2rh-71/18 — declararea nulității absolute a contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață

prima instanță: A. Sandu dosarul nr. 2rh-71/18

instanța de apel: A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova

Î N C H E I E R E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iuliana Oprea

examinând cererea de revizuire depusă de Iurie Bulgărean împotriva încheierii

Curții Supreme de Justiție din 16 ianuarie 2014,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Lilia Mihalachi împotriva lui Iurie Bulgărean cu privire la declararea nulității

absolute a contractului de întreținere pe viață,

c o n s t a t ă:

La 24 septembrie 2012, Lilia Mihalachi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Bulgărean cu privire la declararea nulității absolute a contractului

de întreținere pe viață (f.d. 3-4).

În motivarea acțiunii menționează că, la 30 aprilie 2012 a decedat tatăl său,

Gheorghe Mihalachi, care a deținut cu drept de proprietate apartamentulXXXXX.

Relevă că după decesul tatălui a aflat că, în baza contractului nr. 3585 din 19

iulie 2001, bunul imobil a fost înstrăinat lui Iurie Bulgărean.

Consideră reclamanta că, contractul de înstrăinare a bunului nu putea fi

întocmit de tatăl ei, deoarece prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni (fosta Cutuzov)

din 31 martie 1981 fost recunoscut fără discernământ.

Solicită declararea nulității absolute a contractului de înstrăinare a bunului cu

condiția întreținerii pe viață nr. 3585 din 19 iulie 2001, cu revenirea părților la

poziția inițială; și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Ialoveni, prin hotărârea din 21 mai 2013 (f.d. 58, 60-61), a admis

acțiunea, a declarat nul contractul nr. 3585 din 19 iulie 2001, prin care Gheorghe

Mihalachi a transmis în proprietate și posesie lui Iurie Bulgărean apartamentul

XXXXX, cu condiția întreținerii pe viață; și a încasat de la Iurie Bulgărean în

beneficiul Liliei Mihalachi cheltuielile de judecată în mărime de 2 821,41 de lei

achitate pentru taxa de stat.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 04 septembrie 2013 (f.d. 85, 86-87

recto-verso), a respins apelul declarat de Iurie Bulgărean și a menținut fără

modificări hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 21 mai 2013.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 16 ianuarie 2014 (f.d. 100-102),

a considerat inadmisibil recursul declarat de Iurie Bulgărean.

La 28 septembrie 2017, Iurie Bulgărean a depus cerere de revizuire împotriva

1

încheierii Curții Supreme de Justiție din 16 ianuarie 2014, solicitând admiterea

revizuirii, casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 16 ianuarie 2014 și

judecarea recursului conform modului stabilit de Codul de procedură civilă (f.d.

103-105).

În motivarea cererii de revizuire invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din

Codul de procedură civilă și în acest sens relevă că, la 20 septembrie 2017 i-au

devenit cunoscute hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 februarie 2015, decizia

Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015 și încheierea Curții Supreme de Justiție din

25 noiembrie 2015, prin care s-a stabilit că, odată ce a devenit irevocabilă hotărârea

judecătorească din 24 septembrie 1980 privind încuviințarea adopției Liliei

Mihalachi, ultima a pierdut dreptul la moștenirea averii tatălui biologic Gheorghe

Mihalachi, deoarece rudenia naturală dintre ea și tatăl biologic a încetat.

Astfel, concluzionează revizuentul că Lilia Mihalachi nu este în drept de a

intenta acțiune civilă cu privire la declararea nulității absolute a contractului de

întreținere pe viață, deoarece este reclamant necorespunzător, iar admiterea

pretențiilor acesteia duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea de revizuire este

inadmisibilă, din motivele relevate infra.

Ab initio, instanța de revizuire menționează că, legiuitorul a prevăzut expres și

exhaustiv la art. 449 din Codul de procedură civilă temeiurile pentru declararea

cererii de revizuire.

Așa, în conformitate cu art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea

se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale

ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul relevă că, circumstanțele nou-descoperite, sunt totalitatea de fapte

juridice (obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor

și obligațiilor civile, care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei

civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, care nu

au fost și nici nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar existau până la

momentul pronunțării hotărârii și au fost descoperite după ce hotărârea

judecătorească a devenit irevocabilă.

Astfel, instanța de revizuire deduce că, pentru invocarea acestui temei de

revizuire este necesar ca circumstanța nouă să îndeplinească două condiții esențiale și

cumulative: 1) să existe anterior pronunțării hotărârii; și 2) să-i devină cunoscută

revizuentului ulterior pronunțării hotărârii.

Analizând cererea de revizuire, Colegiul constată că, revizuentul a prezentat în

suportul acesteia copia hotărârii Judecătoriei raionului Ialoveni din 05 februarie 2015

(f.d. 106-107 recto-verso), copia dispozitivului deciziei Curții de Apel Chișinău din

24 iunie 2015 (f.d. 108) și copia încheierii Curții Supreme de Justiție din 25

noiembrie 2015 (f.d. 109-111 recto-verso), care în viziunea revizuentului confirmă

fapte și circumstanțe noi ce nu-i puteau fi cunoscute la momentul examinării cauzei.

La caz, instanța de recurs ajunge la concluzia că revizuentul nu a adus în fața

instanței argumente elocvente în susținerea cererii de revizuire. În acest sens,

Colegiul evocă faptul că circumstanțele nou-descoperite de către revizuent, și

2

invocate ca temei de revizuire, au apărut posterior emiterii hotărârii judecătorești în

speță. Or, cauza civilă la acțiunea Liliei Mihalachi împotriva lui Iurie Bulgărean cu

privire la declararea nulității absolute a contractului de întreținere pe viață a fost

soluționată prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 21 mai 2013 (f.d. 58, 60-61),

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2013 (f.d. 85, 86-87

recto-verso) și devenită irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16

ianuarie 2014 (f.d. 100-102). Iar actele judecătorești de dispoziție prezentate de către

revizuent în susținerea cererii de revizuire datează cu 05 februarie 2015 (f.d.106-107

recto-verso), 24 iunie 2015 (f.d. 108) și 25 noiembrie 2015 (f.d. 109-111 recto-verso).

Prin urmare, circumstanțele nou-descoperite de revizuent și aduse în susținerea

cererii de revizuire nu corespund unei condiții obligatorii pentru a putea fi încadrate

în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume nu au

existat anterior pronunțării hotărârii.

La fel, Colegiul subliniază că procedura de retractare a hotărârilor judecătorești

irevocabile nu reprezintă o cale de atac propriu-zisă și nu are drept scop verificarea

legalității și temeiniciei actelor judecătorești, ci reprezintă o procedură distinctă de

reexaminare a pricinii de către instanța care a emis-o, în virtutea unor circumstanțe

noi descoperite.

În condițiile speței este relevantă și jurisprudența CtEDO, în care Înalta Curte a

reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din Convenție presupune

respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ca,

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă

dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de

a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor

ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie

considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la

aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest

principiu este justificată doar atunci când este necesară prin circumstanțele unui

caracter esențial și imperios (Josan v. Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v.

România, nr.28342/95, §61; Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52).

Din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

de revizuire depusă de Iurie Bulgărean împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție

din 16 ianuarie 2014, ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Iurie Bulgărean

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 16 ianuarie 2014 adoptată în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Mihalachi

împotriva lui Iurie Bulgărean cu privire la declararea nulității absolute a contractului

3

de întreținere pe viață.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iuliana Oprea

4