3ra-769/17 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- respingerea acţiunii ca tardiva
3ra-769/17 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
dosarul nr. 3ra-769/17
prima instanță – (Judecătoria Bălți ) D. Gherasim
instanța de apel – (Curtea de Apel Bălți) Al. Gheorghieș, Au. Toderaș, A. Albu
D E C I Z I E
05 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
Valentina Clevadî
în componența: Luiza Gafton
Președintele ședinței, Galina Stratulat
Ion Druță
judecători Dumitru Mardari
examinând recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată
„Splendorix”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu
răspundere limitată „Splendorix” împotriva Primăriei mun. Bălți cu privire la
anularea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2017 prin care s-a
respins apelul societății cu răspundere limitată „Splendorix” și s-a menținut
hotărârea judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La 22 februarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Splendorix” s-a
adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălți solicitând
anularea dispoziție Primarului mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011 cu privire
la prelungirea termenelor contractelor de arendă a terenului.
În motivația cererii de chemare în judecată a reiterat că, societatea cu
răspundere limitată „Splendorix” gestionează complexul comercial „Unic” din
mun. Bălți.
La 20 octombrie 2015 în temeiul Legii cu privire la informație nr.982-XIV
din 11 mai 2000 a solicitat Primăriei mun. Bălți eliberarea dispoziției Primarului
mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011.
Ulterior la 21 noiembrie 2015 Primăria mun. Bălți a expediat în adresa
solicitantului copia dispoziției.
Menționează reclamantul că, dispoziția emisă este ilegală și emisă contrar
prevederilor legii. Astfel, la 16 decembrie 2015 în conformitate cu art.14 al Legii
contenciosului administrativ a expediat în adresa Primăriei mun. Bălți cererea
prealabilă prin care a solicitat anularea dispoziție Primarului mun. Bălți nr.402 din
1
13 septembrie 2011 cu privire la prelungirea termenelor contractelor de arendă a
terenului.
Relevă că, Primarul mun. Bălți nu era competent să prelungească termenele
contractelor de arendă pe 79 sectoare de teren proprietate publică, încheiat cu
persoane ficzice și juridice care au fost încheiate în baza Deciziei Consiliului mun.
Bălți, iar prin dispoziția emisă la 13 septembrie 2011 a încălcat competența sa,
prevăzută de art.29 al Legii cu privire la administrația publică locală.
Prin hotărârea judecătoriei Bălți din 30 martie 2016 cererea de chemare în
judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Splendorix” a fost respinsă.
Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 05 aprilie 2016 societatea cu
răspundere limitată „Splendorix” a declarat apel nemotivat, ulterior la 27 iunie
2016 a depus apel motivat prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii
judecătoriei Bălți din 30 martie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care
cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2016 s-a admis apelul
declarat de societatea cu răspundere limitată „Splendorix”, s-a casat integral
hotărîrea judecătoriei Bălți din 30 martie 2016 și s-a restituit cauza spre rejudecare
în instanța de fond, în alt complet de judecată.
Rejudecând cauza, judecătoria Bălți prin hotărârea din 30 noiembrie 2016 a
respins cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere
limitată „Splendorix”, ca depusă tardiv.
Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 21 decembrie 2016
societatea cu răspundere limitată „Splendorix” a declarat apel nemotivat, ulterior la
02 februarie 2017 a depus apel motivat prin care a solicitat casarea integrală a
hotărîrii judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2016 și pronunțarea unei noi hotărîri
prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2017 s-a respins apelul
declarat de societatea cu răspundere limitată „Splendorix” și s-a menținut hotărârea
judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2016.
La 03 mai 2017 societatea cu răspundere limitată „Splendorix” a declarat
recurs prin care a solicitat casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din 28
februarie 2017 și hotărârea judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2016 cu emiterea
unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată înaintată de societatea
cu răspundere limitată „Splendorix”.
În motivare, recurenta a reținut că, atât soluția primei instanțe, cît și acea a
instanței de apel de respingere a acțiunii ca tardivă a fost dată cu aplicarea greșită a
legii materiale, din următoarele motive:
Instanțele ierahic inferioare au constatat nerespectarea dispozițiilor art.17 din
Legea contenciosului administrativ.
Relevă că, societatea cu răspundere limitată „Splendorix” nu a depus
acțiunea cu omiterea termenului de prescripție, deoarece la materialele dosarului
este anexat răspunsul la cererea prealabilă a Primăriei mun. Bălți din 29 ianuarie
2016, recepționat la 03 februarie 2016.
2
Instanța de apel a interpretat eronat legea, calculând termenul de înaintare a
cererii de chemare în judecată de la data expirării termenului prevăzut de lege
pentru soluționarea acesteia, fără a lua în calcul răspunsul la cererea prealabilă a
Primăriei mun. Bălți din 29 ianuarie 2016.
Consideră recurentul că cererea de chemare în judecată a fost înaintată în
termen, iar termenul de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat a început să
curgă din 03 februarie 2016, data recepționării răspunsului la cererea prealabilă.
De asemenea relevă recurentul că, la examinarea cauzei în fond instanța nu a
stabilit cu certitudine care sunt subiecții litigiului dedus judecății, dat fiind faptul
că, prin dispoziția contestată s-a prelungit contractele de arendă cu persoane fizice
și juridice, care nu au fost atrase în proces.
Menționează că, examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în mod
arbitrar, evaziv și fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate în apel și
astfel a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 al Convenției
CEDO.
La 15 iunie 2017 Primăria mun. Bălți a depus referință prin care a indicat că
instanțele investite cu judecarea fondului corect au concluzionat că cerere de
chemare în judecată a fost înaintată tardiv, iar soluția emisă este corectă și
întemeiată.
Potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul
deciziei la 28 februare 2017.
Potrivit scrisorii de comunicare nr.5978 copia deciziei a fost expediată la 20
martie 2017 (f.d.132), iar potrivit avizului de recepție a fost recepționată de către
recurent la 22 martie 2017 (f.d.133).
Recursul a fost declarat la 03 mai 2017, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs.
În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de
apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța
de recurs.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în
cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept întemeiat și care urmează a fi
admis din următoarele motive.
Instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic inferioare au respins cererea
de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ca fiind drept
tardivă.
3
Prin prisma art.6 pct.1din Convenția Europeană, precum și conform
jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la justiție nu poate fi absolut, el
poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cît timp acestea sînt
rezonabile și proporționale cu scopul urmărit.
Regulile de procedură au scopul de a asigura o bună administrare a justiției
și, în special, a asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicați în
proceduri trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano
ș.a. contra Spaniei, 25 ianuarie 2000, § 33).
În Hotărîrea nr.16 din 28 mai 1998 Curtea Constituțională a afirmat
că, pentru asigurarea protecției efective a drepturilor omului, nu este suficient a
consacra drepturile materiale și a preciza pe cale constituțională condițiile minime
pentru realizarea unei justiții echitabile, condiții întregite cu legi organice cu
privire la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Este necesar, de
asemenea, a stabili unele garanții procedurale de natură să consolideze
mecanismele de protecție a acestor drepturi.
Potrivit pct.65, 66 din Hotărîrea Curții Constituționale pentru controlul
constituționalității unor prevederi din Codul de procedură civilă al
Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, sub aspect procesual, accesul
liber la justiție se materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la
acțiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei
persoane fizice sau juridice care pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori
are un interes pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Curtea a reiterat că, nu este sarcina sa de a substitui instanțele judecătorești
naționale în procesul de interpretare a legislației naționale. Le revine, în primul
rând, autorităților naționale, îndeosebi instanțelor judecătorești, să soluționeze
problemele apărute la interpretarea acesteia.
Acest principiu se aplică, în special, interpretării de către instanțele
judecătorești a prevederilor cu caracter procedural, cum ar fi termenul de
prescripție pentru inițierea acțiunilor judecătorești.
Sarcina Curții se rezumă la stabilirea faptului dacă efectele unei asemenea
interpretări sunt compatibile cu Convenția, în general, și cu principiul securității
raporturilor juridice garantat de articolul 6, în special (Platakou v. Greece, nr.
38460/97, § 37, ECHR 2001-I).
Astfel, prin prisma legislației naționale, instanța de recurs, urmează să
examineze dacă instanțele ierarhic inferioare au aplicat corect legislația ce ține de
aplicarea termenului de prescripție.
Colegiul reține că, societatea cu răspundere limitată „Splendorix” s-a adresat
în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată ce ține de anularea unui act
administrativ, respectiv în ordinea contenciosului administrativ.
Potrivit art.53 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova persoana vătămată
într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină
recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
În conformitate cu art.14 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ,
nr.793 din 10 februarie 2000 persoana care se consideră vătămată într-un drept al
4
său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere
prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea
nu dispune altfel.
În acest context, art.17 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ
prevede că, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau
recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în
care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:
a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului
prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia;
b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită
recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege
pentru soluționarea unei astfel de cereri;
c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede
procedura prealabilă.
Se observă astfel că, legea indică expres începutul curgerii termenului de
adresare în instanța de judecată.
Prin urmare, procedura contenciosului administrativ presupune de regulă
două etape, procedura cererii prealabile și procedura în fața instanței de contencios
administrativ.
La caz, societatea cu răspundere limitată „Splendorix” după recepționarea
dispoziției Primarului mun. Bălți nr.402 din 13 septembrie 2011, prin cerere
prealabilă a solicitat anularea dispoziției.
Prin răspunsul din 29 ianuarie 2016 Primăria mun. Bălți a respins ca
neîntemeiată solicitarea societății cu răspundere limitată „Splendorix”.
Potrivit copiei plicului anexat la materialele dosarului, răspunsul la cererea
prealabilă a fost expediat în adresa societății cu răspundere limitată „Splendorix”
la 01 februarie 2016 (f.d.47), respectiv instanța de recurs consideră corectă poziția
recurentului prin care susține că a recepționat răspunsul la 03 februarie 2016.
Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 22 februarie 2016 s-a adresat în
instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată.
Respectiv, potrivit Legi contenciosului administrativ la caz, termenul de
adresare în instanța de judecată a început a curge din data recepționării raspunsului
la cererea prealabilă, adică 03 februarie 2016 și prin urmare reclamantul înaintând
cererea de chemare în judecată la 22 februarie 2016 nu a omis termenul de
adresare în instanța de judecată.
Astfel, este cert că instanțele investite cu judecarea fondului au dat o
apreciere incorectă litigiului dedus judecății, ceea ce a dus la aplicarea greșită a
normelor de drept material.
Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la materialele dosarului este
anexat răspunsul la cererea prealabilă a Primăriei mun. Bălți din 29 ianuarie 2016
(f.d.46).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art.6 alin.1 din
Convenția Europeană, garantarea tuturor persoanelor, dreptul ca o instanță să
analizeze orice contestație legată de drepturi și obligații civile sau de altă natură.
5
Astfel, prin respingerea acțiunii ca tardivă, dreptul recurentei de a avea acces
la justiție nu a fost respectat, fiind lipsită de posibilitatea clară și concretă de a avea
acces la o instanță care să statueze asupra contestației referitoare la drepturi și
obligații.
În concluzie, instanța de recurs, reține, că societatea cu răspundere limitată
„Splendorix” la depunerea cererii de chemare în judecată a respectat termenul de
30 zile prevăzut de art.17 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ.
Luând în considerație cele expuse supra, urmează să fie casata decizia
instanței de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare.
Eroarea menționată nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
La rejudecarea instanța de apel urmează să țină cont de cele constatate de
instanța de recurs și să adopte o decizie legală, cu aplicarea corectă a normelor de
drept material și procedural.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Splendorix”.
Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2017 adoptată în
cauza civilă înaintată de societatea cu răspundere limitată „Splendorix” împotriva
Primăriei mun. Bălți cu privire la anularea actului administrativ cu trimiterea cauza
spre rejudecare în instanța de apel în ordine de apel la Curtea de Apel Bălți, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței Valentina Clevadî
judecători Luiza Gafton
Galina Stratulat
Ion Druță
Dumitru Mardari
6