3ra-561/18 — cu privire la contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Roșca dosarul nr. 3ra-561/18

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

ÎNCHEIERE

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Splendorix”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Splendorix” împotriva Consiliului municipal Bălți cu privire la

contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Splendorix”,

casată hotărârea Judecătoriei Bălți sediul Central din 23 martie 2017 cu adoptarea

unei noi hotărâri, prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 27 ianuarie 2017, SRL „Splendorix” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipal Bălți, intervenient accesoriu SRL „Casa

Comercială Bulgară” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că SRL „Splendorix” a expediat în adresa

Primăriei mun. Bălți cererea prealabilă nr. 558 din 22 noiembrie 2016, prin care a

solicitat revocarea deciziei nr. 4/38 din 14 mai 2009 în partea ce ține de prelungirea

termenului contractelor de arendă a sectoarelor de teren din piața V. Alecsandri 4,

cu suprafața de 0,0198 ha ca fiind întocmit contrar prevederilor legale.

Ca urmare, la 3 ianuarie 2017, în adresa SRL „Splendorix” a parvenit decizia

nr. 14/36 din 22 decembrie 2016 emisă de Consiliul municipal Bălți, prin care

întreprinderea a fost informată că cererea prealabilă nr. 558 din 22 noiembrie 2016

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 16 din Legea contenciosului administrativ,

invocă dezacordul cu decizia Consiliului municipal Bălți, considerând-o evazivă și

neîntemeiată.

1

Susține că prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 4/38 din 14 mai 2009

cu privire la prelungirea termenului contractelor de arendă a terenurilor s-a decis

de a prelungi termenul contractului de arendă a sectoarelor de teren cu persoane

fizice și juridice.

Totodată, remarcă că decizia menționată a stat la baza prelungirii

contractului nr. 184 din 07 iunie 2007. Ca urmare, a fost întocmit acordul adițional

nr. 184/1-232 din 08 iunie 2009 la contractul de arendă nr. 184 din 07 iunie 2007.

Menționează că terenul cu suprafața de 0,0198 ha, la care a fost prelungit

contractul de arendă nr. 184/1-232 din 08 iunie 2009 în baza deciziei nr. 4/38 din

14 mai 2009, la 8 iunie 2012 a fost înregistrat după Administrația Publică Locală.

Cu referire la prevederile art. 315 alin. (1), art. 321 alin. (2) Cod civil, art. 4

alin. (3) lit. b) din Legea cadastrului bunurilor imobile, pct. 6 din Instrucțiunea

Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 112 din 22 iunie 2005 cu privire la

înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor și reieșind din informația

obținută din Registrului bunurilor imobile, evidențiază că SRL „Splendorix” a

constatat că bunul imobil - terenul cu suprafața de 0,0198 ha, amplasat în

mun. Bălți, piața V. Alecsandri 6, nu este înregistrat la data emiterii deciziei

nr. 4/38 din 14 mai 2009, după APL mun. Bălți.

Reține că terenul cu suprafața de 0,0198 ha, care a fost dat în arendă, ulterior

fiind prelungită arenda în baza deciziei nr. 4/38 din 14 mai 2009, la data emiterii

deciziei menționate nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Astfel,

Consiliul municipal Bălți se află în imposibilitate de a da în folosință acest teren în

baza deciziei nr. 4/38 din 14 mai 2009.

Consideră că la adoptarea actului administrativ contestat, Consiliul

municipal Bălți a ignorat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea privind actele

normative ale Guvernului și a altor autorități ale administrației publice centrale și

locale.

Având în vedere prevederile art. 321 alin. (3) Cod civil, indică că prin

decizia nr. 4/38 din 14 mai 2009, Consiliul municipal Bălți a exercitat un atribut al

dreptului de proprietate și anume, dreptul de dispoziție, prelungind termenul

contractului de arendă asupra unui teren cu suprafața de 0, 0198 ha.

Cu referire la Registrul patrimoniului unității administrativ - teritoriale, ținut

de administrația publică locală, reține că în acesta sunt înscrise bunurile care

constituie proprietatea unității respective, condiție care nu este întrunită în speță.

Evidențiază că pârâtul urma să desfășoare procedura de înregistrare și

evidență a bunurilor unității administrativ - teritoriale anterior dării în arendă a

acestora.

Remarcă că SRL „Splendorix” intenționa să arendeze terenul din piața

V. Alecsandri 4 cu nr. cadastral XXXXX, însă din motiv că acesta a fost ilegal dat

în arendă, i-a fost încălcat un drept al său, recunoscut de lege.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1), art. 321

alin. (2), (3) Cod civil, art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea cadastrului bunurilor

imobile, pct. 6 din Instrucțiunea Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 112 din

22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra

2

lor, art. 9 alin. (2), 13 alin. (1) din Legea privind actele normative ale Guvernului și

a altor autorități ale administrației publice centrale și locale.

Solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 4/38 din 14 mai 2009 în

parte ce ține de prelungirea termenelor de arendă a sectorului de teren din piața V.

Alecsandri 4, cu suprafața de 0,0198 ha ca fiind întocmit contrar prevederilor

legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți sediul Central din 23 martie 2017, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de SRL „Splendorix”, casată hotărârea primei instanțe, cu adoptarea unei

noi hotărâri, prin care a fost respinsă acțiunea.

La 13 martie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Splendorix” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel la emiterea deciziei

recurate a interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la prevederile art. 904 și 915 Cod civil, susține că în cazul în care

bunul se dă în locațiune și locatarul se încadrează în condițiile stabilite de lege,

atunci se va încheia un contract pe un nou termen.

Menționează că actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în

parte, în cazul în care este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite,

deoarece decizia menționată prevede prelungirea termenelor contractelor de arendă

a terenului, iar potrivit prevederilor din Cod civil, urma a fi emisă decizie de dare

în arendă a terenului pe un nou termen și cu încheierea a unui nou contract de

arendă.

Afirmă că potrivit deciziei nr. 2/51 din 24 februarie 2011 cu privire la

stabilirea termenelor de atribuire în arendă a sectoarelor de teren și abrogarea

deciziilor Consiliului municipal Bălți nr. 8/6 din 10 decembrie 2007, nr. 6/72 din

25 septembrie 2008 și nr. 5/55 din 24 iunie 2010, Consiliul municipal Bălți a decis

de a stabili pe teritoriul mun. Bălți următoarele ordine de determinare a termenelor

de arendă a loturilor de teren: un an - doi ani pentru șantier de construcție pe

perioada construcției obiectului.

Susține că din conținutul deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 2/51 din

24 februarie 2011 rezultă că aceasta se referă la stabilirea termenelor de atribuire în

arendă a sectoarelor de teren din mun. Bălți, adică este una generală de care

Consiliul municipal Bălți urmează să se conducă atunci când transmite în arendă

anumite terenuri din mun. Bălți.

Remarcă că Consiliul municipal Bălți urma doar să decidă darea în arendă a

terenurilor și nicidecum prelungirea contractelor de arendă a terenurilor, fiind emis

un act administrativ contrar prevederilor legii, or Legea privind administrația

publică locală nu prevede prelungirea contractelor de arendă - ca o competență de

bază a Consiliului local.

3

Remarcă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat

prevederile din Legea privind administrația publică locală, ajungând eronat la

concluzia că Consiliul municipal Bălți are atribuție conform legii de a prelungii

termenul contractelor de arendă a terenurilor.

Evidențiază că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

SRL „Splendorix” a înaintat cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ, unde sarcina probațiuni este pusă pe seama pârâtului.

Reiterează că instanța de apel prin decizia recurată a dispus admiterea

apelului și casarea hotărârii primii instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii, fără însă a-și motiva în vreun fel această poziție și anume, din

ce motive a fost admis apelul și care sunt motivele de anulara a hotărârii primii

instanțe.

Obiectează că este absolut neîntemeiată și ilegală concluzia instanței de apel,

care a constatat că transmiterea ilegală în arendă și prelungirea ilegală a arendei de

către Consiliul municipal Bălți asupra terenurilor din domeniul public, așa cum

sunt terenurile transmise în arendă SRL „Casa Comercială Bulgară”, nu afectează

drepturile și interesele SRL „Splendorix”. Or, prin esența lor bunurile din domeniul

public sunt destinate uzului public, adică orice persoană se poate folosi de ele

conform destinației, iar transmiterea lor în arendă doar unei persoane afectează nu

doar drepturile și interesele recurentei, dar și a tuturor locuitorilor municipiului

Bălți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 16 ianuarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 162), fiind recepționată de către SRL „Splendorix” la 18 ianuarie 2018, ceea

ce se confirmă prin avizul de recepție (f. d. 163).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 13 martie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Splendorix” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „Splendorix”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Splendorix” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Splendorix” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5