2ra-317/18 — încasarea sumei

Instanța de fond: judecătoria Hîncești (sediul Ialoveni) (jud. M. Juganari) dosarul nr. 2ra-317/18

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Buga Lorina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mazîlo Aliona

împotriva Lorinei Buga cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Buga Lorina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești (sediul Ialoveni) din 30 mai 2017,

c o n s t a t ă :

La 05 august 2016 Mazîlo Aliona, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva împotriva Lorinei Buga cu privire la încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 04 aprilie 2014 între

Ciuvalschi Gheorghe în calitate de împrumutător și Buga Lorina în calitate de

împrumutat a fost încheiat contractul de împrumut, prin care ultima a primit cu

titlu de împrumut suma de 2 500 euro.

În temeiul contractului de cesiune a creanței din 01 aprilie 2015 Ciuvalschi

Gheorghe a cesionat drepturile sale de împrumutător, ce rezultă din contractul

indicat mai sus, Alionei Ciubarca, ultima devenind creditor a lui Buga Lorina, fiind

preluate toate drepturile ce rezultă din contractul de împrumut din 04 aprilie 2014.

Menționează reclamanta că după preluarea drepturilor de creanță, a desfăcut

căsătoria cu fostul soț, iar după divorț a ales să poarte numele Mazîlo Aliona.

Astfel, conform pct. 4.1 al contractului de împrumut, Buga Lorina urma să

restituie împrumutul primit în termen de 3 luni din momentul obținerii și

înregistrării dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX situat pe

adresa XXXXX.

1

Drept urmare, Buga Lorina nu a executat în termen obligațiile sale prin ce a

încălcat prevederile art. 572 Cod civil, în conformitate cu care obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit, prin ce i-a fost cauzat reclamantei prejudiciu material prin lipsirea de

posibilitatea de a se folosi de mijloacele bănești împrumutate.

Mai indică că, a expediat în acest sens în adresa Lorinei Buga o pretenție

care însă a fost ignorată de către aceasta.

Cere Mazîlo Aliona încasarea din contul Lorinei Buga în beneficul său a

sumei de 2500 euro cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 08 august 2016 a fost dispus a

aplica sechestru asupra bunurilor mobile și imobile care vor fi identificate de

executorul judecătoresc, înregistrate cu drept de proprietate după Buga Lorina, în

limita valorii acțiunii în sumă de 2 500 euro (f.d. 15).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016 a fost respins

recursul declarat de Buga Lorina, prin intermediul avocatului Morozov Sergiu și s-

a menținut încheierea Judecătoriei Ialoveni din 08 august 2016 (f.d. 30-32).

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 30 mai 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de Mazîlo Aliona împotriva Lorinei Buga

cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost

admisă integral, s-a încasat de la Buga Lorina în beneficiul Alionei Mazîlo

împrumutul în mărime de 2 500 euro și suma de 1 697 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată (f.d. 78, 84-85).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Buga Lorina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești

(sediul Ialoveni) din 30 mai 2017 (f.d. 110, 111-115).

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 17 noiembrie 2017, Buga

Lorina, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Hîncești

(sediul Ialoveni) din 30 mai 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Instanța de recurs constată că la 26 octombrie 2017 Curtea de Apel Chișinău

a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei motivate din 04

octombrie 2017 (f.d. 116).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 17 noiembrie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 04 octombrie

2017, în termen.

În motivarea recursului Buga Lorina, a indicat că, consideră decizia instanței

de apel, neîntemeiată deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea,

nu a elucidat toate circumstanțele pricinii și a apreciat arbitrar probele prezentate.

Susține că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și deoarece la emiterea

acesteia instanța de apel a considerat drept probă veridică contractul de împrumut

2

care de fapt este un acord cu privire la intenții, fără dovada faptului transmiterii

banilor în temeiul acestuia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 01 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Mazîlo Aliona nu și-a exercitat dreptul respectiv și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, menționează că, Buga Lorina în cererea de recurs nu a

invocat nici unul din temeiurile de declarare a recursului prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

3

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Buga

Lorina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Buga Lorina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4