2ra-269/18 — Încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-269/18

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

Judecător: C. Vîrlan

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros și I. Muruianu

Î N C H E I E R E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Paniușchin Vasile,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr.

21 împotriva lui Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și

Paniușchin Victoria, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și

Paniușchin Victoria, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

12 mai 2017,

A C O N S T A T A T:

La 7 aprilie 2015, ÎMGFL nr. 21 a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și Paniușchin Victoria,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că potrivit contului personal pe numele pîrîților

deschis la ÎMGFL nr. 21, Societatea pe Acțuni „Termocom” în procedura planului

(succesorii în drept SA CET 2 ) a livrat energie termică, însă pîrîții nu au achitat

serviciile prestate, iar datoria formată în perioada 1 noiembrie 2011 – 1 ianuarie 2015

constituie suma de 2946,77 lei, pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin

informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Reclamantul a mai precizat că pîrîții au fost informați prin intermediul facturii

lunare și a reclamației prin care despre executarea obligațiilor, dar aceștia nu și le-au

executat pînă în prezent.

Solicită ÎMGFL nr. 21 încasarea din contul pîrîților în beneficiul ÎMGFL nr. 21

suma de 2946,77 lei, cu titlu de datorie și cheltuielile de judecată.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 mai 2017, cererea de

chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 21 împotriva lui Paniușchin Vasile,

Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și Paniușchin Victoria, intervenient accesoriu

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată a fost admisă. S-a dispus încasarea în mod solidar, din contul lui

Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și Paniușchin Victoria în

beneficiul ÎMGFL nr. 21 datoria pentru serviciile comunale prestate pentru perioada 1

noiembrie 2011 – 1 ianuarie 2015 în sumă de 2946,77 lei și cheltuielile pentru

achitarea taxei de stat în sumă de 270 lei (f.d. 59, 68-71).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.

La 7 iunie 2017, Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și

Paniușchin Victoria au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitînd

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin

care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Paniușchin Vasile, Paniușchin Serghei, Paniușchin Elena și Paniușchin

Victoria, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 mai

2017 (f.d. 95, 96-106).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 15 decembrie 2017, Paniușchin

Vasile a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să

fie respinsă.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d 107), însă la dosar nu sunt administrate înscrisuri care ar

certifica data recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

2

La 22 ianuarie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față

de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

Verificând motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că

recurențiil indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Prin urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot

constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa

cum formal invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Paniușchin Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Paniușchin Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Paniușchin Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4