2rci-75/18 — intentarea procedurii de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- intentarea procedurii de insolvabilitate
- Temei legal
- Remunerarea administratorului ichidatorului. Compensarea cheltuielilor
2rci-75/18 — intentarea procedurii de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: E. Clim dosarul nr. 2rci-75/18
D E C I Z I E
21 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Ion Druță, Luiza Gafton
examinând recursul declarat de Alina Talavira împotriva încheierii Curții de
Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,
adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată
„Maxprogres”, cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului
insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de
insolvabilitate,
c o n s t a t ă
La 13 noiembrie 2015, societatea cu răspundere limitată „Trendseter” a depus
cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de societatea
cu răspundere limitată „Maxprogres” (denumirea prescurtată SRL „Maxprogres”)
(f.d. 1-3).
Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 19 noiembrie 2016 (f.d. 16), a
admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a aplicat
măsuri de asigurare în vederea prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în
perioada de până la intentarea procedurii de insolvabilitate și a desemnat în calitate de
administrator provizoriu al SRL „Maxprogres”, administratorul autorizat Alexandru
Lihovețchi.
Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 25 aprilie 2016 (f.d. 53, 54-57), a
admis cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a constatat insolvabilitatea
SRL „Maxprogres”, a intentat procesul de insolvabilitate față de aceasta, cu inițierea
procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea SRL „Maxprogres” și a desemnat
în calitate de lichidator al debitorului insolvabil, administratorul autorizat Diana Palii.
La 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul autorizat
Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la încetarea
procesului de insolvabilitate, solicitând aprobarea raportului final al
SRL„Maxprogres”, încetarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Maxprogres”
și radierea acesteia din Registrul persoanelor juridice, cu stingerea creanțelor
neexecutate ale creditorilor SRL „Maxprogres” (f.d. 119, 120-125).
Aderent, la 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul
autorizat Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la
încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației
lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, prin care solicită
1
încasarea în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina Talavira în beneficiul
administratorului autorizat Diana Palii a onorariului fix în mărime de 147 000 de lei
și compensarea cheltuielilor aferente în mărime de 1 500 de lei (f.d. 126-127 recto-
verso).
Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 149, 150-
153), a admis parțial cererea lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorul
autorizat Diana Palii cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a
debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente
procesului de insolvabilitate; și a încasat în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina
Talavira în beneficiul administratorului autorizat Diana Palii suma de 147 000 de lei,
cu titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei, cu titlu de
cheltuieli aferente.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a reținut dispozițiile
art. 70 alin. (1), (3), (4) și (13) din Legea insolvabilității, Hotărârii Guvernului nr. 165
din 09 martie 2010 „cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul
real”, anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „cu privire la
salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară”, Legii salarizării nr. 847
din 14 februarie 2002.
Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 154, 155-
157) a aprobat raportul final și bilanțul de lichidare al SRL „Maxprogres”; a dispus
încetarea procesului și radierea debitorului SRL „Maxprogres” din Registrul de stat al
persoanelor juridice; a considerat stinse creanțele neexecutate în procedura de
lichidare a SRL „Maxprogres”; și a obligat lichidatorul să publice dispozitivul
hotărîrii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
La 02 ianuarie 2018, Alina Talavira a declarat recurs împotriva hotărârii Curții
de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea
hotărârii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 în partea încasării de la
Alina Talavira în beneficiul lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu
titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de
cheltuieli aferente, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a
cererii lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorului autorizat Diana Palii cu
privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a
remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate
(f.d.164-166).
În motivarea recursului menționează că, nu a fost membru al organelor de
conducere a SRL „Maxprogres” și nu a deținut funcția de contabil în cadrul acesteia,
nu a ținut evidența contabilă, nu a întocmit documente contabile și nu a prezentat dări
de seamă a acestui agent economic.
Susține că, circumstanțele invocate în recurs se confirmă prin copia carnetului
de muncă, declarația asociatului unic al SRL „Maxprogres” – Serghei Rotari și
informația cu privire la impozitul pe venit reținut pentru perioada anilor 2011-2016
eliberat de Serviciul Fiscal de Stat.
La fel, invocă faptul că cererea cu privire la încasarea din contul organelor de
conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor
aferente procesului de insolvabilitate a fost examinată fără înștiințarea ei și în lipsa
sa, prin ce a i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
2
La caz, instanța de recurs decelează că, deși recurenta a indicat în partea
introductivă a cererii de recurs că este îndreptată împotriva hotărârii Curții de Apel
Chișinău din 14 noiembrie 2017 și solicită casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău
din 14 noiembrie 2017, de facto, recursul este valorificat împotriva încheierii Curții
de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017. Or, recurenta solicită casarea actului
judecătoresc de dispoziție în partea încasării de la Alina Talavira în beneficiul
lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu titlu de remunerație pentru
perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de cheltuieli aferente.
Astfel, analizând încheierea contestată, se atestă faptul că, chestiunea cu privire
la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil SRL
„Maxprogres” a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de
insolvabilitate, a fost soluționată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14
noiembrie 2017.
Prin urmare, având în vedere revendicările recurentei și argumentele invocate în
cererea de recurs, Colegiul conchide că, în speță, cererea de recurs depusă de Alina
Talavira este îndreptată împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie
Respectiv, examenului legalității urmează a fi supusă încheierea Curții de Apel
Chișinău din 14 noiembrie 2017 și nicidecum hotărârea Curții de Apel Chișinău din
14 noiembrie 2017.
La 29 ianuarie 2018, Alina Talavira a declarat recurs împotriva încheierii Curții
de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea
încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 în partea încasării de la
Alina Talavira în beneficiul lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu
titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de
cheltuieli aferente, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a
cererii lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorului autorizat Diana Palii cu
privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a
remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate
(f.d.191-192, 193).
În motivarea recursului din 29 ianuarie 2018 invocă argumente similare celor
înserate în cererea de recurs din 02 ianuarie 2018.
Astfel, Colegiul atestă că, cererea de recurs din 29 ianuarie 2018 este supliment
la cererea de recurs depusă de Alina Talavira la 02 ianuarie 2018, deoarece au același
obiect, și anume încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017. Prin
urmare, cererea de recurs din 29 ianuarie 2018 urmează a fi examinată ca supliment
la cererea din 02 ianuarie 2018.
Ab initio, Colegiul decelează că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din
Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se
desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale
prezentei legi.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile
instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice
din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de
procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei
calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii
evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.
3
Coroborând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității cu art. 111
alin.(3) din Codul de procedură civilă și regulile de declarare a recursului consemnate
în Capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs consideră
că, în speță, termenul de demarare a căii de atac începe să curgă în ziua imediat
următoare datei comunicării încheierii judecătorești.
Prin urmare, Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece
din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentei încheierii
Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 pentru a determina respectarea
termenului legal de declarare a recursului, însă, încheierea recurată a fost expediată în
adresa participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură
nr. 18499 (f.d. 159), iar cererea de recurs a fost depusă la 02 ianuarie 2018, fapt
confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 164).
Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea litigiilor
ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Alina Talavira urmează a fi admis, casată încheierea Curții de Apel Chișinău din
14 noiembrie 2017, cu restituirea cauzei spre rejudecare, din următoarele motive.
În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii este în drept să
admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre
rejudecare.
Verificând legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017
prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul constată că actul judecătoresc a
fost emis cu încălcarea normelor de drept material și procedural incidente speței.
Conforma art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Legea insolvabilității, pentru
îndeplinirea funcțiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remunerație și la
compensarea cheltuielilor aferente. Remunerația administratorului/lichidatorului se
constituie din onorarii fixe și onorarii de succes sub formă procentuală și se achită în
monedă națională, inclusiv în cazul în care remunerația se determină în funcție de
creanțe/sume în valută străină. Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se
plătește lunar din patrimoniul debitorului.
Aderent, alineatul (13) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care se
constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi
cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea
onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum și compensarea cheltuielilor
aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligația organelor
de conducere ale debitorului consemnate la art. 247. Încheierea judecătorească se
emite cu citarea administratorului/lichidatorului, a membrilor organelor de conducere
ale debitorului în a cărui obligație se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei
debitoare, a președintelui comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu
recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea părților citate legal nu împiedică
examinarea cauzei.
Subsecvent, Colegiul evocă faptul că, articolul 247 din Legea insolvabilității
distinge că, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului
pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător,
fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier),
administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii
4
consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de
lichidare, contabilii. Prevederile enunțate se aplică persoanelor care dețineau funcțiile
respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au
deținut aceste funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării
procesului.
Materialele cauzei atestă că, prin hotărârea din 25 aprilie 2016 (f.d. 53, 54-57)
Curtea de Apel Chișinău a admis cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a
constatat insolvabilitatea SRL „Maxprogres”, a intentat procesul de insolvabilitate
față de aceasta, cu inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea SRL
„Maxprogres” și a desemnat în calitate de lichidator al debitorului insolvabil,
administratorul autorizat Diana Palii.
Succesiv, la 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul
autorizat Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la
încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației
lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, prin care solicită
încasarea în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina Talavira în beneficiul
administratorului autorizat Diana Palii a onorariului fix în mărime de 147 000 de lei
și compensarea cheltuielilor aferente în mărime de 1 500 de lei (f.d. 126-127 recto-
verso).
Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 149, 150-
153), a admis parțial cererea lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorul
autorizat Diana Palii cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a
debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente
procesului de insolvabilitate; și a încasat în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina
Talavira în beneficiul administratorului autorizat Diana Palii suma de 147 000 de lei,
cu titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei, cu titlu de
cheltuieli aferente.
Analizând memoriul încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,
care într-un final a format poziția instanței de insolvabilitate cu privire la soluția
adoptată, Colegiul ajunge la concluzia că, aceasta este bazată pe o cercetare
superficială a cauzei și a suportului probator prezent la dosar.
În acest sens, instanța de recurs reiterează că, în sensul art. 247 din Legea
insolvabilității, „… membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi …
contabilii, inclusiv care dețineau funcția respectivă la data intentării procesului de
insolvabilitate, precum și celor care au deținut acestă funcție pe parcursul ultimelor
24 de luni anterioare intentării procesului”.
În condițiile speței, Colegiul notează că în urma studierii procesului-verbal al
ședinței de judecată din 14 noiembrie 2017 (f.d. 147-148), în cadrul căreia s-a
examinat cererea lichidatorului SRL „Maxprogres” cu privire la încasarea din contul
organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a
cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, se constată faptul că instanța de
insolvabilitate nu a supus cercetării și verificării în cadrul cercetării judecătorești
suportul probator prezent la dosar.
Prin urmare, urmează a fi apreciată ca reprehensibilă simpla consemnare a
fazei procesuale în procesul-verbal al ședinței de judecată, fără a supune înscrisurile
unei cercetări prin citirea acestora în ședință de judecată, prezentarea acestora
participanților la proces și reprezentanților, cu consemnarea acestui act de procedură
5
în procesul-verbal al ședinței de judecată. La caz, articolul 274 din Codul de
procedură civilă stabilește exhaustiv în alin. (2) lit. i) că, în procesul-verbal al ședinței
se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele examinării la fața locului a
probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat înregistrările audio-video.
În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind lipsită de substanță
constatarea instanței de insolvabilitate, precum că „Conform informațiilor parvenite
de la Serviciul Fiscal de Stat, funcția de contabil al debitorului nominalizat este
deținută de Talavira Alina…”.
Or, instanța de insolvabilitate nu se poate expune asupra încasării din contul
Alinei Talavira a remunerației lichidatorului SRL „Maxprogres”, Diana Palii și a
cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, fără a administra și cerceta probe
pertinente și concludente ce ar confirma faptul că la data intentării procesului de
insolvabilitate, sau pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului
de insolvabilitate, Alina Talavira a fost membru a organelor de conducere ale
debitorului SRL „Maxprogres”.
În această ordine de idei, prin prisma principiului nemijlocirii și oralității
dezbaterilor judiciare, consemnat la articolul 25 din Codul de procedură civilă,
Colegiul taxează că instanța inferioară trebuia să cerceteze direct și nemijlocit
înscrisuri care să demonstreze faptul că la data intentării procesului de insolvabilitate
față de SRL „Maxprogres”, sau pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării
procesului de insolvabilitate Alina Talavira deținerea (sau după caz a deținut) funcția
de contabil-șef al debitorului insolvabil. Cu titlu de consecință, instanța de
insolvabilitate avea obligația pozitivă de a emite încheierea judecătorească numai în
temeiul circumstanțelor constatate și probelor cercetate și verificate în ședință de
judecată.
Prin urmare, disensiunea creată cu privire la necercetarea și neverificarea
probelor de către instanța de insolvabilitate, creează impedimente instanței de recurs
de a verifica legalitatea memoriului care a format poziția instanței de apel cu privire
la soluția adoptată, or, instanța de judecată are obligația pozitivă de a emite hotărârea
numai în temeiul circumstanțelor constatate și probelor cercetate și verificate în
ședință de judecată.
Coroborând ipotezele relevate supra, instanța de recurs ajunge la concluzia că,
soluția pronunțată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 nu
certifică în mod clar substanța hotărârii judecătorești, deoarece constatările instanței
de insolvabilitate nu conțin o argumentare clară din care să rezulte procesul
deliberării și adoptării soluției emise asupra chestiunii cu privire la încasarea din
contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și
a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate.
Cu titlu subsecvent, Colegiul consideră oportun de a reitera că motivarea este un
element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității
judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării
corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de
legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o
condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și
art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale.
6
Instanța de recurs opinează că în speță este aplicabilă și jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, care în practica sa constantă statuează că întinderea
motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în
instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de
practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite
state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk
împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu
adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din
15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,
paragraful 60).
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în
repetate rânduri a remarcat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția
unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi
auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o
obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care
anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este
motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de
dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).
În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și
explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o
posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt
se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).
CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,
garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta
observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu
are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și
efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât
dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de
către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de
probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței,
Van der Hurk împotriva Olandei).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,
să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres
la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.
Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,
justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să
adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac
împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în pericol
dreptul la un proces echitabil (Kaufland împotriva Belgiei).
Instanța de recurs notează că, nemotivarea unei hotărâri judecătorești
echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, fapt ce
justifică casarea actului de dispoziție recurat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin urmare, conținutul hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă examinarea
chestiunilor în fapt și în drept, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus
judecății, care în final au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
7
Astfel, instanța asigurând securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a
conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale.
În speță, este evident că constatările instanței de insolvabilitate nu conțin o
argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care
să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs
fiind în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să
verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.
Din considerentele menționate supra și având în vedere că, instanța de
insolvabilitate a emis o încheiere dictată pe cercetarea superficială a suportului
probator și concluzii nemotivate, precum și interpretare eronată a normelor de drept
material și procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare
în recurs nu este posibilă, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de
aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii
recursului declarat de Alina Talavira, casării încheierii Curții de Apel Chișinău din 14
noiembrie 2017, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.
La rejudecarea pricinii, instanța inferioară urmează să țină cont de cele
menționate și reexaminînd pricina să emită o soluție legală și întemeiată cu
respectarea drepturilor procedurale ale părților.
În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, art. 427 lit. b) din
Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de
aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
A admite recursul declarat de Alina Talavira împotriva încheierii Curții de Apel
Chișinău din 14 noiembrie 2017.
A casa integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,
adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată
„Maxprogres”, cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului
insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de
insolvabilitate, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Luiza Gafton
8