2ra-565/18 — incasarea primei de asigurare obligatorie de asistenta medicala, penalitatile

dosarul nr. 2ra – 565/18

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

Judecătorul: V. Jomiru-Niculiță,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, D. Manole,

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dolgoter Gheorghe,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Teritorială Centru a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină către Dolgoter

Gheorghe privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și

a penalităților,

C O N S T A T Ă:

La 25 noiembrie 2015 Agenția Teritorială Centru a Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină (în continuare CNAM) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Dolgoter Gheorghe cu privire la încasarea primei de

asigurare obligatorie de asistență medicală pe anii 2013, 2014, 2015 în sumă de

11430 lei și a penalității de întârziere în sumă de 486.72 lei, cu recalcularea

ulterioară a penalităților la data plății efective a primei de asigurare obligatorie de

asitență medicală.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că avocatul Dolgoter Gheorghe

activează în baza licenței nr.XXXXXX din 20 noiembrie 2001 în cadru Biroului

Asociat de Avocați „Sectorul Centru” și în conformitate cu pct. 2 al anexei nr. 2

la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și

termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, cu

1

completările și modificările ulterioare, se atribuie la categoria de plătitori ai

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă care se

asigură în mod individual.

Invocă reclamantul că, în conformitate cu art.22 alin. (1) al Legii

nominalizate, persoanele atribuite la categoria susmenționată achită integral prima

de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă în termen de 3 luni de

la data intrării în vigoare a Legii fondurilor de asigurare obligatorie de asistență

medicală pe anul respectiv. Legea privind fondurile asigurării obligatorii de

asistență medicală pe anul 2013, a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2013 și astfel,

termenul de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală în

sumă fixă pentru anul 2013 în mărime de 3318 lei, a fost de până la

31 martie 2013.

Menționează reclamantul că, Legea privind fondurile asigurării obligatorii

de asistență medicală pe anul 2014, a întrat în vigoare la 01 ianuarie 2014, astfel,

termenul de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală

pentru anul 2014 în sumă de 4056 lei a fost până la 17 aprilie 2014, iar Legea

privind fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2015, a intrat

în vigoare la 28 aprilie 2015, astfel, termenul de achitare a primei de asigurare

obligatorie de asistență medicală pentru anul 2015 în mărime de 4056 lei a fost

până la 28 iulie 2015.

Specifică reclamantul că, potrivit datelor din Sistemul Informațional

Automatizat „Asigurarea obligatorie de asistență medicală”, avocatul Dolgoter

Gheorghe nu și-a onorat obligația prevăzută de legislație de a achita prima de

asigurare obligatorie de asistență medicală în termenul legal stabilit, iar potrivit

art. 30 alin. (1) al Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 și art. 14 alin.(1) al Legii

nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență

medicală, cu completările și modificările ulterioare, pentru neplata în termenul

stabilit de legislație a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală,

asiguratul plătește o penalitate în mărime de 0,1% din suma datoriei pentru

fiecare zi de întârziere a plății, pentru perioada ce începe după scurgerea perioadei

de achitare a primei de asigurare și se încheie în ziua plății efective a acesteia.

Termenul de prescripție extinctivă pentru stingerea primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală și a penalităților aferente acestora este de 3 ani,

conform art. 17 alin. (4) al Legii nr. 1593 din 26 decembrie 2002.

În susținerea pretențiilor invocate în cererea de chemare în judecată

reclamantul a mai precizat că, la 05 octombrie 2015 a remis în adresa debitorului

preavizul nr.02-01/15-1328, prin care a solicitat achitarea datoriei, însă în pofida

faptului că preavizele au fost recepționate de către avocatul Dolgoter Gheorghe,

datoriile indicate nu au fost achitate.

2

Solicita reclamantul încasarea din contul lui Dolgoter Gheorghe în beneficiul

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a sumei de 11430 lei cu titlu de

primă de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anii 2013, 2014, 2015

și a penalității în sumă de 486,72 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016 cererea

de chemare în judecată depusă de Agenția Teritorială Centru a Companiei

Naționale de Asigurări în Medicină către Dolgoter Gheorghe privind încasarea

primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților a fost

admisă. S-a dispus încasarea de la Dolgoter Gheorghe în beneficiul CNAM suma

de 11430 lei cu titlu de primă de asigurare obligatorie de asistență medicală

pentru anii 2013, 2014, 2015 și penalitatea în sumă de 486,72 lei, iar în total suma

de 11916,72 lei.(f.d.40-42)

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate

în cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.

La 11 august 2016 Dolgoter Gheorghe a depus cererea de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016 solicitând,

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

CNAM.(f.d.44)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 s-a dispus de

a nu da curs cererii de apel depusă de apelantul Dolgoter Gheorghe împotriva

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016 și s-a acordat

termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii apelantului pentru a

prezenta apelul motivat și dovada achitării taxei de stat.(f.d.57-58).

La 11 noiembrie 2016 Dolgoter Gheorghe a depus cerere de apel motivată.

(f.d.70-71)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de către Dolgoter Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016. (f.d.80-84)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 13 iulie 2017 Dolgoter

Gheorghe a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă, totodată

solicitând și suspendarea executării hotărârii Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, s-a invocat că de către instanțele ierarhic inferioare

a fost încălcat dreptul material, iar cauza a fost examinată unilateral superficial și

părtinitor.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 18 iulie 2017, s-a respins

3

cererea lui Dolgoter Gheorghe cu privire la suspendarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 martie 2017.

La 21 martie 2018 CNAM, reprezentată de Iurie Revenco a depus referință

la cererea de recurs depusă de Dolgoter Gheorghe împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 09 martie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 14 iulie 2016 în care menționează că nu este de acord cu

recursul înaintat de Dolgoter Gheorghe și solicită respingerea acestuia ca

inadmisibil cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 și

a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 iulie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul, Dolgoter Gheorghe s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Dolgoter Gheorghe în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

4

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dolgoter

Gheorghe, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

5

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Dolgoter Gheorghe, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Dolgoter Gheorghe, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6