3ra-1193/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1193/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Călugăreanu

către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia de licențiere a profesiei

de avocat cu privire la constatarea ilegalității refuzului, anularea deciziilor și

obligarea admiterii în profesia de avocat, restituirea sumei în mărime de 5000 lei,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Vitalie Călugăreanu, fiind casată parțial hotărârea din 12

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și emisă o hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2016, Vitalie Călugăreanu a înaintat o cerere de chemare în judecată

către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia de licențiere a profesiei

de avocat cu privire la constatarea ilegalității acțiunilor Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat în partea ce ține de respingerea cererii depuse de el, prin care a

solicitat admiterea în profesia de avocat, anularea deciziilor Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 03 iunie 2016 și din 08 iulie 2016, obligarea pârâtului să emită

actul administrativ prin care reclamantul să fie admis în profesia de avocat și

restituirea taxei de 5000 lei, ca ilegal impusă de a fi achitată de către Comisia de

licențiere a profesiei de avocat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin cererea cu actele necesare

pentru admiterea în profesia de avocat, adresată Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat, a solicitat admiterea în profesia de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) din

Legea cu privire la avocatură.

Prin hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016, a

fost respinsă cererea depusă privind admiterea în profesia de avocat, pe motiv că

acesta nu întrunește condițiile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

Prin decizia din 08 iulie 2016, Comisia de licențiere a profesiei de avocat a

refuzat satisfacerea cerințelor prealabile, însă fără a fi informat reclamantul despre

decizia adoptată și motivele respingerii cererii prealabile.

1

Potrivit reclamantului, decizia Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08

iulie 2016 este neîntemeiată și ilegală, deoarece la adoptarea acesteia s-a acționat cu

derogare de la principiile legale în vigoare.

Astfel, Hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016,

precum și decizia Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08 iulie 2016, nu

corespund condițiilor de formă și de conținut ale unui act oficial, deoarece nu este

indicat în baza căror motive și temeiuri a fost respinsă cererea depusă de Vitalie

Călugăreanu, inclusiv și cererea prealabilă, nu a fost indicat care condiții prevăzute

de art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, nu sunt întrunite, nu a fost

indicată modalitatea de examinare a cererilor, modalitatea de votare, precum și

numărul de voturi care s-au expus pro sau contra.

Reclamantul a menționat că, la adoptarea respectivelor acte, Comisia de licențiere

a profesiei de avocat a încălcat flagrant prevederile art. 16 alin. (2), art. 43 alin. (1)

din Constituția Republicii Moldova, art. 3 lit. e), art. 10 alin. (2) din Legea cu privire

la avocatură și art. 8 din CEDO. Astfel, Comisia de licențiere a profesiei de avocat

urma doar să constate corespunderea acestuia în raport cu celelalte condiții stabilite

de lege, iar motivul de incompatibilitate nu a fost corect încadrat, deoarece

reclamantul nu a reușit să obțină dreptul de a desfășura activitatea de avocat. Din

aceste motive, Comisia, numai după admiterea în profesia de avocat, este în drept să

decidă asupra acțiunilor reclamantului de incompatibilitate, or, respectiva stare de

incompatibilitate nu survine la momentul depunerii cererii de admitere în profesia de

avocat, ci în momentul în care candidatul /solicitantul obține dreptul de a desfășura

activitatea de avocat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea cu privire la

avocatură.

Totodată, se constată de asemenea ilegalitatea și abuzul comis de către Comisia

de licențiere a profesiei de avocat în partea ce ține de impunerea achitării taxei de

5000 lei, prin amenințarea de a fi restituită cererea fără examinare, or, la moment nu

există nici un temei legal de a percepe vreo taxă pentru admiterea în profesia de

avocat a persoanelor care cad sub incidența prevederilor art. 10 alin. (2) din Lege,

deoarece în temeiul acestui articol, persoanele menționate sunt scutite de efectuarea

stagiului profesional și de examenul de calificare.

Astfel, reclamantul a solicitat constatarea ilegalității acțiunilor Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat în partea ce ține de respingerea cererii depuse de către

Vitalie Călugăreanu, prin care a solicitat admiterea în profesia de avocat, anularea

deciziilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016 și din 08 iulie

2016, obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ prin care să fie acceptat în

profesia de avocat și restituirea taxei de 5000 lei, ca ilegal impusă de a fi achitată de

către Comisia de licențiere a profesiei de avocat.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Călugăreanu către Uniunea

Avocaților din Republica Moldova, Comisia de licențiere a profesiei de avocat cu

privire la constatarea ilegalității refuzului, anularea deciziilor și obligarea admiterii în

profesia de avocat, restituirea sumei în mărime de 5000 lei, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de

apel declarată de Vitalie Călugăreanu. S-a casat parțial hotărârea din 12 ianuarie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea respingerii capătului de cerere

2

privind restituirea sumei de 5000 lei, cu adoptarea în această parte a unei noi hotărâri,

prin care s-a admis această pretenție și s-a încasat din contul Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, Comisia de licențiere a profesiei de avocat în beneficiul lui

Vitalie Călugăreanu suma de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de taxă achitată la

depunerea cererii de admitere în profesia de avocat. În rest, hotărârea a fost menținută

fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, prin prisma prevederilor art. 37

lit. f) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002 și art. 42 lit. f) din

Statutul profesiei de avocat adoptat la 29 ianuarie 2011, că stabilirea taxei pentru

examinarea cererilor de admitere în profesia de avocat este de competența exclusivă a

Congresului. Totodată, materialele dosarului nu denotă faptul că Congresul

Avocaților ar fi stabilit careva taxe pentru examinarea cererilor de admitere în

profesie în baza art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură sau ar fi delegat

această competență (atribuție) Consiliului. Or, potrivit art. 39 lit. o) din Legea cu

privire la avocatură și art. 43 alin. (7) lit. o) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul

Uniunii Avocaților îndeplinește în afară de atribuțiile prevăzute de lege și cele

delegate de Congres.

Suplimentar, instanța de apel nu a reținut concluziile primei instanțe precum că

Congresul avocaților, prin hotărârea din 25 iunie 2011 a delegat Consiliului

competența de a stabili taxa pentru examinarea cererilor de admitere în profesia de

avocat în baza art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură și respectiv, la 01

iulie 2011, Consiliul prin hotărârea sa a stabilit această taxă în mărime de 5000 lei,

deoarece prin Hotărârea Congresului Avocaților din 25 iunie 2011, Consiliului

Uniunii Avocaților i-a fost delegată aprobarea bugetului Uniunii Avocaților, ceea ce

constituie o altă atribuție distinctă decât cea de stabilire a cuantumului taxei pentru

examinarea cererilor de admitere în profesia de avocat, și anume prevăzută la art. 37

lit. d) din Legea cu privire la avocatură și art. 42 lit. d) din Statutul profesiei de

avocat. Prin urmare, Consiliul Uniunii Avocaților nu a avut competență de a stabili

cuantumul taxei pentru examinarea cererilor de admitere în profesia de avocat și prin

urmare încasarea acestei taxe este ilegală.

La 10 iulie 2018, Uniunea Avocaților din Republica Moldova a contestat cu

recurs decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și menținerea hotărârii din 12 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a reiterat că prin hotărârea Congresului Uniunii Avocaților din

Republica Moldova din 01 iulie 2016 a fost aprobată taxa de 5000 lei pentru

examinarea cererilor de admitere în profesia de avocat, respectiv, această taxă a fost

percepută legal de la intimat.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Uniunea

Avocaților din Republica Moldova neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

10 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 13 iunie 2018 (f.d.

146), fiind recepționată de către recurent la 25 iunie 2018 (f.d. 150). Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 10 iulie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

4

Suplimentar este de menționat că, nu poate fi reținut argumentul recurentului cu

referire la faptul că prin hotărârea Congresului Uniunii Avocaților din Republica

Moldova din 01 iulie 2016 a fost aprobată taxa de 5000 lei pentru examinarea

cererilor de admitere în profesia de avocat și, respectiv, aceasta a fost percepută în

mod legal din contul intimatului. Or, Vitalie Călugăreanu prin prezenta acțiune a

contestat hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016,

prin care a fost respinsă cererea depusă la 11 aprilie 2016 privind admiterea în

profesia de avocat. În așa mod, la momentul depunerii cererii privind admiterea în

profesia de avocat (11 aprilie 2016), precum și la momentul examinării acestei cereri

(03 iunie 2016), hotărârea Congresului Uniunii Avocaților din Republica Moldova

din 01 iulie 2016 nu exista de facto. În acest sens, este irelevantă și practica judiciară

la care face trimitere recurentul în cererea sa de recurs, or aceasta se referă la o

perioadă de timp distinctă celei din prezenta speță.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Uniunea Avocaților din Republica

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

5