3ra-169/18 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-169/17

ins tanța de fond: Judecătoria Bălți

judecător: D. Gherasim

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Splendorix”

Societate cu Răspundere Limitată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din

12 octombrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei

mun. Bălți cu privire la contestarea actului administrativ,

C O N S T A T Ă:

La 22 februarie 2016 Societatea Comercială „Splendorix” Societate cu

Răspundere Limitată ( în continuare SC „Splendorix” SRL) s-a adresat cu cerere

de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălți solicitând, anularea

dispoziției Primarului mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011 cu privire la

prelungirea termenelor contractelor de arendă a terenului.

În motivația cererii de chemare în judecată a reiterat că, SC „Splendorix”

SRL gestionează complexul comercial „Unic” din mun. Bălți.

La 20 octombrie 2015 în temeiul Legii cu privire la informație nr.982-XIV

din 11 mai 2000 a solicitat Primăriei mun. Bălți eliberarea dispoziției Primarului

mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011.

Ulterior la 21 noiembrie 2015 Primăria mun. Bălți a expediat în adresa

solicitantului copia dispoziției.

Menționează reclamantul că, dispoziția emisă este ilegală și emisă contrar

prevederilor legii. Astfel, la 16 decembrie 2015 în conformitate cu art.14 al Legii

1

contenciosului administrativ a expediat în adresa Primăriei mun. Bălți cererea

prealabilă prin care a solicitat anularea dispoziției Primarului mun. Bălți nr.402

din 13 septembrie 2011 cu privire la prelungirea termenelor contractelor de

arendă a terenului.

Relevă că, Primarul mun. Bălți nu avea competența să prelungească

termenele contractelor de arendă pe 79 sectoare de teren proprietate publică,

încheiate cu persoane fizice și juridice care au fost încheiate în baza Deciziei

Consiliului mun. Bălți, iar prin dispoziția emisă la 13 septembrie 2011 a încălcat

competența sa, prevăzută de art.29 al Legii cu privire la administrația publică

locală.

Prin hotărârea judecătoriei Bălți din 30 martie 2016 cererea de chemare în

judecată înaintată de SC „Splendorix” SRL a fost respinsă.

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 05 aprilie 2016

SC „Splendorix” SRL a declarat apel nemotivat, ulterior la 27 iunie 2016 a depus

apel motivat prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii judecătoriei Bălți din

30 martie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2016 s-a admis apelul

declarat de SC „Splendorix” SRL, s-a casat integral hotărîrea judecătoriei Bălți

din 30 martie 2016 și s-a restituit cauza spre rejudecare în instanța de fond, în alt

complet de judecată.

Rejudecând cauza, judecătoria Bălți prin hotărârea din 30 noiembrie 2016 a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Splendorix”, ca depusă

tardiv.

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 21 decembrie 2016

SC „Splendorix” SRL a declarat apel nemotivat, ulterior la 02 februarie 2017 a

depus apel motivat prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii judecătoriei

Bălți din 30 noiembrie 2016 și pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2017 s-a respins apelul

declarat de SC „Splendorix” SRL și s-a menținut hotărârea judecătoriei Bălți din

30 noiembrie 2016.

La 03 mai 2017 societatea a declarat recurs prin care a solicitat casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2017 și a hotărârii

judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2016 cu emiterea unei noi decizii de admitere

a cererii de chemare în judecată înaintată de SC „Splendorix” SRL.

Prin decizia din 05 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de SC „Splendorix” SRL și s-a casat decizia din 28 februarie 2017 a

2

Curții de Apel Bălți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în ordine de apel în

Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecată.

Prin decizia din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

depus de SC „Splendorix” SRL; s-a casat hotărârea din 30 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Bălți și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată depusă de SC „Splendorix” SRL

împotriva Primăriei mun. Bălți cu privire la anularea dispoziției primarului.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut că din

conținutul dispoziției Primarului mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011 „Cu

privire la prelungirea termenelor contractelor de arendă a terenului” și a anexei în

care se indică lista beneficiarilor care au încheiat contracte de arendă și a căror

prelungire a fost dispusă, SC „Splendorix” SRL nu este parte a contractului de

arendă.

Conform Legii contencisoului administrativ, subiect de sesizare este orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal al unei cereri, care se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Astfel, SC „Splendorix” SRL nu a prezentat atât instanței de fond, cât și

instanței de apel, probe ce ar indica la faptul că este persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și

respectiv nu este în drept de a solicita anularea actului contestat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 decembrie 2017, conform

sigiliului oficiului poștal (f.d.171), SC „Splendorix” SRL, prin intermediul

administratorului Grigore Coroșanu, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admiterea integrală a acțiunii depuse de SC „Splendorix” SRL (f.d.173-176).

În susținerea recursului se invocă că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces.

Consideră că instanța de apel nu a luat în considerare că cererea a fost

înaintată în procedura contenciosului administrativ, iar sarcina probațiunii este

pusă pe seama pârâtului.

Opinează că examinarea cauzei în ordine de apel s-a realizat în mod arbitrar,

incomplet, evaziv și fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

După cum denotă actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din data de 12 octombrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

24 octombrie 2017, prin scrisoarea de expediere (f.d.170) și a fost recepționată la

26 octombrie 2017, conform avizului de recepție (f.d.172).

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră, că SC „Splendorix” SRL s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recurs la 19 decembrie 2017, conform

sigiliului oficiului poștal (f.d.171), în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SC „Splendorix” SRL în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Splendorix”

SRL, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de

apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

5

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SC „Splendorix” SRL, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul declarat de către Societatea Comercială „Splendorix” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6