2ra-518/18 — stabilirea domiciliului copilului minor

2ra-518/18 — stabilirea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-518/18

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Florești) M. Nicorici

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Gheorghiță Felicia, prin intermediul avocatului Guțu

Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghiță Serghei

împotriva Feliciei Gheorghiță, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială, Sănătate și

Protecție a Familiei Florești cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului

minor și cererea reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia împotriva lui Gheorghiță

Serghei cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Gheorghiță Serghei, casată hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din

07 iunie 2017 în partea ce ține de stabilirea domiciliului copilului minor și emisă în această parte

o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 07 septembrie 2016 Gheorghița Serghei a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Feliciei Gheorghiță cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului

copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 22 septembrie 2013 a încheiat căsătoria

cu Gheorghiță Felicia.

De asemenea, a menționat că la XXXXX s-a născut XXXXX.

La fel susține, că mai are o fiică – XXXXX.

Susține că în anul 2014 pîrîta a plecat la lucru în Italia, iar copiii au rămas la întreținerea

sa.

Gheorghiță Serghei solicită desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului minor

XXXXX, cu tatăl.

La 18 aprilie 2017 Gheorghiță Felicia a înaintat cerere reconvențională împotriva lui

Gheoghiță Serghei cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor (f.d. 48).

1

În motivarea cererii reconvențonale, Gheorghiță Felicia a menționat că mai are o fiică

minoră – XXXXX.

Invocă faptul, că în interesul superior al copilului este necesar de a determina domiciliul

XXXXX cu mama.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 07 iunie 2017, acțiunea înaintată

de Gheorghiță Serghei a fost admisă parțial.

S-a desfăcut căsătoria între Gheorghiță Serghei și Gheorghiță Felicia, înregistrată la data

de 22 septembrie 2013 de către Primăria Putinești, raionul Florești, trecută în actele de stare

civilă sub nr. 06.

În rest, cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghiță Serghei a fost respinsă.

Acțiunea reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia a fost admisă.

S-a stabilit domiciliul copilului minor Gheorghiță XXXXX cu mama, Gheorghiță Felicia.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017, a fost admis apelul declarat de

Gheorghiță Serghei, casată hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 07 iunie 2017 în

partea ce ține de stabilirea domiciliului copilului minor și emisă în această parte o nouă hotărâre,

prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghiță Serghei

împotriva Feliciei Gheorghiță stabilirea domiciliului copilului minor.

S-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX cu tatăl, Gheorghiță Serghei.

S-a respins cerința lui Gheorghiță Serghei cu privire la stabilirea domiciliului copilului

minor – XXXXX.

S-a respins acțiunea reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia împotriva lui

Gheorghiță Serghei cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor – XXXXX.

La 29 ianuarie 2018, Gheorghiță Felicia, prin intermediul avocatului Guțu Serghei, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Gheorghiță Felicia, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel a

apreciat probele în mod arbitrar și a emis o concluzie ce contravine situației de fapt și interesului

superior al copilului, în raport cu interesele părinților.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 31 octombrie 2017, iar la 18 decembrie

2017, recurenta a recepționat decizia instanței de apel, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d. 116).

Astfel, recursul declarat de Gheorghiță Felicia la 29 ianuarie 2018, se consideră depus în

termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2018, recursul declarat de către

Gheorghiță Felicia a fost considerat admisibil.

La 16 martie 2018 Gheorghiță Serghei a depus referință la recursul declarat de Gheorghiță

Felicia, solicitînd respingerea acestuia cu menținerea deciziei instanței de apel.

La 20 martie 2018, prin intermediul poștei electronice a Curții Supreme de Justiție,

Gheorghiță Felicia a expediat o cerere, prin care a solicitat amînarea examinării recursului

declarat pentru o altă dată și acordarea unui termen pentru a prezenta probe suplimentare.

Studiind cererea de amînare, Colegiul consideră că demersul înaintat urmează a fi respins,

or în conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat

2

împoptriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității

invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la

problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererii de recurs, Colegiul consideră

necesar de a admite recursul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină

hotărârea primei instanțe.

Articolul 16 din Legea nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului statuează că

fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să beneficieze de grija

lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția cazurilor în care despărțirea de un părinte sau de ambii

părinți este necesară în interesul copilului.

În același context art. 51, 52 Codul familiei statuează dreptul copilului la abitație în

familie și de a comunica cu părinții și alte rude. Familia este o instituție protejată de art. 8 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În același timp art. 19 din Convenția cu privire la drepturile copilului statuează că, statele

părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora,

exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu

respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al

copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu,

în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și

se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință a copilului.

În cazul examinării litigiilor cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor în cazul

în care părinții locuiesc separat, să se țină cont exclusiv de interesul superior al copilului.

Examinînd superioritatea unuia dintre drepturi, instanța de judecată urmează să țină cont

de art. 18 din Convenția cu privire la drepturile copilului, care prevede că statele părți vor

depune eforturi pentru asigurarea recunoasterii principiului potrivit caruia ambii parinti au

responsabilitati comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Parintii sau, dupa caz,

reprezentantii sai legali sunt principalii responsabili de cresterea si dezvoltarea copilului.

Acestia trebuie sa actioneze, in primul rand, in interesul suprem al copilului.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiul bine stabilit în

jurisprudența sa conform căruia scopul Convenției nu este de a proteja drepturile teoretice sau

iluzorii ci cele concrete și efective (Cauza Artico împotriva Italiei).

Prin urmare, și la încredințarea copiilor minori, condiția esențială de care instanțele

judecătorești au îndatorirea să se pronunțe, constă în interesul superior al copilului, interes ce

urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest domeniu.

Aceste criterii, stabilite de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și de

legislația națională sunt vîrsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare

fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copilul minor, precum și al minorului față de

părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum

și altele asemenea.

3

Totodată, criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu

guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu poate reține caracterul primordial sau

determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

Conform art. 51 alin. (1), (3) Codul familiei, se consideră copil persoana care nu a atins

vîrsta de 18 ani (majoratul). Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască

părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta

contravine intereselor copilului.

Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților

intelectuale, la libertatea gândirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.

Tot în acest context, art. 63 alin. (1), (2) din Codul familiei prevede că, în cazul cînd

părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se determină prin

acordul părinților.

Dacă un atare acord lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către instanța

judecătorească, ținîndu-se cont de interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta de 10

ani).

În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față de

fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile morale ale părinților,

relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate

pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai

etc).

În speță, s-a constatat că la 22 septembrie 2013 Gheorghiță Serghei și Rîbacov Felicia au

încheiat căsătoria.

De asemenea, s-a stabilit că din căsătorie, la data de XXXXX s-a născut XXXXX.

La fel, materialele cauzei denotă că Gheorghiță Felicia mai are o fiică, XXXXX.

Din anul 2015, Gheorghiță Serghei și Gheorghiță Felicia nu duc gospodărie comună și

sunt separați cu traiul, iar la moment XXXXX se află la educația și întreținerea tatălui.

Astfel, ambii părinți reclamă dreptul de custodie asupra copilului, invocînd deținerea

condițiilor adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului.

La 07 septembrie 2016 Gheorghița Serghei a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Feliciei Gheorghiță cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului

copilului minor.

Gheorghiță Felicia a înaintat cerere reconvențională împotriva lui Gheoghiță Serghei cu

privire la stabilirea domiciliului copilului minor.

Colegiul reține că prima instanță, soluționînd litigiul, a admis parțial acțiunea înaintată de

Gheorghiță Serghei și a dispus desfacerea căsătoriei între Gheorghiță Serghei și Gheorghiță

Felicia, a admis acțiunea reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia, cu stabilirea

domiciliului copilului minor XXXXX, cu mama Gheorghiță Felicia.

Soluția instanței de fond a fost casată parțial prin decizia instanței de apel, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care a fost stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, cu tatăl,

Gheorghiță Serghei, iar acțiunea reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia împotriva lui

Gheorghiță Serghei cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, a fost respinsă.

Instanța de recurs conchide că ambele părți sunt de acord cu soluțiile instanțelor de

judecată în partea desfacerii căsătoriei, considerînd că conviețuirea soților și păstrarea familiei

în continuare este imposibilă.

Astfel, această soluție nu va fi supusă controlului judiciar în ordine de recurs.

4

Obiect al controlului judiciar îl constituie litigiul dintre părți cu privire la stabilirea

domiciliului copilului minor XXXXX.

Urmează de menționat că instanțele ierarhic inferioare au avut opinii diferite referitor la

stabilirea domiciliului copilului minor și anume cu cine din părinți urmează să locuiască copilul

minor XXXXX.

Prima instanță a analizat criteriile de stabilire a domiciliului copilului minor prin prisma

prevederilor art. 63 din Codul familiei și a reținut în mod justificat că în familie sunt 2 copii –

XXXXX (XXXXX pînă la căsătoria cu Gheorghiță Serghei) și XXXXX, XXXXX.

Deci, prima instanță întemeiat a concluzionat că urmează a se ține cont de interesul comun

al surorilor, acela de a crește împreună, iar separarea acestora constituind o măsură extremă,

astfel luînd în considerație echilibrul emoțional al copiilor, în situația în care relația dintre surori

este strînsă, ele trebuie să rămînă împreună, deoarece astfel pot depăși mai ușor dificultățile de

adaptare la viață.

Instanța de apel a reținut că separarea copilului de tatăl biologic care a crescut-o și educat-

o fără prezența mamei de la vîrsta de 5 luni, ar afecta copilul mai mult decît separarea de soră.

Deci, în motivarea soluției sale, instanța de apel a remarcat că mama copilului nu se află

în țară, ea fiind plecată peste hotarele Republicii Moldova din ianuarie 2017, iar separarea

copilului de tatăl care reprezintă stabilitatea necesară copilului pentru creșterea și dezvoltarea

armonioasă fără oferirea unei alternative echivalente creșterii copilului cu un părinte, contravine

interesului superior al copilului.

Colegiul reține că deși instanțele de judecată au adoptat soluții contradictorii, și-au

argumentat pozițiile prin prisma interesului superior al copilului, acest interes fiind văzut diferit.

Instanța de recurs consideră că este necesar de a identifica în ce constă interesul superior

al copilului XXXXX, în măsura în care părinții nu pot să decidă în privința acestei chestiuni.

Conform art. 63 alin. (3) Codul familiei, la determinarea domiciliului copilului minor,

instanța judecătorească va cere și avizul autorității tutelare în a cărei rază teritorială se află

domiciliul fiecăruia dintre părinți.

Conform Avizului Direcției Asistență Socială, Sănătate și Protecție a Familiei Florești cu

privire la determinarea domiciliului copilului minor nr. 1358 din 21 octombrie 2016, autoritatea

tutelară consideră că domiciliul copilului minor XXXXX urmează să fie stabilit cu tatăl

Gheorghiță Serghei (f.d. 34-35).

Ulterior, în ședința de judecată a primei instanțe, reprezentantul Direcției Asistență

Socială, Sănătate și Protecție a Familiei Florești a menționat că domiciliul copilului minor

XXXXX, urmează să fie stabilit cu mama Gheorghiță Felicia (f.d. 60).

Instanța de recurs reține că ambii părinți sunt gata să-și asume responsabilitatea de a avea

grijă de copil. Prin urmare, instanței îi revine sarcina de a stabili acel interes superior al copilului,

care ar înclina balanța justiției către mamă sau către tată.

Interesul superior al copilului este singurul criteriu după care instanța se călăuzește pentru

a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pentru a-l determina trebuie să se țină

seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală

și intelectuală armonioasă, interesând nu numai posibilitățile materiale ale părinților ci și vârsta

copilului, comportarea părinților înainte de separare, gradul de atașament și preocupare pe care

l-au manifestat față de copil, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copil,

între copil și alți membri ai familiei extinse.

E de reținut că tatăl și mama sunt figuri importante de atașament, care au rol decisiv în

dezvoltarea emoțională și socială a copilului, atât timp cât calitatea interacțiunilor lor va

5

condiționa calitatea relațiilor sociale. Interesul superior al copilului reclamă menținerea acestuia

cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți pentru

că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredințarea sa unuia

sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea părinților menținerea și încurajarea relației

copilului cu părintele cu care minorul nu locuiește în mod statornic, devine vitală pentru

dezvoltarea sa morală normală. Interesul superior al copilului, în general, este legat de

posibilitatea de a putea accesa nelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații

echilibrate și armonioase cu ambii părinți .

Relațiile personale trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară

numai în condiții deosebite pentru protejarea copilului.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că creșterea împreună a surorilor este în

interesul superior nu doar în cazul legăturilor de afecțiune, cînd în măsura separării ar fi de

natură să le creeze traume psihice greu de depășit, dar și atunci cînd separarea ar contribui la o

ruptură definitivă între surori, preîntîmpinarea unei asemenea rupturi, care nu este în interesul

copiilor, ar putea fi realizată numai prin creșterea lor împreună, spre o relație de dragoste și

afecțiune reciprocă, proprie surorilor, cu consecințe benefice pentru dezvoltarea lor viitoare.

La caz, este de menționat că normele de drept național și internațional stabilesc că

răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine ambilor părinți,

care indiferent de situațiile de conflict apărute între ei trebuie să se conducă înainte de orice

după interesul superior al copilului. Deoarece, oricărui copilului îi este recunoscut dreptul la un

nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mintală, spirituală, morală și socială, iar

părinților care au în grijă un copil le revine în primul rînd responsabilitatea de a asigura, în limita

posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

Astfel, Colegiul avînd în vedere interesele copilului de a se dezvolta într-un mediu sigur,

sănătos și care să-i confere stabilitate, precum și ținînd cont de vîrsta fragedă a copilului (4 ani),

reține că interesul copilului este ca el să fie crescut, îngrijit, educat și protejat de către mamă,

împreună cu sora mai mare, cel puțin pînă la vîrsta cînd copilul va putea decide cu cine din

părinți să locuiască în continuare.

Părțile implicate trebuie să înțeleagă că măsura stabilirii domiciliului la mamă nu trebuie

interpretată ca o sancțiune la adresa tatălui sau copilului, iar copilul trebuie sprijinit în a se

acomoda în noul mediu fără a întrerupe legăturile cu persoanele apropiate.

În urma celor expuse, Colegiul conchide că instanța de apel nu a examinat circumstanțele

cauzei, apreciind probele și legea materială eronat în interesul unei părți și nu în interesul

superior al copilului, fapt ce duce la încălcarea drepturilor copilului minor.

Din aceste considerente și ținînd cont că interesul copilului prevalează asupra intereselor

părinților, Colegiul consideră necesar de a admite recursul declarat de Gheorghiță Felicia, prin

intermediul avocatului Guțu Serghei, de a casa decizia instanței de apel și de a menține hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A admite recursul declarat de către Gheorghiță Felicia, prin intermediul avocatului Guțu

Serghei.

A casa decizia Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017.

6

A menține hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 07 iunie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghiță Serghei împotriva Feliciei Gheorghiță,

intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială, Sănătate și Protecție a Familiei Florești cu

privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului minor și cererea

reconvențională înaintată de Gheorghiță Felicia împotriva lui Gheorghiță Serghei cu privire la

stabilirea domiciliului copilului minor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

7