2rac-90/18 — incasarea datoriei pentru folosirea terenului

prima instanță: V. Cotorobai dosarul nr. 2rac-90/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cooperativa raională de consum „Hincoop”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei comunei

Secăreni împotriva Cooperativei raionale de consum „Hincoop” cu privire la

încasarea datoriei pentru folosirea terenului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Cooperativa raională de consum „Hincoop”

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești din 31 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 17 octombrie 2016 Primăria comunei Secăreni, r-nul Hîncești a

depus cerere de chemare în judecată împotriva CRC „Hincoop” cu privire la

încasarea datoriei pentru folosirea terenului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 24 aprilie 2012 Consiliul com.

Secăreni a emis decizia nr. 2/6 cu privire la stabilirea plății pentru folosirea

terenurilor aflate în folosință temporară, prin care s-a decis de a stabili plata anuală

pentru folosirea terenurilor care nu au fost procurate sau luate în arendă în mărime

de 2% din prețul normativ al pământului.

Menționează că CRC „Hîncoop” se folosește de terenul cu nr. cadastral

XXXXXX, suprafața de 0.073 ha, situat în sat. Cornești, r-nul Hîncești, aferent

unității comerciale și terenul cu nr. cadastral XXXXXX, suprafața de 0.0256 ha,

situat în sat. Secăreni, r-nul Hîncești, aferent unității comerciale, terenuri care

aparțin cu drept de proprietate Primăriei com. Secăreni, r-nul Hîncești, fără a

încheia contract de arendă și fără a achita plățile corespunzătoare pentru folosirea

acestora.

Relevă că la data de 18 august 2016 a expediat în adresa pârâtului cerere,

prin care a solicitat achitarea plății pentru folosirea terenurilor în perioada 2012 –

2016, însă aceasta nu a fost executată.

1

Solicită încasarea din contul CRC „Hîncoop” a datoriei în sumă de 11316,21

de lei pentru folosirea terenului în perioada 2012 – 2016.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a majorat cerințele, solicitând

suplimentar încasarea sumei de 5 205 de lei pentru folosirea terenului în perioada

21 septembrie 2016 – 22 februarie 2017.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 31 martie 2017 a fost admisă parțial

acțiunea și au fost încasate din contul CRC „Hîncoop” în beneficiul Primăriei com.

Secăreni datoria în mărime de 11 608,01 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în baza deciziei

Consiliului com. Secăreni, pârâtul pentru folosirea terenurilor aferente obiectivelor

sale, aflate în posesie temporară urmează să achite pentru perioada anilor 2013 –

2016 suma de 11 608,01 de lei, făcând trimitere la prevederile art. 34, 42, 90 și 92

din Codul funciar.

Totodată, prima instanță a calificat ca tardivă cerința privind încasarea din

contul pârâtei a datoriei pentru folosirea terenurilor în anul 2012, argumentându-și

poziția prin faptul că, reclamanta a depus acțiunea la data de 17 octombrie 2016,

adică cu omiterea termenului de prescripție și nu a solicitat repunerea în termen și

nici nu a prezentat probe în acest sens.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către CRC „Hîncoop” și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 28 decembrie 2017 CRC „Hîncoop” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material.

Menționează că cererea de chemare în judecată a fost depusă de o persoană

neîmputernicită, deoarece conform legislației în vigoare Primarul com. Secăreni nu

este în drept să înainteze pretenții din numele Consiliului com. Secăreni.

În acest sens, invocă că decizia nr. 2/6 din 24 aprilie 2012 în baza căreia se

solicită încasarea datoriei pentru folosirea terenurilor a fost emisă de către

Consiliul local, astfel, primarul urma să dispună de împuterniciri de a reprezenta

Consiliul în instanță.

Relevă că norma expusă în actul legislativ în temeiul căruia a fost calculată

plata de arendă nu este aplicabilă Cooperative de consum, deoarece aceasta

dispune de înlesniri, scutirii și privilegii, inclusiv de a utiliza terenurile aferente

fără plata costului de arendă a acestora.

Susține că cererea de chemare în judecată privind încasarea sumelor pentru

anii 2012 – 2013 a fost depusă tardiv, adica, după expirarea perioadei de 3 ani în

interiorul căruia intimatul se putea adresa în judecată.

2

Prin referința depusă la data de 21 februarie 2018 Primăria com. Secăreni a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

3

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către CRC „Hincoop” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de către CRC „Hincoop”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul CRC „Hincoop” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Cooperativa raională de consum „Hincoop” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4