3ra-298/18 — contestarea actului administrativ, obligarea admiterii în profesia de avocat și restituirea sumei

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-298/18

Judecător: O. Melniciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Arcer Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Arcer Alexandru

împotriva Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

admiterii în profesia de avocat și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, s-a casat

hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09 decembrie 2016 și s-a emis

o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 19 august 2016, Arcer Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

admiterii în profesia de avocat și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat din 08 iulie 2016, a fost respinsă cererea sa privind

admiterea în profesia avocat, din motiv că nu întrunește condițiile art.10 alin. (2) din

Legea cu privire avocatură.

Prin cererea prealabilă din 14 iulie 2016 a solicitat anularea hotărârii Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat din 08 iulie 2016, însă prin hotărârea din 08 august

2016, cererea prealabilă a fost respinsă.

1

Susține că la emiterea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

08 august 2016, instituția în cauză a acționat cu derogare de la principiile legale în

vigoare, motiv din care consideră că și hotărârea din 08 iulie 2016 este ilegală.

Menționează reclamantul că, hotărârile Comisiei de licențiere din 08 iulie 2016

și 08 august 2016 sunt acte ce denigrează imaginea Comisiei de licențiere a Uniunii

Avocaților, deoarece acestea nu corespund condițiilor de formă și conținut ale unui

act oficial, nefiind indicate în baza căror motive și temeiuri a fost respinsă cererea

depusă, inclusiv și cererea prealabilă, care condiții prevăzute de art. 10 alin. (2) din

Legea cu privire la avocatură nu le întrunește, care a fost modalitatea de examinare a

cererilor, precum și modalitatea de votare, câte voturi au fost expuse pro și contra.

Astfel în opinia reclamantului, Comisia de licențiere a încălcat prevederile art.

16 alin. (2) și art. 43 alin. (1) din Constituție, art. 3 lit. e) și art. 10 alin. (2) din Legea

cu privire la avocatură, precum și art. 8 CEDO.

În continuare reclamantul relatează că, nu este clară poziția Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat la interpretarea și aplicarea neuniformă a legislației în

vigoare, precum și la aplicarea selectivă și discriminatorie a prevederilor legale,

deoarece, în unele cazuri, în baza acelorași principii, persoane care practic dețin

același statut, sunt admiși în profesia de avocat, fapt ce denotă o poziție contradictorie

și ambiguă a comisiei.

Declară că nu este clar nici în baza căror raționamente și temeiuri, unii solicitați

care cad direct sub incidența art. 10 al Legii cu privire la avocatură, sunt admiși în

profesie, dar el, fiind sub incidența acelorași norme legale, nu a fost admis.

Apreciază că contrar hotărârilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, a

respectat și întrunește condițiile prescrise de art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la

avocatură, iar la momentul solicitării sale de a fi admis în profesia de avocat, nu au

fost careva temeiuri ce ar fi impus Comisia de licențiere să respingă cererea sa, având

în vedere că starea de incompatibilitate nu survine în momentul depunerii cererii de

admitere în profesia de avocat, ci în momentul în care solicitantul capătă dreptul de a

desfășura activitatea de avocat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea cu

privire la avocatură.

De asemenea, invocă ilegalitatea și abuzul Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat în partea ce ține de impunerea achitării taxei de 5000 lei, prin amenințarea de a

restitui cererea fără examinare, având în vedere că la moment nu există niciun temei

legal de a percepe vreo taxă pentru admiterea în profesia de avocat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 16 și 43 din

Constituția Republicii Moldova, art. 3 alin. (1) lit. a, b), art. 5 lit. a), art. 16 alin. (1) și

(3), art. 17 alin. (1) lit. a), art. 19, 25 alin. (1) lit. b), art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea

contenciosului administrativ și art. 10 din Legea cu privire la avocatură.

Solicită constatarea ilegalității acțiunilor Comisiei de licențiere a profesiei le

avocat în partea ce ține de respingerea cererii prin care a solicitat să fie admis în

2

profesia de avocat; anularea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

08 iulie 2016 prin care a fost respinsă cererea privind admiterea în profesia de avocat;

anularea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08 august 2016 prin

are a fost respinsă cererea prealabilă; obligarea Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat de a emite actul administrativ prin care să fie acceptată cererea sa și să fie

admis în profesia de avocat, precum și restituirea sumei de 5000 lei, ca ilegal impusă

de a fi achitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016,

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. S-a recunoscut ca fiind ilegal

refuzul Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova privind admiterea lui Arcer Alexandru în profesia de avocat. S-a

anulat hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08 iulie 2016, în

partea respingerii cererii lui Arcer Alexandru în admiterea în profesia de avocat. S-a

obligat Comisia de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova să-1 admită pe Arcer Alexandru în profesia de avocat. În rest, pretențiile au

fost respinse ca nefondate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 ianuarie 2017, Uniunea

Avocaților din Republica Moldova a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, s-a admis apelul

declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016 și s-a emis o nouă

hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

La 01 decembrie 2017, Arcer Alexandru a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost interpretate eronat

normele de drept material.

În acest sens, susține că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 10

alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

Relevă recurentul că la caz, nu poate fi aplicat termenul de 6 luni din articolul

menționat, deoarece, dânsul nu a demisionat din funcția de procuror, iar la etapa

depunerii cererii de admitere în profesia de avocat, persoana care a depus cererea nu

se află în incompatibilitate, dat fiind că nu are statut de avocat, ci doar aspiră la un

asemenea statut.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei enunțate se constată că recursul declarat de Arcer Alexandru

la 01 decembrie 2017 împotriva deciziei din 05 octombrie 2017, a fost depus în

termen.

3

La 14 februarie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Arcer Alexandru, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Arcer Alexandru, este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

4

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Arcer Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Arcer Alexandru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

5