3ra-275/18 — contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-275/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

(judecător Ludmila Barbos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Anatolie Minciuna, Viorica Mihaila, Victoria Sîrbu)

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat către Consiliul municipal Chișinău, intervenient accesoriu Maia Laguta, cu

privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.1/51-1 din 19 mai 2016,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, prin care au fost respinse

apelurile declarate de Consiliul Municipal Chișinău și Maia Laguta și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 august 2017,

c o n s t a t ă:

La 02 august 2016, Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus în instanță

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

Maia Laguta, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.1/51-1 din

19 mai 2016 Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Suceava, 110 lit. A (subsol)

dnei Maia Laguta, membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 19 mai 2016 Consiliul municipal Chișinău

a adoptat decizia nr.1/51-1, prin care s-a dispus darea în locațiune, pe un termen de trei ani, Maiei

Laguta a unor încăperi din str. Suceava, 110 lit. A (subsol), cu suprafața de 94,1 m.p., pentru

amplasarea unui atelier de creație. Consideră că actul administrativ a fost emis cu încălcarea

procedurii stabilite, fără desfășurarea unei licitații publice, ceia ce contravine prevederilor art. 77

alin.(5) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, privind administrația publică locală,

conform căreia bunurile proprietate publică ale unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate,

concesionate, date în arendă ori în locațiune, prin licitație publică, organizată în condițiile legii.

Reclamantul a indicat că la data de 27 iunie 2016, în conformitate cu art. 68 alin. (2) din

Legea privind administrația publică locală, s-a adresat cu o notificare în adresa pârâtului, prin

care a solicitat abrogarea actului, însă în termenul prevăzut de lege, răspunsul la notificare nu a

parvenit, motiv din care s-a adresat judecății cu prezenta acțiune.

1

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat solicită anularea deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr.1/51-1 din 19 mai 2016 cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din

str. Suceava, 110 lit. A (subsol) dnei Maia Laguta, membru al Uniunii Cineaștilor din Republica

Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 august 2017, cererea de chemare

în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat către Consiliul Municipal

Chișinău, intervenient accesoriu Maia Laguta privind anularea actului administrativ a fost

admisă. A fost anulată decizia Consiliului Municipal Chișinău, nr. 1/51-1 din 19.05.2016 cu

privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Suceava, 110 lit. A (subsol) dnei Maia Laguta,

membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova (f.d.81, 88-90).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din 22

noiembrie 2017, a respins apelurile declarate de Consiliul municipal Chișinău și Maia Laguta

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 august 2017, cu menținerea

hotărârii primei instanțe (f.d. 139-147).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au conchis că Decizia contestată

urmează a fi anulată, deoarece a fost emisă contrar prevederilor art. 77 alin.(5) din Legea RM

nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrarea publică locală, adică încăperile din str.

Suceava, 110 lit.A (subsol) au fost transmise Maiei Laguta, fără organizarea unei licitației

publice.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 16 ianuarie 2018, Consiliul

municipal Chișinău, prin intermediul reprezentantului său, Alina Tofan, a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

17 august 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea (f.d. 152-154).

În susținerea recursului, reprezentantul recurentului a indicat că decizia instanței de apel

este pasibilă de casare, deoarece aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material

și anume instanța a interpretat în mod eronat legea.

Opinează că, la examinarea cauzei, instanțele de judecată nu au determinat circumstanțe

importante pentru soluționarea justă a cauzei, au dat o calificare greșită raportului litigios, greșit

au soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative.

Consideră că, instanțele ierarhic inferioare la soluționarea litigiului au ignorat prevederile

Regulamentului cu privire la gestionarea clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă destinație

decât cea locativă – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 11/55 din 23.12.2014, potrivit căruia încăperile nelocuibile aflate în gestiunea Consiliului

municipal Chișinău, pot fi date în locațiune prin intermediul licitației sau prin intermediul

negocierilor directe. Precum și prevederile art. 24 alin. (4) din Legea culturii nr. 413 din

27.05.1999, care indică că autoritățile administrației publice locale pun la dispoziția oamenilor

de creație și colectivelor de creație încăperi pentru studiouri, ateliere, precum și alte spații

necesare pentru activități culturale, stabilind facilități și reduceri de plată, în conformitate cu

actele normative.

Verificând argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, pe baza materialelor

din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

2

de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de

o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 09 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților o copie a cererii de

recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii copiei respective (f.d. 158).

La data de 21 februarie 2018, intimatul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a

depus referință la cererea de recurs declarată de Consiliul municipal Chișinău, prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

noiembrie 2017.

Intervenientul accesoriu, Maia Laguta la data de 07 martie 2018 a depus referință la cererea

de recurs declarată de Consiliul municipal Chișinău, prin care și-a exprimat susținerea recursului,

considerându-l întemeiat, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 august 2017 ca neîntemeiate și ilegale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 17831 (f.d.148), decizia Curții de Apel Chișinău din 22

noiembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 13 decembrie 2017,

astfel recursul depus la data de 16 ianuarie 2018 se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speță, recursul a fost înaintat de Consiliul Municipal Chișinău, prin intermediu

reprezentantului, Tofan Alina, în temeiul procurei nr. 07-116/99 din 28 decembrie 2017 (anexată

la materialele dosarului judiciar (f.d. 155)), astfel temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de

procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă

nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de procedură

civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea celor

invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă,

completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de

procedură civilă.

3

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța

de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter devolutiv și

privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și

prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Iar din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat criticile formulate

în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța de fond s-au pronunțat

cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel

și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și nu au vocația de a conduce la modificarea

soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în

4

principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire

la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță

judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi

limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin însăși

natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot

fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare

eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra

Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul relevă că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o

încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic inferioare

au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea corectă

a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului, care sunt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la judecarea cauzei în

ordinea de apel și în prima instanță, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera

recursul declarat de Consiliul Municipal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Consiliul Municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5

6