3ra-286/18 — obligarea de a ridica mandatul de consilier inainte de termen

Dosarul nr. 3ra-286/18

Prima instanță: Jud. Cahul, sediul Central (jud. E. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă)

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Cahul, intervenient accesoriu Jeliuc

Alexandr cu privire la obligarea de a ridica mandatul de consilier înainte de termen,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 octombrie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de reprezentantul intervenientului accesoriu Jeliuc Alexandr, avocatul

Dumitran Ignat și s-a casat hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 14 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 09 februarie 2017, Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată către Consiliul orășenesc Cahul, intervenient accesoriu Jeliuc

Alexandr privind obligarea de a ridica mandatul de consilier înainte de termen,

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 28 noiembrie 2016 a recepționat

procesul-verbal și deciziile Consiliului orășenesc Cahul din 10 noiembrie 2016.

Menționează că în urma examinării procesului-verbal al ședinței a constatat că Jeliuc

Alexandr, consilier în Consiliul orășenesc Cahul a lipsit de trei ori fără motive întemeiate la

ședința consiliului orășenesc. Astfel lipse nemotivate au fost înregistrate la ședința din 10

noiembrie 2016, 29 septembrie 2016 și din 04 august 2016.

Explică că la 10 noiembrie 2016 a notificat Consiliul orășenesc Cahul în contextul

prevederilor art. 5 alin.(2) lit. a) și alin.(3) din Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 cu

privire la statutul alesului local și art. 24 alin.(1) lit. e) din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală să examineze chestiunea referitor la ridicarea

mandatului de consilier înainte de termen a lui Jeliuc Alexandr și în acest sens să adopte o

decizie.

1

Relevă că la data de 27 decembrie 2016, Consiliul orășenesc Cahul a examinat în

ședință notificarea Oficiului privind ridicarea mandatului. Urmare a procedurii de vot,

decizia a obținut o paritate de voturi.

Precizează că, Consiliul orășenesc Cahul nu a adoptat o decizie în sensul ridicării

mandatului de consilier în legătura cu absența nemotivată de la trei ședințe consecutive ale

consiliului.

Solicită reclamantul obligarea Consiliului orășenesc Cahul de a ridica mandatul de

consilier a lui Jeliuc Alexandr înainte de termen.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 14 aprilie 2017 a fost admisă

cererea de chemare în judecată înaintată Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat.

S-a obligat Consiliul orășenesc Cahul să ridice înainte de termen mandatul

consilierului Jeliuc Alexandr.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 03 octombrie 2017, a fost admis apelul declarat

de reprezentantul intervenientului accesoriu Jeliuc Alexandr, avocatul Dumitran Ignat, s-a

casat hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 14 aprilie 2017 și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care: s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată

Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat.

La 31 ianuarie 2018, Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 octombrie 2017, solicitând admiterea

recursului și casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu aprecierile și decizia instanței

de apel.

Consideră că argumentele au fost preluate de la reprezentantul intervenientului

accesoriu, fără a examina profund competențele Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de

Stat.

Menționează că Curtea de Apel Cahul greșit a apreciat că Oficiul Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat nu a fost de acord cu decizia Consiliului orășenesc Cahul privind

ridicarea mandatului înainte de termen al domnului Jeliuc Alexandr, fără a face trimiteri

concrete la dată, număr și denumirea deciziei. Mai mult ca atât, în acest sens consiliul local

nici nu a adoptat vreo decizie, fiind doar proiect de decizie, din care și rezultă că instanța s-a

bazat pe un act administrativ neexistent.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 02 ianuarie 2018 (f.d.72), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc

careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la data de 31

ianuarie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Oficiul Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la

art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de

judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

3

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de

aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire

la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Oficiul

Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4