2ra-1094/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-1094/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător: A. Miron

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Popa Veronica, Popa Ion, Popa

Mihail și Popa Andrei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL nr. 17,

intervenient accesoriu SA „Termoelectrica”, ÎM „Infocom” către Popa Veronica,

Popa Ion, Popa Mihail și Popa Andrei cu privire la încasarea datoriei pentru energia

termică și alte servicii comunale, precum și încasarea cheltuielilor de judecată; la

cererea reconvențională a lui Popa Ion către ÎMGFL nr. 17, intervenient accesoriu SA

„Termoelectrica”, ÎM „Infocom” cu privire la obligarea de a recalcula sumele și de a

exclude datoriile de pe facturi, obligarea de a încheia contract pentru prestarea

serviciilor comunale, obligarea la încheierea contractului și prestarea efectivă a

serviciilor de energie termică,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost menținută hotărârea din 25 martie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău de

admitere a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii reconvenționale,

constată:

La 05 februarie 2015, ÎMGFL nr. 17 a înaintat cerere de chemare în judecată

către Popa Veronica, Popa Mihail, Popa Andrei, Popa Ion cu privire la încasarea

datoriei în sumă de 13 734,60 de lei pentru energia termică, a sumei de 2652, 70 de

lei pentru alte servicii comunale și a cheltuielilor de judecată în mărime de 412,04 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL

nr. 17 pe numele pârâților, SA „Termocom”, în procedura falimentului, succesor în

drepturi SA „Termoelectrica”, a livrat energie termică, însă pârâții nu au achitat

serviciile prestate. Datoria formată, la 01.10.2014, pentru energia termică, constituie

suma de 13 734,60 de lei, fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea și

achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Conform pct. 10, 17, 18 ale Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002,

proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-

comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Conform 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, ÎMGFL nr. 17, este în drept să înainteze

cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă a

pricinii pe cale extrajudiciară. Cu toate acestea, pârâții însă au fost informați prin

intermediul facturii lunare și a reclamației (somației), prin care li s-a pus în vedere

faptul executării obligațiilor pentru serviciile prestate, însă aceștia nu și le-au executat

până în prezent.

Pe lângă aceasta, pârâtul Popa Mihai, la 25 mai 2012, a recunoscut datoria

întocmind un grafic de eșalonare, asumându-și angajamentul de a achita datoria în

rate.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 188 din 28.09.204 cu privire la unele

măsuri referitoare la procedura falimentului SA „Termocom”, Societatea pe Acțiuni

„Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău a devenit succesor în drepturi

și obligații ale SA „Termocom”, în procedura falimentului, prin subansamblul

funcțional ce ține de activitatea de producere, distribuție și furnizare a energiei

termice.

La momentul de față, Gestionarul Fondului Locativ și SA „CET-2”, se află într-

o situație financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care face parte și

pârâții.

Astfel, reclamanta ÎMGFL nr. 17 a solicitat de a obliga pârâții la achitarea

sumelor datorate pentru energia termică.

Ulterior, la 24.07.2015, prin cancelaria Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a

parvenit o cerere de mărire a cuantumului pretențiilor din acțiune (f. d. 28) depusă de

ÎMGFL nr. 17, în susținerea căreia a indicat că pârâții în continuare refuză să-și

onoreze obligațiile de a achita datoriile acumulate pentru celelalte servicii comunale,

și anume, pentru serviciul deservirea blocului - 85,32 de lei, deservirea

echipamentului tehnic - 2 081,46 de lei, transportarea deșeurilor - 44,80 de lei, apă

menajeră - 156,23 de lei, apă potabilă - 284,89 de lei, iar aceste circumstanțe au dus

la majorarea sumei datoriilor față de reclamanta ÎMGFL nr. 17 cu 2 652,70 de lei.

La 11.03.2016, pârâtul Popa Ion a depus o cerere reconvențională (f. d. 75-78),

în susținerea căreia a indicat că, reclamanta ÎMGFL nr. 17 a înaintat în instanță cerere

de chemare în judecată contra pârâtului, solicitând încasarea unei pretinse datorii

pentru energia termică, iar ulterior a depus și o cerere cu privire la mărirea

cuantumului pretențiilor din acțiune, solicitând suplimentar încasarea unor pretinse

datorii pentru servicii comunale.

Pretinsa prestare a serviciilor de energie termică și acumularea unor pretinse

datorii pentru aceste servicii nu corespunde realității, deoarece aceste servicii nu au

fost prestate pârâtului. A reclamat situația de mai multe ori atât reclamantei ÎMGFL

nr. 17, cât și ÎM „Infocom”, în formă orală, cât și scrisă, toate aceste reclamații fiind

lăsate fără răspuns și remediere.

Din lipsa energiei termice, pe parcursul perioadei rece a anului,

reclamantul/pârât Popa Ion, a fost nevoit să încălzească locuința cu aparate de

încălzire alimentate cu energie electrică - fapt ce se confirmă inclusiv prin facturile

pentru energia electrică consumată în perioada rece a anilor 2012-2014, pentru

comparație fiind prezentate și facturile pentru energia electrică consumată în perioada

caldă a anului.

Pretinsele datorii pentru deservirea blocului locativ și transportarea deșeurilor

acumulate până la 01.08.2015, nu există, fapt confirmat prin ordinul de încasare a

numerarului nr. 126309522 din august 2015, iar în ceea ce privește prestarea altor

servicii comunale și acumularea unor pretinse datorii pentru aceste servicii, asemenea

servicii nu au fost prestate pârâtului, circumstanțe care, în opinia pârâtului Popa Ion,

demonstrează netemeinicia acțiunii reclamantului.

De asemenea, reclamantul/pârâtul Popa Ion a mai susținut că, i-au fost prestate

oricare servicii comunale, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr.17 pe

numele pârâtului, care nu este un act juridic ce ar putea pune obligații în sarcina

pârâtului.

Mai mult ca atât, contrar legii, reclamantul până în prezent refuză să încheie un

contract (acord) în acest sens, care ar întemeia și reglementa raporturile între părți.

Anume din lipsa efectivă a serviciului, nici SA „Termocom”, care este furnizor

(operator) al serviciilor de energie termică, nici succesorul până în prezent nu au

încheiat vreun contract în acest sens cu pârâtul, participând în prezentul proces și

acționând de facto cu rea-credință și de jure apelând la tertipuri juridice.

În afară de aceasta, reclamantul/pârâtul Popa Ion a invocat că pretinsa datorie

pentru energia termică, ab initio, în virtutea termenului de prescripție, nu ar exista, iar

datoria de 6 676,97 de lei la 01.02.2012 este una aparentă. La fel, și privind pretinsa

datorie pentru servicii comunale, ab initio, în virtutea termenului de prescripție, nu ar

exista această datorie de 1 192,70 la data de 01.08.2012.

Prin hotărârea din 25 martie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului ÎMGFL nr.17, intervenient

accesoriu SA „Termoelectrica”, ÎM „Infocom” împotriva lui Popa Veronica, Popa

Mihail, Popa Andrei, Popa Ion privind încasarea datoriei pentru energia termică

formată la data de 01 aprilie 2014 în sumă de 13 734,60 de lei, a altor servicii

comunale în sumă de 2 652,70 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 491,

65 de lei, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă.

La 04.04.2018, Popa Veronica, Popa Ion, Popa Mihail și Popa Andrei au

declarat recurs împotriva deciziei din 12 decembrie 2017 a Curții de apel Chișinău,

prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului au indicat că instanța de apel nu a verificat nici una din

împrejurările de fapt și de drept, omise inițial la judecarea cauzei în apel, fapt care a

determinat remiterea cauzei la rejudecare în apel pentru verificarea nemijlocită a

acestor circumstanțe.

La 30.05.2018, ÎMGFL nr. 17 a depus referință la cererea de recurs, prin care a

solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La 08.06.2018, SA „Termoelectrica ” a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Popa Veronica, Popa

Ion, Popa Mihail și Popa Andrei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, pe când în recursul declarat de către Popa Veronica, Popa Ion, Popa

Mihail și Popa Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Popa Veronica, Popa Ion, Popa Mihail și Popa Andrei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Popa Veronica, Popa Ion, Popa Mihail și Popa

Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Victor Burduh