2ra-1102/17 — Încasarea datoriei

2ra-1102/17 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1102/17

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău: A. Miron

Curtea de Apel Chișinău: Nina Vascan, Eugenia Fistican și Veronica Negru

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător: Valentina Clevadî

Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druță,

Iurie Bejenaru și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat Popa Ion, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa

Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr. 17,

intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și ÎM „Infocom”

împotriva lui Popa Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei, Popa Ion, privind încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată,

cererea reconvențională înaintată de Popa Ion împotriva ÎMGFL nr. 17,

intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, ÎM „Infocom”,

privind obligarea de a recalcula sumele și a exclude datoriile din facturi, obligarea de

a încheia contract pentru prestarea serviciilor comunale, obligarea la încheierea

contractului și prestarea efectivă a serviciilor de energie termică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, prin care

cererile de apel declarate de Popa Ion, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei au

fost respinse, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25

martie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 05 februarie 2015, reclamanta ÎMGFL nr. 17 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Popa Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei și Popa Ion, privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea pretențiilor a indicat că în baza contului personal deschis la

ÎMGFL nr. 17 pe numele pîrîților, Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura

falimentului succesor în drepturi Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, a livrat

energie termică. Popa Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei, Popa Ion nu au achitat

serviciile prestate, iar datoria formată la 01 octombrie 2014 constituie suma de

13734,60 lei, pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informația despre

calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Reclamanta ÎMGFL nr. 17 a indicat că în baza prevederilor Codului Civil este în

drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de

soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătînd la acest fapt

pîrîții au fost informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației)

despre executarea obligațiilor, însă ultimii nu au dat curs propunerii respective.

La 24 iulie 2015, ÎMGFL nr. 17 a depus o cerere prin care și-a modificat

pretențiile din acțiunea inițială (f.d.28).

Solicită reclamanta ÎMGFL nr. 17 încasarea din contul lui Popa Mihail, Popa

Veronica, Popa Andrei și Popa Ion, în beneficiul companiei a datoriei acumulate

pentru livrarea energiei termice în cuantum de 13734,60 lei, a datoriei în cuantum de

2652,70 lei compusă din serviciul deservirea blocului - 85,32 lei, deservirea

echipamentului tehnic - 2081,46 lei; transportarea deșeurilor - 44,80 lei; apă menajeră

- 156,23 lei; apă potabilă - 284,89 lei și a cheltuielilor de judecată.

La 11 martie 2016, Popa Ion a depus cerere reconvențională împotriva ÎMGFL

nr. 17, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, ÎM „Infocom”,

privind obligarea de a recalcula sumele și a exclude datoriile din facturi, obligarea de

a încheia contract pentru prestarea serviciilor comunale, obligarea la încheierea

contractului și prestarea efectivă a serviciilor de energie termică (f.d.75-78).

În motivarea pretențiilor a indicat că pretinsa prestare a serviciilor de energie

termică și acumularea unor pretinse datorii pentru aceste servicii, nu au fost prestate

pârâtului, a reclamat situația de mai multe ori, atât reclamantei ÎMGFL nr.17, cât și

ÎM „Infocom”, atât în formă verbală, cât și scrisă, toate aceste reclamații fiind lăsate

fără răspuns și remediere. Din lipsa energiei termice, pe parcursul perioadei rece a

anului, reclamantul/pîrît Popa Ion a fost nevoit să încălzească locuința cu aparate de

încălzire alimentate cu energie electrică - fapt ce se confirmă inclusiv prin facturile

pentru energia electrică consumată în perioada rece a anilor 2012-2014, pentru

comparație fiind prezentate și facturile pentru energia electrică consumată în perioada

caldă a anului. Privind pretinsele datorii pentru deservirea blocului locativ și

transportarea deșeurilor acumulate până la 01 august 2015, susține lipsa acestora, fapt

confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 126309522 din august 2015.

Popa Ion a mai precizat că privind pretinsa prestare a altor servicii comunale și

acumularea unor pretinse datorii pentru aceste servicii, asemenea servicii nu au fost

2

prestate pârâtului, iar toate aceste circumstanțe le consideră că se demonstrează

netemeinicia acțiunii reclamantului.

Mai mult decît atît, contrar legii reclamantul până în prezent refuză să încheie un

contract în acest sens, care ar întemeia și reglementa raporturile între părți. Anume

din lipsa efectivă a serviciului, nici Societatea pe Acțiuni „Termocom”, care este

furnizor al serviciilor de energie termică, nici până în prezent nu a încheiat vreun

contract în acest sens cu pârâtul.

Suplimentar Popa Ion a precizat că pretinsa datorie pentru energia termică, ab

initio în virtutea termenului de prescripție, nu ar exista datoria de 6676,97 la 01

februarie 2012. Privind pretinsa datorie pentru servicii comunale, ab initio, în virtutea

termenului de prescripție nu ar exista datoria de 1192,70 la 01 august 2012.

Solicită Popa Ion Respingererea acțiunii inițiale și admiterea acțiunii

reconvenționale. Obligarea ÎM „Infocom” să recalculeze sumele invocate în ordinele

de încasare a numerarului, cu excluderea pretinselor sume datorate. Obligarea

ÎMGFL nr.17 la încheierea contractului pentru prestarea serviciilor comunale.

Obligarea Societății pe Acțiuni „CET-2” la încheierea contractului și prestarea

efectivă a serviciilor de energie termică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2016, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr. 17, intervenienți

accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și ÎM „Infocom” împotriva lui Popa

Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei, Popa Ion, privind încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea în mod solidar din contul pîrîților Popa

Veronica, Popa Mihail, Popa Andrei și Popa Ion, în beneficiul ÎMGFL nr. 17 datoria

pentru energie termică formată la 01 aprilie 2014, în sumă de 13734,60 lei, alte servii

comunale - iunie 2015 în sumă de 2 652,70 lei, cheltuieli de judecată sub formă de

taxă de stat în sumă de 491,65 lei, iar în total suma de -16878,95 lei. A fost respinsă

cererea reconvențională înaintată de Popa Ion împotriva ÎMGFL nr. 17, intervenienți

accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, ÎM „Infocom”, privind obligarea de

a recalcula sumele și a exclude datoriile din facturi, obligarea de a încheia contract

pentru prestarea serviciilor comunale, obligarea la încheierea contractului și prestarea

efectivă a serviciilor de energie termică, ca fiind neîntemeiată (f.d. 91, 101-107).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la

dosar justifică pretențiile invocate în acțiunea inițială și infirmă cele pretinse în

acțiunea reconvențională, prin aceea că pîrîtul ar fi săvîrșit acțiuni ce dovedesc

recunoașterea acțiunii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 18 aprilie 2016, Popa

Ion a declarat apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie

respinsă, iar acțiunea reconvențională a să fie admisă.

3

La 14 noiembrie 2016, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei, au declarat

apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2016,

solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea

reconvențională a să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, cererile de apel

declarate de Popa Ion, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei au fost respinse,

fiin menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2016 (f.d.

171, 172-183).

Pentru a decide astfel, instanța de apel concluzionat că prima instanță a elucidat

toate circumstanțele pricinii, a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele

administrate la dosar.

La 11 aprilie 2017, invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, Popa Ion,

Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei, au contestat-o cu recurs, solicitînd

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar cererea

reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că atît prima instanță, cît și instanța de

apel nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Prin scrisoarea curții de apel din 03 februarie 2017, în adresa părților a fost

expediată copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, însă la dosar

nu sunt anexate înscrisuri care ar demonstra data recepționării de către recurent a

copiei deciziei recurate.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

La 11 mai 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, însă pînă

la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu

a parvenit referința prin care intimații să-și expună poziția față de temeiurile invocate

în recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de Popa Ion,

Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei, întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 05 februarie 2015, ÎMGFL nr. 17 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Popa Mihail, Popa Veronica, Popa

Andrei și Popa Ion, prin care a solicitat încasarea din contul lui Popa Mihail, Popa

4

Veronica, Popa Andrei și Popa Ion, în beneficiul companiei a datoriei acumulate

pentru livrarea energiei termice în cuantum de 13734,60 lei, a datoriei în cuantum de

2652,70 lei compusă din serviciul deservirea blocului - 85,32 lei, deservirea

echipamentului tehnic - 2081,46 lei; transportarea deșeurilor - 44,80 lei; apă menajeră

- 156,23 lei; apă potabilă - 284,89 lei și a cheltuielilor de judecată.

Instanța de recurs remarcă faptul că, reclamanta ÎMGFL nr. 17, întru

susținererea pretențiilor sale, a anexat la dosar un înscris din care rezultă că pretinsa

datorie față de Popa Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei și Popa Ion, în cuantum de

13734,60 lei, pentru consumul energiei termice, s-a acumulat pe parcursul perioadei

noiembrie 2001 – iulie 2014 (f.d. 10-15).

În sensul dat, Colegiul consideră oportun de a reitera prevederile art. 267, alin.

(1) Cod Civil - termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe

calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Prin urmare, de menționat că prescripția extinctivă ca termen juridico-civil se

răsfrînge asupra posibilității apărute la persoană (fizică sau juridică) de a-și apăra

dreptul încălcat pe calea acțiunii civile. Posibilitatea persoanei fizice sau juridice de a

primi apărarea pe calea acțunii civile reprezintă dreptul subiectiv la apărare pe calea

acțunii civile, denumit dreptul la acțiune. Așadar, prescripția extinctivă este termenul,

la expirarea căruia în cazul în care acțiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil,

apărut în urma delictului civil, la admiterea acțiunii-dreptul la apărare pe calea

acțiunii civile – dreptul la acțiune.

Potrivit prevederilor art. 272 alin. alin. (1) și (9) Cod Civil termenul de

prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul

la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului. Cînd este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune

începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile

alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestații neexecutate.

Analizînd norma de drept material citată, instanța de recurs menționează că

legislația civilă face legătura dintre acțiunea termenului de prescripție cu încălcarea

dreptului. Aceasta înseamnă că pînă în momentul în care dreptul subiectiv sau

interesul protejat de lege nu sunt încălcate, nu poate fi vorba despre începutul curgerii

termenului de prescripție.

În cazul prestației succesive, termenul de prescripție în acțiunile despre

achitările succesive începe să curgă din momentul cînd fiecare plată devine exigibilă

(din momentul apariței dreptului respectiv). Este vorba despre obligațiile, dreptul de a

cere în care apare nu simultan, ci succesiv pe zile sau perioade.

Astfel, la rejudecare instanța de apel urmează să analizeze sub toate aspectele

circumstanțele pricinii, prin prisma faptului că acțiunea inițială a fost înaintată la 05

februarie 2015, pretinzîndu-se o datorie, acumulată din prestații succesive, pe o

perioadă ce include noiembrie 2001 – iulie 2014 (f.d. 10-15).

5

În continuare, Colegiu menționează că neîntemeiat instanța de apel a menținut

soluția de admitere a pretenției privind încasarea sumei de 13734,60 lei, din contul

apelanților – recurenților, pentru energia termică, formată până la 01 octombrie 2014

în pofida faptului că unica probă în susținerea acestei pretenții a fost invocată

„Informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale pentru perioada noiembrie

2001 – Octombrie 2007”, pe care este aplicată facsimil de semnătură și „Informație

despre achitarea serviciilor locativ-comunale pentru perioada Noiembrie 2007 -

August 2014, aplicată racsimil de semnătură (f.d. 10-15).

Or, legiuitorul a stabilit expres în art. 239 CPC că hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Instanța de recurs reține argumentul recurenților precum că, în instanțele

inferioare au probat faptul că serviciu privind energia termică nu a fost prestat, și cu

toate acestea au întreprins acțiuni privind soluționarea problemei pe calea

comunicărilor, iar după epuizarea lor prin cererile scrise (f.d. 59-60 și 57-58).

Totodată, la dosar sunt anexate înscrisuri ce confirmă că din cauza lipsei

serviciului de energie termică, recurenții au fost nevoiți să încălzească locuința în

perioada rece a anului cu aparate de încălzire alimentate cu energie electrică - fapt ce

se confirmă prin facturile pentru energia electrică consumată în perioada rece a anilor

2012-2014, în comparație cu facturile pentru energia electrică consumată în perioada

caldă a anului (f.d. 61-67).

Prin urmare, la rejudecare, instanța de apel urmează să analizeze circumstanțele

descrise, amplu, probele anexate la dosar în coroborare cu normele de drept material

și procedural aplicabile speței.

În continuare, instanța de recurs menționează că este neîntemeiată poziția primei

instanțe, menținută prin decizia instanței de apel precum că în cazul din speță, cînd

obligația prevedea executarea în forma plăților periodice, debitorul a săvîrșit acțiuni,

ce dovedesc recunoașterea nu numai a datoriei curente, dar și a celor mai vechi,

achitînd sume mai mari decît cele curent calculate.

Colegiul reține argumentul recurenților precum că instanțele inferioare nu au

stabilit cert faptul pentru care servicii comunale au fost efectuate plățile, avînd în

vedere că în cursul termenului de prescripție au fost făcute doar plați pentru apa caldă

nu și pentru încălzire, inclusiv și în aprilie 2014 plata a fost făcută doar pentru apa

caldă, care nu poate fi considerată o recunoaștere a datoriei pentru celălalt serviciu –

energie termică.

Astfel, nici intimatul nu a invocat și dovedit cu probe, corespunzător nici

instanțele inferioare nu au stabilit plățile care ar reprezenta recunoaștere a datoriei

pentru livrarea energiei termice, la ce dată a fost făcută plata pentru serviciul

respectiv, ce sumă concretă a fost achitată și eventual de către cine a fost făcută plata.

6

Este intemeiat argumentul recurenților precum că circumstanțele descrise supra

ar putut fi probate de către intimat doar prin exemplarul al Ordinelor de încasare a

numerarului, acesta păstrându-se în cadrul companiei intimate și nu au fost prezentate

nici în instanței de fond și nici în instanței de apel.

Constatarea recunoașterii datoriei pe seama „achitarea unor sume ultima plată

fiind făcută în aprilie 2014” nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, mai

mult decât atât, ele contravin și circumstanțelor pricinii (f.d. 13-15).

Instanța de recurs menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea

dreptului la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența

constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii

constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de

atac o situație mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepția

cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și de alți participanți la proces.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de

bază ai dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a

pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Popa Ion, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa Andrei, a

casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de Popa Ion, Popa Veronica, Popa Mihail și Popa

Andrei.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, pronunțată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr. 17,

intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și ÎM „Infocom”

împotriva lui Popa Mihail, Popa Veronica, Popa Andrei, Popa Ion, privind încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată, cererea reconvențională înaintată de Popa Ion

împotriva ÎMGFL nr. 17, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, ÎM „Infocom”, privind obligarea de a recalcula sumele și a exclude

datoriile din facturi, obligarea de a încheia contract pentru prestarea serviciilor

comunale, obligarea la încheierea contractului și prestarea efectivă a serviciilor de

energie termică, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

8