2ra-526/18 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-526/18 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosar nr. 2ra-526/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani
Judecător: Oxana Parfeni
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: Maria Guzun
Iurie Cotruță
Natalia Simciuc
Î N C H E I E R E
28 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Andreeva Evghenia,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Andreeva
Evghenia împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, prin care a
fost respins apelul declarat de Andreeva Evghenia cu menținerea hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 aprilie 2017 prin care acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă:
La data de 24 ianuarie 2017, Andreeva Evghenia a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 8 decembrie 2012 a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Combustibil Solid”, prin
care a solicitat încasarea de la în beneficiul său a sumei de 65 976,80 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată suportate; suma de 40 839,15 lei, cu titlu de prejudiciu
material și prejudiciul moral pe care l-a estimat la suma de 400 000 lei.
La 24 martie 2015, a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a
solicitat încasarea în mod solidar de la Societatea pe Acțiuni „Combustibil Solid” și
Agenția Proprietății Publice a suma de 65 976 lei, cu titlu de compensație a
cheltuielilor de judecată; suma de 51 395,26 lei prejudiciul material și suma de 400
000 lei prejudiciul moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, compuse
1
din taxa de stat în sumă de 3 621,07 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă
de 5 000 lei. În total suma de 8 621,07 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016
acțiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din
28 iunie 2016, a fost admis apelul Andreeva Evghenia, casată hotărârea Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău, din 14 ianuarie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care
acțiunea a fost admisă parțial. A fost dispusă încasarea de la Societatea pe Acțiuni
„Combustibil Solid” în beneficiul său suma de 40 000 lei cu titlu de cheltuieli de
asistență juridică, aferente judecării cauzei civile intentate la cererea de chemare în
judecată a Societății pe Acțiuni „Combustibil Solid” împotriva întreprinderii
„Indiana Marketing & Sales Inc”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere
Limitată „Nams-N.A.” etc.
La data de 2 noiembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a respins ca fiind
inadmisibil recursul declarat de Andreeva Evghenia împotriva decizii Curții de Apel
Chișinău din 28 iunie 2016, în partea prin care acțiunea depusă judecății de
Andreeva Evghenia a fost respinsă.
Susține reclamanta că, soluționarea cauzei menționate a durat 4 ani, iar
examinarea acesteia de către instanța de fond a avut loc cu grave încălcări
procedurale.
În urma acțiunilor și inacțiunilor instanței, în deosebi prin tolerarea abuzurilor
procedurale realizate de pârâtă, este în imposibilitate obiectivă de a încasa suma de
bani adjudecată, deoarece, între timp, în privința Societății pe Acțiuni „Combustibil
Solid” a fost intentată procedura de insolvabilitate.
Solicită reclamanta Andreeva Evghenia admiterea acțiunii, constatarea
încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, repararea
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen
rezonabil în sumă de 500 000 lei, ce este formată din sumele de bani care nu au
putut fi recuperate în pricina invocată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 aprilie 2017,
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, a fost respins
apelul declarat de Andreeva Evghenia cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani din 28 aprilie 2017.
La 23 ianuarie 2018, Andreeva Evghenia a depus cerere de recurs prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10
octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 aprilie
2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă în sensul
declarat.
În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a încălcat esențial
legea materială, iar decizia pronunțată este ilegală, fiind apreciate arbitrar probele
2
prezentate. Instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat argumentele apelantei și nu
a explicat din ce considerente a menținut soluția instanței de fond.
Examinând admisibilitatea recursului declarat de Andreeva Evghenia, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
menționează următoarele.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea
recursului se decide în lipsa acesteia.
La data de 15 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
referinței. Până la examinarea cererii de recurs, intimatul nu au depus referință prin
care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de către
Andreeva Evghenia.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de
Andreeva Evghenia în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra
admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 10
octombrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 20
noiembrie 2017 (f.d.193), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 23 ianuarie
2018.
Astfel, instanța de recurs constată că recurenta Andreeva Evghenia s-a
conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului
de două luni.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
3
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Andreeva
Evghenia în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma
indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul
XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică
modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită
unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile
făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă
că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la
instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat
că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
4
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva
Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Andreeva Evghenia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Andreeva Evghenia, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecător: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
5