2rac-106/18 — incasarea datoriei

2rac-106/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-106/18

prima instanță: Judecătoria Hîncești (sediul Ialoveni)

Judecător: M.Jugnari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L.Bulgac, Gr. Dașchevici, S.Gîrbu

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat (în prezent Serviciul Fiscal de Stat) împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Fitofag”, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ,,Apă-

Canal Chișinău” cu privire la încasarea datoriei pentru apă și canalizare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Fitofag”, casată

hotărârea Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 27 martie 2017 și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii

c o n s t a t ă :

La 3 ianuarie 2017 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în prezent Serviciul

Fiscal de Stat) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Fitofag”,

intervenient accesoriu SA ,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la încasarea datoriei

pentru apă și canalizare.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza procesului-verbal din 15 septembrie

2016 al ședinței, privind rezultatele controlului asupra consumului de apă și

recepționarea apelor uzate, efectuat la adresa mun. Chișinău, str. C. Tănase, 6, et. V

(proprietatea IFPS), au fost examinate rezultatele controlului, reieșind din contractul

de locațiune încheiat cu ÎS „Fiscservinform” și s-a constatat conectarea neautorizată a

pârâtului la rețeaua de apă din blocul sanitar la țeava de apă unde se află contorul ÎS

„Fiscservinform”.

Reclamantul menționează că la 19 august 2016 a remis pârâtului o cerere,

solicitând debranșarea de la conducta de apă și achitarea volumului de apă consumat

ilegal, solicitare care a fost respinsă, iar în scopul constatării conectării neautorizate

1

la rețeaua de apă a fost întocmit actul de control al contorului și de verificare a

integrității branșamentului de apă.

Astfel, de comun acord cu ÎS „Fiscservinform” au decis debranșarea pârâtului

de la conducta de apă până la 16 septembrie 2016, care la momentul controlului

indicațiile contorului fiind de 01483 m.c., iar faptul conectării arbitrare 20 mm fiind

constatat prin actul de control al contorului și de verificare a integrității

branșamentului a SA „Apă-Canal Chișinău” din 13 septembrie 2016.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în prezent Serviciul Fiscal de Stat)

relatează că la solicitarea acestuia nr. 26-16/1-0167/6674 din 19 august 2016, SRL

„Fitofag”, din numele lui Bivol Victor, ruda lui Rusu Alexei, persoană împuternicită

din partea directorului pârâtului, a confirmat datele contorului 01482 și a garantat

achitarea datoriei în termen de 5 zile, în sumă de 40 832,06 lei.

Prin scrisoarea nr. 001 din 31 octombrie 2016, pârâtul a comunicat că cerințele

reclamantului sunt neîntemeiate și nefondate juridic.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în prezent Serviciul Fiscal de Stat)

solicită încasarea de la SRL ,,Fitofag” a datoriei pentru apă și canalizare în mărime de

40 832,06 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 27 martie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost

admisă și s-a dispus încasarea de la SRL „Fitofag” a sumei de 40 832,06 lei cu titlu

de datorie și în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1 224,09 lei.

La 25 aprilie 2017 SRL „Fitofag” a contestat cu apel hotărârea primei instanțe,

iar la 19 iulie 2017 a depus cerere de apel concretizată, solicitând casarea acesteia cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 a fost admis apelul

declarat de SRL „Fitofag”, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din

27 martie 2017 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a motivat soluția în baza prevederilor

art. 118, 121 și 130 CPC, care reglementează obligația probațiunii în judecată,

pertinența și aprecierea probelor, art. 572 alin. (1), 1398 alin. (1) și (2) ale Codului

civil, art. 17 lit. g) și i) al Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a reținut că prima instanță în mod neîntemeiat a admis cererea Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat, or, la materialele dosarului nu au fost administrate probe care

să confirme temeinicia pretențiilor formulate în acțiune.

Totodată, instanța de apel a constatat că la caz, raportul juridic invocat de

reclamant rezidă din răspunderea delictuală civilă, ce survine doar în cazul întrunirii

cumulative a tuturor elementelor constitutive ale acestei categorii de răspundere

civilă – faptă ilicită, vinovăția (dacă contrariul nu este expres prevăzut de Lege),

consecințele prejudiciabile și legătura de cauzalitate între acestea, iar lipsa cel puțin a

unuia din elementele enumerate exclude răspunderea delictual civilă.

Sub acest aspect, este de observat că referitor la fapta ilicită, Colegiul a relatat

că intimatul, contrar obligației pozitive de probațiune, instituită de art. 118 alin. (1)

CPC, nu a dovedit că conectarea ilicită la rețeaua de apă din încăperea blocului

2

sanitar amplasat la et. IV al blocului administrativ din mun. Chișinău, str. C. Tănase,

6, ar fi fost realizată de SRL ,,Fitofag”, la dosar lipsind probe în acest sens, ceea ce

denotă că IFPS nu a dovedit comiterea de către SRL „Fitofag” a faptei ilicite

imputate acestuia de conectarea neautorizată la rețeaua de apă și canalizare.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a apreciat ca fiind nefondat argumentul IFPS

cu referire la procesul-verbal întocmit de reprezentanții acestuia și ai SRL

„Servfiscinform” la 15 septembrie 2016, or, acesta nu poate fi reținut în calitate de

probă, în contextul în care a fost întocmit doar de către reprezentanții persoanelor

indicate, fără a se menționa temeiurile în care aceștia au ajuns la concluzia privind

conectarea anume de către SRL „Fitofag” la rețeaua de apă,

Tot aici, Colegiul a constat că nu a fost probată nici vinovăția SRL ,,Fitofag” în

realizarea conexiunii neautorizate la rețeaua de apă din blocul sus-menționat, iar

referitor la consecințele prejudiciabile, lipsesc probe ce ar dovedi că SRL ,,Fitofag” a

efectuat plata sumei pretinse de la apelant în mărime de 40 832,06 lei în beneficiul

furnizorului serviciilor de furnizare a apei și canalizare și nici că această sumă ar fi

fost înaintată spre plată intimatului de către furnizorul serviciilor indicate.

Instanța de apel a notat că deoarece conexiunea neautorizată stabilită era

utilizată pentru furnizarea apei în blocul sanitar aflat în gestiune comună a mai multor

organizații/întreprinderi, este cert că SRL ,,Fitofag” nu poate purta de sine stătător

răspundere pentru faptele imputate acestuia prin acțiunea înaintată de IFPS.

Subsecvent, Colegiul a conchis că IFPS nu a dovedit nici existența pentru sine

a unor consecințe prejudiciabile, constatare care coroborată cu lipsa probelor privind

fapta ilicită, denotă și lipsa unei legături cauzale între elementele nominalizate, motiv

pentru care în speță nu se întrunesc temeiurile legale pentru survenirea răspunderii

delictuale civile a SRL ,,Fitofag”, și astfel, IFPS nu a probat existența obligației de

plată a valorii apei și serviciilor de canalizare în cuantumul pretins.

La 2 februarie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat cu referire la circumstanțele de

fapt ale cauzei a indicat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de

drept material sau normele de drept procedural.

Totodată, a precizat recurentul că conform acordului adițional nr. 01/16 pentru

livrarea apei și recepționarea apelor uzate, încheiat la 27 ianuarie 2016 la contractul

nr. 2-274-22 din 30 septembrie 2005 între Ministerul Finanțelor, IFPS și SA ,,Apă-

Canal Chișinău”, pentru anul 2016 a fost stabilită limita mijloacelor financiare pentru

consumul de apă pentru anul 2016 de IFPS, în mărime de 25 000 lei, în cazul

depășirii limitei indicate, furnizorul va continua livrarea apei și recepționarea apelor

uzate, iar beneficiarul va achita aceste servicii din mijloace speciale (nebugetare).

Astfel, conform facturilor parvenite de la furnizor, limita mijloacelor financiare

pentru anul 2016, a fost însușită de beneficiar (IFPS) în luna iunie, în sumă de

24 138, 24 lei, pe când trebuia să fie însușită la 31 decembrie 2016 suma de 25 000

lei.

La 1 august 2016, Ministerul Finanțelor a încheiat cu IFPS și SA ,,Apă-Canal

Chișinău” un acord adițional, prin care a fost majorat acordul adițional nr. 01/16

3

pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate, încheiat la 27 ianuarie 2016 la

contractul nr. 2-274-22 din 30 septembrie 2005 cu 20 662, 50 lei (pentru lunile august

– decembrie 2016 – 750 m3) din surse extrabugetare.

Mai mult, indicele contorului IFPS instalat în subsolul clădirii de pe str.

C.Tănase, 6, mun. Chișinău, în baza căruia SA ,,Apă-Canal Chișinău” a înaintat

facturi de plată nu corespundea cu indicii contorului de apă, instalat la et.4.

Ca urmare, datele contorului de apă a IFPS a înregistrat un volum exagerat de

mare a apei folosită de către angajații ÎS ,,Fiscservinform” în luna ianuarie-iunie

2016, astfel în luna ianuarie 2015 contorul a înregistrat 16 m3 apoi în alte luni a

înregistrat majorări de consum a apei.

Respectiv, în baza procesului-verbal din 15 septembrie 2016 al ședinței,

privind rezultatele controlului asupra consumului de apă și recepționarea apelor

uzate, efectuat la adresa mun. Chișinău, str. C. Tănase, 6, et. V (proprietatea IFPS),

au fost examinate rezultatele controlului, reieșind din contractul de locațiune încheiat

cu ÎS „Fiscservinform” și s-a constatat conectarea neautorizată a pârâtului la rețeaua

de apă din blocul sanitar la țeava de apă unde se află contorul ÎS „Fiscservinform”.

Drept achitare a sumei de 40 832,06 lei de IFPS furnizorului de apă SA ,,Apă-

Canal Chișinău” servesc facturile fiscale și ordinele de plată pentru apă și canalizare

achitată în anul 2016.

Prin urmare, suma datorată de SRL ,,Fitofag”, IFPS demonstrează în mod vădit

faptul conectării ilegale la țeava de apă și folosirea a 01482 m3 de apă (conform

indicii contorului).

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 26 octombrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces,

inclusiv recurentului Serviciului Fiscal de Stat la 18 decembrie 2017, fapt confirmat

prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 18144 ce se conține la dosar. (f.d. 88)

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul Serviciul Fiscal de

Stat s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul 2 februarie 2018,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în termen.

Prin referința din 13 martie 2018, intimatul SRL ,,Fitofag” a solicitat

recunoașterea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat în raport

cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6