 6 august 2017 și se află în continuare în

detenție. Părțile nu au contestat faptul că arestarea acestuia a fost dispusă în

vederea extrădării sale din Polonia și intră sub incidența art. 5 § 1 lit. f) din

Convenție.

99.

Curtea observă că durata totală a detenției reclamantului poate fi

împărțită în două etape. Prima etapă a durat mai puțin de un an

- între 6 august

2017 (data are

stării reclamantului) și 26 iulie 2018 (data încheierii Curții de

Apel Varșovia în cauză). Durata acestei etape poate fi atribuită în principal

faptului că două seturi de proceduri au avut loc simultan: procedura de

extrădare și cea de azil. Aceste proceduri au fost urmărite de autorități cu

diligența cuvenită, iar Curtea nu poate detecta nicio perioadă lungă de

inactivitate de care statul poate fi criticat în această etapă.

100.

Același lucru nu este totuși valabil în ceea ce priveș

te perioada

cuprinsă între 26 iulie 2018 și data prezentă. Guvernul a afirmat că durata

acestei perioade s-

a datorat în principal măsurii provizorii indicate de Curte

în temeiul art. 39 din 12 septembrie 2018, întrucât a împiedicat ministrul

justiției să emită o decizie de extrădare. Curtea observă că Guvernul a susținut

în același timp că procedura internă nu se finalizase încă, deoarece cauza

privind legalitatea extrădării reclamantului era pe rolul Curții Supreme

(supra, pct. 46).

101.

În această privință, Curtea reiterează faptul că statele contractante

sunt obligate, în temeiul art. 34 din Convenție, să respecte măsurile provizorii

prevăzute la art. 39 din Regulamentul Curții [a se vedea

Mamatkulov și

Askarov împotriva Turciei

(MC), nr.

46827/99 și 46951/99, pct. 99

-129,

CEDO 2005-

I]. Cu toate acestea, punerea în aplicare a unei măsuri provizorii

în urma unei indicații a Curții către un stat parte, conform căreia ar fi de dorit

ca o persoană să nu fie returnată într

-

o anumită țară, nu are, în sine, niciun

efect asupra faptului că privarea de libertate a acestuia se face în conformitate

cu art. 5 § 1 [a se vedea

Gebremedhin (Gaberamadhien) împotriva Franței

,

nr. 25389/05, pct. 74, CEDO 2007-

II]. Pe de o parte, aplicarea unei măsur

i

provizorii de către Curte nu implică în mod necesar detenția, care poate fi

aplicată numai în strictă conformitate cu dreptul intern și după ce se iau în

considerare soluții alternative [a se vedea

Keshmiri împotriva Turciei (nr. 2)

,

nr. 22426/10, pct. 3

4, 17 ianuarie 2012, și

Al Husin

, citate supra, pct. 68]. Pe

de altă parte, dacă, așa cum este cazul în speță, procedura de extrădare este

încă în curs de desfășurare, faptul că a fost indicată o măsură provizorie nu

poate absolvi guvernul pârât de obligația sa de a efectua această procedură cu

aceeași diligență cuvenită ca toate procedurile de extrădare care implică

detenția în temeiul art.5 § 1 lit. f) din Convenție.

102.

În acest context, Curtea observă că procedura de extrădare

în cauza

reclamantului nu a fost suspendată ca urmare a măsurii provizorii indicate de

Curte. Dimpotrivă, atunci când măsura a fost aplicată, comisarul pentru

protecția drepturilor civile ceruse deja dosarul reclamantului pentru a putea

28

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

examina posibilitat

ea de a introduce un recurs în casație în numele său (su

pra,

pct. 13). Un astfel de recurs de casație a fost introdus după aproape opt luni,

la 7 mai 2019. Curtea Supremă a organizat o audiere în cauza reclamantului

și a pronunțat hotărârea la 1 octombrie 2020 (și anume, după un an și patru

luni; supra, punc

tul16

).

În consecință, argumentul Guvernului potrivit căruia

reținerea reclamantului după 12 sep

t

embrie 2018 este efectul, în principal, al

măsurii provizorii indicate de Curte în temeiul art. 39 este nefondat. Curtea

observă că hotărârea finală a Curții Supreme a fost pronunțată la doi ani de la

indicarea măsurii provizorii. La momentul hotărârii Curț

ii Supreme,

reclamantul fusese deja reținut pentru o perioadă considerabilă de timp (și

anume, trei ani și două luni).

103.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că

autoritățile naționale nu au acționat cu diligență și nu s

-au asigurat ca durata

detenției reclamantului să nu fie mai mare decât cea necesară în mod

rezonabil pentru scopul urmărit.

104.

În consecință, având în vedere natura procedurii de extrădare, al

cărei

scop este de a se a

sigura că urmărirea penală a reclamantului va fi continuat

ă

în alt stat, precum și întârzierile nejustificate din cadrul procedurii poloneze,

Curtea constată că detenția reclamantului nu a fost „legală” în sensul art. 5 §

1 lit. f) din Convenție și că, prin urmare, a existat o încălcare a acestei

dispoziții.

III. CU

PRIVIRE LA

PRETINSA ÎNCĂLCARE A

ART. 6 § 1 DIN

CONVENȚI

E

105.

În temeiul art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s

-

a plâns că s

-ar

confrunta cu un risc real de

denegare flagrantă de dreptate în cazul în care fi

judecat în China.

Art.

6, în măsura în care este relevant, prevede:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către

o instanță independentă și imparțială, […], care va hotărî […] asupra […] oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva s

a.”

106.

Curtea a constatat anterior că extrădarea reclamantului în China ar

conduce la o încălcare a art. 3 din Convenție (supra, pct

.

84).

Având în vedere

acest lucru, Curtea consideră că nu este necesar să examineze dacă, în speță,

ar exista de asemenea o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție

.

IV. ART. 39 DIN REGULAME

NTUL CURȚI

I

107.

În conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, prezenta hotărâre

devine definitivă a) atunci când părțile declară că nu vor cere retrimiterea

cauzei în fața Marii Camere sau b) la trei luni de la data hotărârii, dacă

retrimiterea cauzei în fața Marii Camere nu a fost cerută sau c) atunci când

29

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

Colegiul Marii Camere respinge orice cerere formulată temeiul art. 43 din

Convenție.

108.

Curtea consideră că măsurile indicate Guvernului în temeiul art. 39

din Regulamentul Curții (supra, punctul

1

4

)

trebuie să rămână în vigoare până

în momentul în care prezenta hotărâre devine definitivă sau până în momentul

în care Curtea ia o nouă decizie în acest sens.

V. CU

PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DI

N CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

l

a solicitat suma de 60 000 de euro (EUR) cu titlu de

prejudiciu material (ca urmare a pierderilor de venituri pentru perioada

arestării sale) și 50 000 EUR cu titlu de prejudiciu

m

oral.

111.

Guvernul a considerat că sumele pretinse de reclamant erau excesive

ș

i nejustificate.

112.

Curtea constată că reclamantul nu a prezentat niciun element de

probă care să confirme afirmațiile sale

cu privire la prejudiciul material

invocat; prin urmare, respinge această pretenție. Pe de altă parte, Curtea

acordă reclamantului 6 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sumă

ce poate fi datorată cu titlu de impozit.

B.

Cheltuieli de judecată

cheltuieli de judecată în fața instanțelor interne. Acesta nu a solicitat nicio

sumă pentru cheltuielile de judecată suportate în fața Curții, întrucât avocatul

său l

-a reprezentat

pro publico bon

o

.

114.

Guvernul a susținut că orice cerere privind cheltuielile suportate în

cadrul procedurii de extrădare este prematură, întrucât procedura este încă

pendinte, iar instanțele naționale sunt încă pe punctul de a lua o decizi

e cu

privire la cheltuielile de judecată aferente acestor proceduri.

115.

În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la

rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește

caracterul r

eal, necesar și rezonabil al acestora. În speță, ținând seama de

elementele pe care le deține și de criteriile menționate mai sus, Curtea

consideră rezonabil să se acorde suma de 12 600 EUR pentru cheltuielile din

cadrul procedurilor interne, plus orice su

mă care poate fi cerută reclamantului

cu titlu de impozit.

30

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIEI

C. Dobânzi

moratori

i

116.

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se

întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de

Banca Central

ă Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că, în cazul extrădării reclamantului în China, a fost încălcat

art. 3 din Convenție;

3.

Hotărăște

că a fost încălcat art.

5 §

1 din Convenție;

4.

Hotărăște

că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe

art.

6 § 1 din Convenție;

5.

Decide

continuarea aplicării măsurii provizorii indicate Guvernului în

temeiul art. 39 din Regulamentul Curții la 12 septembrie 2018 până

la data

la care prezenta hotărâre devine definitivă sau până la o decizie contrară;

6.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 §

2 din Conve

nție, următoarele sume care trebuie convertite în moneda

națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i)

6 000 EUR (șase mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu moral;

(ii) 12 600 E

UR (douăsprezece mii șase sute de euro), plus orice sumă

ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, pentru

cheltuielile de judecată;

(b)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobând

ă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale;

7.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pe

ntru celelalte

capete de cerere .

31

HOTĂRÂREA LIU ÎMPOTRIVA POLONIE

I

Redactată în limba engleză și comunicată în scris, la 6 octombrie 2022, în

temeiul art. 77 §

2 și 3 din Regulamentul Curții.

{signature_p_1} {signature_p_2

}

Liv Tigerstedt

Grefier adjunc

t

Marko Bošnja

k

Președinte

32