2ra-266/18 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

prima instanță: L. Brînză dosarul nr. 2ra-266/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

administratorul insolvabilității Întreprinderii Individuale „Tomailî-Argo”, Vitalie

Melnic

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Direcției generale locativ-

comunală și amenajare a Consiliului municipal Chișinău împotriva Întreprinderii

Individuale „Tomailî-Argo” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către administratorul insolvabilității Întreprinderii

Individuale „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 2 decembrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 26 iunie 2015, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎI „Tomailî-Argo”, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru” cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a indicat că decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 11/53-26 din 17 iunie 2004 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ

din bd. Mircea cel Bătrîn, ÎI „Tomailî-Argo” a servit drept temei pentru edificarea

blocului locativ de pe bd. Mircea cel Bătrîn 48 și stabilirea unui raport obligațional

între Consiliul municipal Chișinău și ÎI „Tomailî-Argo”.

Comunică că potrivit pct. 2.6 al deciziei date pârâtul a fost obligat de a

efectua construcția blocului locativ în termen de doi ani, iar conform pct. 2.7, în

baza unui acord, pârâtul a fost obligat să transmite 5 % din fondul locativ al

blocului la balanța Consiliului municipal Chișinău.

Susține că la 12 mai 2009 a fost încheiat Acordul nr. 1, obiectul căruia a

constituit transmiterea la balanța Consiliului municipal Chișinău a 5 % din fondul

locativ al blocului din bd. Mircea cel Bătrîn, recepționarea de către ÎI „Tomailî-

1

Argo” a apartamentelor prevăzute în anexa nr. 1, conform actului de primire-

predare, încheiat pentru fiecare apartament separat și înregistrarea actelor de

predare-primire a apartamentelor la OCT Chișinău.

A mai indicat că potrivit anexei nr. 1 la acordul respectiv, ÎI „Tomailî-Argo”

urma să transmită în proprietatea Direcției generale locativ-comunală și amenajare

a Consiliului municipal Chișinău 5 apartamente din blocul locativ de pe bd. Mircea

cel Bătrîn 48.

Precizează că în proprietatea Direcției generale locativ-comunală și

amenajare a Consiliului municipal Chișinău au fost transmise 5 apartamente,

inclusiv ap. 52 din blocul locativ de pe bd. Mircea cel Bătrîn 48, însă la OCT

Chișinău au fost înregistrate doar 4 apartamente.

Relatează că la 9 aprilie 2015 a depus la OCT Chișinău o cerere de

înregistrare a apartamentului nr. 52 din blocul locativ de pe bd. Mircea cel Bătrîn

48, la care a primit refuz din motiv că asupra blocului dat sunt aplicate un șir de

sechestre.

Suplimentar indică că la cererea prealabilă adresată OCT Chișinău a primit

răspunsul din 3 iunie 2015, prin care înregistrarea apartamentului i s-a refuzat

repetat.

Consideră că și-a onorat cu bună-credință obligațiile, iar raporturile dintre

pârât și creditorii acestuia nu ar trebui să afecteze dreptul său de înregistrare a

apartamentului vizat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 38, 85, 166, 167 CPC

și art. 9 alin. (1) și (2), 316 alin. (1) și (2), 320 alin. (2), (3) și (4), 321 Cod civil.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea dreptului de proprietate a Direcției

generale locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal Chișinău, prin

dobândire în condițiile legii, asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat

în municipiul Chișinău bd. Mircea cel Bătrîn 48 ap. 52 și obligarea OCT Chișinău

de a înregistra bunul imobil în Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 2 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă.

A fost recunoscut după Direcția generală locativ-comunale și amenajare a

Consiliului mun. Chișinău, prin dobândire în condițiile legii, dreptul de proprietate

asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău bd. Mircea

cel Bătrîn 48 ap. 52.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 a fost repus

apelantul ÎI „Tomailî-Argo” în proces de insolvabilitate în termenul legal de

declarare a apelului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, a fost respins

apelul declarat de către administratorul insolvabilității ÎI „Tomailî-Argo”, Vitalie

Melnic și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

2 decembrie 2015.

La 18 decembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, administratorul

insolvabilității ÎI „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, solicitând admiterea

2

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că cauza a fost examinată în absența unui

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată, instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces, precum a comis și alte încălcări.

Menționează că decizia instanței de apel o consideră nejustificată, emisă cu

încălcarea normelor de drept procedural și aprecierea arbitrară a probelor.

Afirmă că ÎI „Tomailî-Argo” nu a fost citată legal în ședința de judecată,

deoarece anunțul publicat în ziarul „Dreptul” a avut loc cu 12 zile înainte de

ședința de judecată stabilită, pe când în conformitate cu art. 108 alin. (3) CPC,

citația urmează a fi publicată înainte cu cel puțin 15 zile.

La fel, consideră că la citarea părții au fost încălcate prevederile art. 103

alin. (1) lit. c) CPC, pentru că în citație nu s-a indicat adresa celui citat, iar numele

pârâtului a fost greșit.

Mai relevă recurentul că instanța de judecată stabilind că scrisorile expediate

la adresa ÎI „Tomailî-Argo” au fost restituite cu mențiuni precum că pârâtul este

plecat, urma să citeze pe acesta la adresa de domiciliul a întreprinzătorului Ivan

Tomailî.

Remarcă că prin examinarea cauzei în lipsa pârâtului, prima instanță a

încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. Or,

ÎI „Tomailî-Argo” a fost lipsită în instanța de apel de a prezenta probe noi,

referință, de a alege o altă modalitate de apărare și de a înainta o acțiune

reconvențională.

Totodată, susține că la materialele cauzei este anexat extrasul din Registrul

bunurilor imobile din care se constată că dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 52 din bd. Mircea cel Bătrîn 48 aparține ÎI „Tomailî-Argo”, însă

la momentul examinării litigiului, asupra apartamentului respectiv au fost

înregistrate 71 de interdicții de înstrăinare. Astfel, consideră că toate persoanele în

favoarea cărora au fost aplicate interdicții de înstrăinare sunt persoane cointeresate

și urmau a fi atrase în proces.

Reiterează că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au apreciat

înscrisul respectiv.

În acest context, referindu-se la prevederile art. 241 alin. (5) CPC,

menționează că instanța de apel urma să aprecieze fiecare probă privitor la

pertinența, admisibilitatea și veridicitatea ei și toate probele în ansamblu, privitor la

legătura lor reciprocă și suficientă pentru examinarea litigiului.

La 27 februarie 2018, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal Chișinău a depus referință, prin care a solicitat respingerea

recursului declarat de către administratorul insolvabilității Întreprinderii

Individuale „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 13 noiembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 158), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurent lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

17 octombrie 2017, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către administratorul

insolvabilității ÎI „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Nici argumentul invocat în recurs de către administratorul insolvabilității

ÎI „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic, cu privire la necitarea legală a reprezentantului

ÎI „Tomailî-Argo” în ședința primei instanțe, ce a dus la încălcarea art. 6 CEDO a

pârâtului, prin faptul că a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe noi, referință, de

a alege o altă modalitate de apărare și de a înainta o acțiune reconvențională, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Și asta deoarece omisiunea dată a fost corectată de către instanța de apel,

care a repus apelul în termen, examinând în fond legalitatea hotărârii primei

instanțe.

Iar în virtutea caracterului devolutiv al apelului, care constituie o continuare

a examinării cauzei în fond, apelantul ÎI „Tomailî-Argo” nu a fost lipsit de

posibilitatea de a-și exercita drepturile sale procesuale la examinarea pricinii în

instanța de apel.

Mai mult că ÎI „Tomailî-Argo” atât în cererea de apel în instanța de apel, cât

și în cererea de recurs a indicat doar la o careva intenție de a depune o cerere

reconvențională, fără a întreprinde careva acțiuni concrete întru realizarea acestui

drept.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat

de către administratorul insolvabilității ÎI „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către administratorul insolvabilității ÎI „Tomailî-

Argo”, Vitalie Melnic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către administratorul insolvabilității Întreprinderii

Individuale „Tomailî-Argo”, Vitalie Melnic se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5