3ra-207/18 — anularea ordinului, restabilirea la serviciu in functia detinuta anterior, incasarea prejudiciului

3ra-207/18 — anularea ordinului, restabilirea la serviciu in functia detinuta anterior, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-207/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, Iu. Cotruță, V. Cotorobai)

DECIZIE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Hudzinschi Vladimir,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Hudzinschi

Vladimir împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea din contul pârâtului a drepturilor salariale din momentul

concedierii până la restabilirea în funcție, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 octombrie 2015 Hudzinschi Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 909-

p din 15 septembrie 2015 „Cu privire la sancționarea dlui VIadimir Hudzinschi”; repararea

prejudiciului material și moral.

În cadrul derulării procesului de judecată, reclamantul Hudzinschi Vladimir a depus

cerere de concretizare și completare a cerințelor din acțiune solicitând anularea ordinului

Serviciului Vamal nr. 909-p din 15 septembrie 2015, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea din contul pârâtului a drepturilor salariale din momentul concedierii și până la

restabilirea în funcție în sumă de 5000 lei lunar și a prejudiciului moral în sumă de 20000

lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii depuse, reclamantul a invocat că, în fapt, începând cu anul 2004 a

activat în cadrul Serviciului Vamal al RM. Ultima funcție ocupată de către reclamant a fost

- inspector principal al Postului Vamal Volcineț (PVFI, feroviar) din cadrul Biroului Vamal

Briceni. La 15.09.2015 prin ordinul Serviciului Vamal al RM nr.909-p i s-a aplicat

sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în temeiul art. 15 alin. (1) lit. a), d), h) și i),

art. 46 lit. d) și e) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XVI din 20.07.2000 și

prevederilor pct. 7 lit. a), b), e) și i) a Codului de conduită a colaboratorului vamal. Cu

ordinul menționat a făcut cunoștință în aceeași zi.

A precizat reclamantul că, sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu a fost

1

aplicată neîntemeiat și, prin urmare, ordinul Serviciului Vamal al RM nr. 909-p din

15.09.2015 a fost emis nelegitim.

A mai invocat reclamantul că, temei pentru emiterea ordinului nr. 909-p din

15.09.2015, Serviciul Vamal a indicat că la 20.06.2015 în procesul validării declarației de

tranzit nr. 2013T358 nu a fost întocmit raportul de suspiciune de fraudă, precum că la

cântărirea vagonului nr. 24540742 s-a stabilit un surplus de 5050 kg ciment. În opinia sa,

temeiul invocat este bazat pe o cauză falsă, ori de fapt nu a existat nici o suspiciune de fraudă

sau după cum s-a stabilit, cântarul ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost defectat la

momentul cântăririi, fapt confirmat de către șeful stației Ocnița prin scrisoarea nr. 317 din

24.06.2015. Mai mult ca atât, la controlul intern vamal, petrecut la postul vamal Drochia,

nu s-a depistat un anumit surplus, brokerul vamal nu a fost atras la răspundere vamală,

colegii de serviciu din turele ulterioare, care erau obligați să întocmească și ei un raport de

suspiciune de fraudă, nu au fost atrași la răspundere disciplinară pentru aceeași faptă, din

care considerent este evidentă atitudinea selectivă a angajatorului la încălcările disciplinare.

De asemenea, despre faptul depistării acestei necorespunderi a fost informat șeful de post

Gheorghe Cazaciuc.

A subliniat reclamantul că, pe parcursul a cinci ani angajatorul își permitea încălcarea

legislației muncii prin aplicarea sancțiunilor disciplinare abuzive și ilegale cu scopul

economiei fondului salarial și persecuției, cât și presiunii asupra personalului. Sancționarea

disciplinară a fost transformată de angajator într-un instrument de persecuție financiară

alături de alte măsuri ilegale practicate frecvent.

Prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru s-a respins

acțiunea înaintată de Hudzinschi Vladimir împotriva Serviciului Vamal privind anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea din contul

pârâtului a drepturilor salariale din momentul concedierii până la restabilirea în funcție, a

prejudiciului moral, ca fiind nefondată.

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus

de Hudzinschi Vladimir și s-a menținut hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru.

La 03 ianuarie 2018 și la 12 ianuarie 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal

(f.d. 204), Hudzinschi Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei din 26 septembrie 2017

a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a acțiunii și dispunerea încasării din contul intimatului a cheltuielilor de

judecată în sumă de 5400 lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și pasibilă

de a fi casată, deoarece nu corespunde tuturor normelor de drept material și nu răspunde în

mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate de recurent în cadrul examinării cererii de

apel.

A relatat recurentul că, instanțele de judecată la judecarea cauzei nu s-au expus asupra

faptului că ordinul contestat a fost emis contrar prevederilor art. 209 alin. (1), art. 210 alin.

(1), lit. b), c) din Codul muncii. De asemenea, nu s-a stabilit din partea intimatului gravitatea

abaterilor disciplinare, circumstanțele reale ale comportamentului angajatului.

A precizat recurentul că, instanțele de judecată nu s-au expus nici în privința

angajatorului, care de fapt este Serviciul Vamal și nu Biroul Vamal Briceni, așa cum s-a

indicat în hotărârile contestate.

La fel, a declarat recurentul că, în ordinul contestat a fost indicată eronat funcția

ocupată de către recurent. Concomitent, instanța de apel nu a motivat acuzațiile ireale și

2

neprobate de intimat în divulgarea informației cu accesibilitate limitată, cât și de

nerespectarea modului de perfectare a documentelor aferente operațiunilor vamale.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 26 septembrie 2017. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data

de 30 octombrie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul declarat la

data de 03 ianuarie 2018 se consideră a fi în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 14 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Hudzinschi Vladimir și va

casa decizia instanței de apel, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanța de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces,

precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele

în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca

rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum

și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

3

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se indică:

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei

privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor

probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței

judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea

cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și

cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Din materialele cauzei și anume copia carnetului de muncă rezultă că ultima funcție

ocupată de către Hudzinschi Vladimir a fost - inspector principal al Postului Vamal ZAL

Otaci din cadrul Biroului Vamal Briceni, în baza ordinului Serviciului Vamal nr. 1585-9 din

16 decembrie 2014.

Conform ordinului nr. 909-p din 15 septembrie 2015 „Cu privire la sancționarea dlui

Hudzinschi Vladimir, Biroul Vamal Briceni”, a fost aplicată lui Hudzinschi Vladimir –

inspector principal al Postului vamal Volcineț (PVFI, feroviar), Biroul Vamal Briceni

sancțiunea disciplinară – eliberarea din serviciu în organul vamal. (f.d. 5-6)

Nefiind de acord cu ordinul nr. 909-p din 15 septembrie 2015 emis de Serviciul Vamal,

Hudzinschi Vladimir s-a contestat în ordinea contenciosului administrativ, în instanța de

judecată solicitând anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 909-p din 15 septembrie 2015,

restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea din contul pârâtului a drepturilor salariale

din momentul concedierii și până la restabilirea în funcție în sumă de 5000 lei lunar și a

prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Instanțele ierarhic inferioare fiind investite cu judecarea cauzei au ajuns la concluzia

respingerii acțiunii înaintate de Hudzinschi Vladimir, considerând că argumentele expuse

de către reclamant în prezenta speță nu constituie temei de anulare a ordinului emis de

Serviciul Vamal privind aplicarea sancțiunii disciplinare –eliberarea din serviciu în organul

vamal, deoarece nu au fost identificate temeiuri ce ar indica asupra ilegalității actului

administrativ contestat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție relevă că din decizia contestată se identifică că instanța de apel a concluzionat asupra

netemeiniciei acțiunii înaintate pripit și contrar circumstanțelor pricinii, or, concluzia

instanței de apel este rezultatul examinării superficiale, evazive a litigiului dedus judecății

și interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză.

Din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că, hotărârea

judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care sau

înlăturat cererile părților. O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa

argumentele „pro” și „contra” care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu

privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de

o parte, la supozițiile și argumentele părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale

aplicabile raportului juridic litigios, în caz contrar hotărârea se va considera lipsită de suport

probatoriu și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor legale.

4

Colegiul notează că instanța de apel expunând în decizia sa dispozițiile art. 86 alin.(1)

lit. g) Codul muncii, a conchis precum că Hudzinschi Vladimir a încălcat repetat obligațiile

de serviciu prin nerespectarea normelor de efectuare a controlului vamal prevăzut de

legislația în vigoare, fiind iresponsabil de activitatea deținută în cadrul organului vamal.

La capitolul dat, Colegiul menționează că acest punct admite concedierea salariatului

numai în cazul încălcării repetate, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă.

Astfel, la concedierea salariatului din motivul încălcării repetate a obligațiilor de

muncă, instanțele de judecată urmează a verifica dacă la aplicarea repetată a sancțiunii

disciplinare angajatorul a ținut cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective, dacă a fost respectat termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare,

dacă concedierea a avut loc cu consultarea prealabilă a organului sindical, adică respectarea

dispozițiilor art. 206-211 din Codul muncii.

Conform art. 206 alin. (1) din Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă,

angajatorul are dreptul să aplice față de salariat următoarele sancțiuni disciplinare: a)

avertismentul; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) concedierea (în temeiurile prevăzute la

art. 86 alin.(1) lit. g)-r).

În sensul art. 207 din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică de organul căruia

i se atribuie dreptul de angajare (alegere, confirmare sau numire în funcție) a salariatului

respectiv. Salariaților care poartă răspundere disciplinară conform statutelor sau

regulamentelor disciplinare și altor acte normative li se pot aplica sancțiuni disciplinare și

de organele ierarhic superioare celor indicate la alin. (1). Salariații care dețin funcții elective

pot fi concediați (art.206 alin.(1) lit.d)) numai prin hotărârea organului de care au fost aleși

și numai în temeiuri legale.

Colegiul consideră oportun de a menționa că conform art. 208 alin. (2) din Codul

muncii, în funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să

organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei,

salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea

anchetei toate probele și justificările pe care le consideră necesare.

Colegiul opinează că, scopul efectuării anchetei de serviciu anterior luării deciziei de

aplicare a sancțiuni disciplinare se subsumează ideii de protecție a salariatului în fața poziției

dominante a angajatorului, în vederea limitării oricărui element de arbitrariu și abuz.

Astfel, sarcinile anchetei de serviciu sunt: 1) examinarea sub toate aspectele, completă

și obiectivă a circumstanțelor cauzelor abaterilor disciplinare comise de către polițiști; 2)

stabilirea cauzelor și condițiilor care au condus la comiterea abaterilor disciplinare; 3)

identificarea persoanelor vinovate și asigurarea aplicării corecte a legislației în vigoare,

pentru ca fiecare persoană care a comis abateri disciplinare să fie sancționată conform

vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.

Deși, ancheta de serviciu în cazul abaterii disciplinare constituie o etapă a procedurii

disciplinare, deoarece sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune disciplinară nu poate

fi dispusă anterior efectuării cercetării disciplinare prealabile, legiuitorul incumbă totodată

angajatorului, prin dispozițiile art. 208 alin. (2) din Codul muncii, și termene imperative și

peremptorii în interiorul căruia trebuie să efectueze ancheta.

Pornind de la premisa că scopul efectuării anchetei de serviciu este de a proteja

salariatul în fața poziției dominante a angajatorului, Colegiul opinează că depășirea

termenului legal de desfășurare a anchetei de serviciu urmează a fi interpretată exclusiv în

folosul salariatului, astfel încât, odată cu încălcarea termenului restrictiv de o lună prestabilit

5

de art. 208 alin. (2) din Codul muncii, intervine uno icto stingerea elementului de sancționare

disciplinară a salariatului.

La acest capitol instanța de recurs relevă că, în speța dedusă judecății, ancheta de

serviciu a fost inițiată în baza ordinului Biroului vamal Briceni nr. 02-31/3 din 29 iunie 2015

și finalizată prin încheierea asupra rezultatelor investigației de serviciu aprobată de Șeful

Biroului Vamal Briceni la 12 august 2015, iar ordinul de sancționarea disciplinară în privința

lui Vladimir Hudzinschi a fost emis la 15 septembrie 2015.

Colegiul cercetând circumstanțele cauzei și anume actele ce au stat la baza emiterii

ordinului de eliberare din serviciu a lui Vladimir Hudzinschi, a conchis asupra faptului că

instanța de apel, examinând litigiul dat, nu a luat în considerare prevederile normelor de

drept material ce stabilesc modul de aplicare a sancțiunilor disciplinare și termenele de

aplicare a acestor sancțiuni, or, rezultând din prevederile art. 209 alin. (1) din Codul muncii,

sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare,

dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării

salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

Codul muncii impune, sub sancțiunea decăderii din dreptul tragerii la răspundere

disciplinară a salariatului, ca sancțiunea disciplinară să fie aplicată în interiorul termenului

legal. Pentru respectarea acestui principiu, necesită a se face distincție între noțiunea de

„comiterea abaterii disciplinare” și noțiunea de „constatarea abaterii disciplinare”.

Astfel, acestea au repere de timp succesive, comiterea abaterii disciplinare fiind

succedată de constatarea acestei abateri disciplinare și respectiv termenul de o lună din ziua

constatării abaterii disciplinare.

În contextul dat, Colegiul menționează că, deoarece din textul deciziei contestate nu

identifică în mod clar substanța și legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate asupra

termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare reclamantului Hudzinschi Vladimir, instanța

de apel la rejudecarea cauzei urmează să verifice aceste aspecte și prin prisma

circumstanțelor de fapt și de drept invocate.

Concomitent Colegiul reține că instanța de apel rejudecând cauza urmează a supune

verificării și argumentele expuse de către Hudzinschi Vladimir referitor la divergențele

depistate în ordinul de sancționare în partea ce țin și de incorectitudinea stabilirii funcției

deținute de către reclamant la momentul eliberării din serviciu din organele vamale.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în

mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel, nu întrunește condițiile

unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere faptul că această soluție nu este

motivată, în condițiile în care nu este analizat însăși ordinul contestat prin prisma

susținerilor, apărărilor și probelor din dosar, de altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanța trebuie să

cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților,

depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia

cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să

vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanțelor constatate

și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă pricina își păstrează

imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor

participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale pricinii.

6

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Hudzinschi Vladimir și a casa integral

decizia instanței de apel, cu restituirea cauzei civile la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul temeiniciei

acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor și probelor atât a părții

reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură

civilă, conform cărora instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în

consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei

instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului

litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Hudzinschi Vladimir.

Se casează decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Hudzinschi Vladimir împotriva

Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea din contul pârâtului a drepturilor salariale din momentul concedierii până la

restabilirea în funcție, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu restituirea

pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7