2rci-75/18 — intentarea procedurii de insolvabilitate

2rci-75/18 — intentarea procedurii de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: E. Clim dosarul nr. 2rci-75/18

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Ion Druță, Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Alina Talavira împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată

„Maxprogres”, cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului

insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de

insolvabilitate,

c o n s t a t ă

La 13 noiembrie 2015, societatea cu răspundere limitată „Trendseter” a depus

cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de societatea

cu răspundere limitată „Maxprogres” (denumirea prescurtată SRL „Maxprogres”)

(f.d. 1-3).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 19 noiembrie 2016 (f.d. 16), a

admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a aplicat

măsuri de asigurare în vederea prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în

perioada de până la intentarea procedurii de insolvabilitate și a desemnat în calitate de

administrator provizoriu al SRL „Maxprogres”, administratorul autorizat Alexandru

Lihovețchi.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 25 aprilie 2016 (f.d. 53, 54-57), a

admis cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a constatat insolvabilitatea

SRL „Maxprogres”, a intentat procesul de insolvabilitate față de aceasta, cu inițierea

procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea SRL „Maxprogres” și a desemnat

în calitate de lichidator al debitorului insolvabil, administratorul autorizat Diana Palii.

La 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul autorizat

Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la încetarea

procesului de insolvabilitate, solicitând aprobarea raportului final al

SRL„Maxprogres”, încetarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Maxprogres”

și radierea acesteia din Registrul persoanelor juridice, cu stingerea creanțelor

neexecutate ale creditorilor SRL „Maxprogres” (f.d. 119, 120-125).

Aderent, la 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul

autorizat Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la

încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației

lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, prin care solicită

1

încasarea în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina Talavira în beneficiul

administratorului autorizat Diana Palii a onorariului fix în mărime de 147 000 de lei

și compensarea cheltuielilor aferente în mărime de 1 500 de lei (f.d. 126-127 recto-

verso).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 149, 150-

153), a admis parțial cererea lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorul

autorizat Diana Palii cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a

debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente

procesului de insolvabilitate; și a încasat în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina

Talavira în beneficiul administratorului autorizat Diana Palii suma de 147 000 de lei,

cu titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei, cu titlu de

cheltuieli aferente.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a reținut dispozițiile

art. 70 alin. (1), (3), (4) și (13) din Legea insolvabilității, Hotărârii Guvernului nr. 165

din 09 martie 2010 „cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul

real”, anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „cu privire la

salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară”, Legii salarizării nr. 847

din 14 februarie 2002.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 154, 155-

157) a aprobat raportul final și bilanțul de lichidare al SRL „Maxprogres”; a dispus

încetarea procesului și radierea debitorului SRL „Maxprogres” din Registrul de stat al

persoanelor juridice; a considerat stinse creanțele neexecutate în procedura de

lichidare a SRL „Maxprogres”; și a obligat lichidatorul să publice dispozitivul

hotărîrii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

La 02 ianuarie 2018, Alina Talavira a declarat recurs împotriva hotărârii Curții

de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 în partea încasării de la

Alina Talavira în beneficiul lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu

titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de

cheltuieli aferente, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a

cererii lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorului autorizat Diana Palii cu

privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a

remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate

(f.d.164-166).

În motivarea recursului menționează că, nu a fost membru al organelor de

conducere a SRL „Maxprogres” și nu a deținut funcția de contabil în cadrul acesteia,

nu a ținut evidența contabilă, nu a întocmit documente contabile și nu a prezentat dări

de seamă a acestui agent economic.

Susține că, circumstanțele invocate în recurs se confirmă prin copia carnetului

de muncă, declarația asociatului unic al SRL „Maxprogres” – Serghei Rotari și

informația cu privire la impozitul pe venit reținut pentru perioada anilor 2011-2016

eliberat de Serviciul Fiscal de Stat.

La fel, invocă faptul că cererea cu privire la încasarea din contul organelor de

conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor

aferente procesului de insolvabilitate a fost examinată fără înștiințarea ei și în lipsa

sa, prin ce a i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

2

La caz, instanța de recurs decelează că, deși recurenta a indicat în partea

introductivă a cererii de recurs că este îndreptată împotriva hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 14 noiembrie 2017 și solicită casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 14 noiembrie 2017, de facto, recursul este valorificat împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017. Or, recurenta solicită casarea actului

judecătoresc de dispoziție în partea încasării de la Alina Talavira în beneficiul

lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu titlu de remunerație pentru

perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de cheltuieli aferente.

Astfel, analizând încheierea contestată, se atestă faptul că, chestiunea cu privire

la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil SRL

„Maxprogres” a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de

insolvabilitate, a fost soluționată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14

noiembrie 2017.

Prin urmare, având în vedere revendicările recurentei și argumentele invocate în

cererea de recurs, Colegiul conchide că, în speță, cererea de recurs depusă de Alina

Talavira este îndreptată împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie

Chișinău din 14 noiembrie 2017 și nicidecum hotărârea Curții de Apel Chișinău din

14 noiembrie 2017.

La 29 ianuarie 2018, Alina Talavira a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 în partea încasării de la

Alina Talavira în beneficiul lichidatorului Diana Palii a sumei de 147 000 de lei cu

titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei cu titlu de

cheltuieli aferente, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a

cererii lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorului autorizat Diana Palii cu

privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a

remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate

(f.d.191-192, 193).

În motivarea recursului din 29 ianuarie 2018 invocă argumente similare celor

înserate în cererea de recurs din 02 ianuarie 2018.

Astfel, Colegiul atestă că, cererea de recurs din 29 ianuarie 2018 este supliment

la cererea de recurs depusă de Alina Talavira la 02 ianuarie 2018, deoarece au același

obiect, și anume încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017. Prin

urmare, cererea de recurs din 29 ianuarie 2018 urmează a fi examinată ca supliment

la cererea din 02 ianuarie 2018.

Ab initio, Colegiul decelează că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din

Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice

din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

3

Coroborând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității cu art. 111

alin.(3) din Codul de procedură civilă și regulile de declarare a recursului consemnate

în Capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs consideră

că, în speță, termenul de demarare a căii de atac începe să curgă în ziua imediat

următoare datei comunicării încheierii judecătorești.

Prin urmare, Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece

din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentei încheierii

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 pentru a determina respectarea

termenului legal de declarare a recursului, însă, încheierea recurată a fost expediată în

adresa participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură

nr. 18499 (f.d. 159), iar cererea de recurs a fost depusă la 02 ianuarie 2018, fapt

confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 164).

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea litigiilor

ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Alina Talavira urmează a fi admis, casată încheierea Curții de Apel Chișinău din

14 noiembrie 2017, cu restituirea cauzei spre rejudecare, din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii este în drept să

admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre

rejudecare.

Verificând legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017

prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul constată că actul judecătoresc a

fost emis cu încălcarea normelor de drept material și procedural incidente speței.

Conforma art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Legea insolvabilității, pentru

îndeplinirea funcțiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remunerație și la

compensarea cheltuielilor aferente. Remunerația administratorului/lichidatorului se

constituie din onorarii fixe și onorarii de succes sub formă procentuală și se achită în

monedă națională, inclusiv în cazul în care remunerația se determină în funcție de

creanțe/sume în valută străină. Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se

plătește lunar din patrimoniul debitorului.

Aderent, alineatul (13) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care se

constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi

cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea

onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum și compensarea cheltuielilor

aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligația organelor

de conducere ale debitorului consemnate la art. 247. Încheierea judecătorească se

emite cu citarea administratorului/lichidatorului, a membrilor organelor de conducere

ale debitorului în a cărui obligație se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei

debitoare, a președintelui comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu

recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea părților citate legal nu împiedică

examinarea cauzei.

Subsecvent, Colegiul evocă faptul că, articolul 247 din Legea insolvabilității

distinge că, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului

pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător,

fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier),

administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii

4

consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de

lichidare, contabilii. Prevederile enunțate se aplică persoanelor care dețineau funcțiile

respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au

deținut aceste funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării

procesului.

Materialele cauzei atestă că, prin hotărârea din 25 aprilie 2016 (f.d. 53, 54-57)

Curtea de Apel Chișinău a admis cererea introductivă depusă de SRL „Trendseter”, a

constatat insolvabilitatea SRL „Maxprogres”, a intentat procesul de insolvabilitate

față de aceasta, cu inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea SRL

„Maxprogres” și a desemnat în calitate de lichidator al debitorului insolvabil,

administratorul autorizat Diana Palii.

Succesiv, la 17 iulie 2017, lichidatorul SRL „Maxprogres”, administratorul

autorizat Diana Palii a depus în instanța de insolvabilitate cerere cu privire la

încasarea din contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației

lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, prin care solicită

încasarea în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina Talavira în beneficiul

administratorului autorizat Diana Palii a onorariului fix în mărime de 147 000 de lei

și compensarea cheltuielilor aferente în mărime de 1 500 de lei (f.d. 126-127 recto-

verso).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 14 noiembrie 2017 (f.d. 149, 150-

153), a admis parțial cererea lichidatorului SRL „Maxprogres”, administratorul

autorizat Diana Palii cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a

debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente

procesului de insolvabilitate; și a încasat în mod solidar de la Serghei Rotari și Alina

Talavira în beneficiul administratorului autorizat Diana Palii suma de 147 000 de lei,

cu titlu de remunerație pentru perioada de lichidare și suma de 565 de lei, cu titlu de

cheltuieli aferente.

Analizând memoriul încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

care într-un final a format poziția instanței de insolvabilitate cu privire la soluția

adoptată, Colegiul ajunge la concluzia că, aceasta este bazată pe o cercetare

superficială a cauzei și a suportului probator prezent la dosar.

În acest sens, instanța de recurs reiterează că, în sensul art. 247 din Legea

insolvabilității, „… membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi …

contabilii, inclusiv care dețineau funcția respectivă la data intentării procesului de

insolvabilitate, precum și celor care au deținut acestă funcție pe parcursul ultimelor

24 de luni anterioare intentării procesului”.

În condițiile speței, Colegiul notează că în urma studierii procesului-verbal al

ședinței de judecată din 14 noiembrie 2017 (f.d. 147-148), în cadrul căreia s-a

examinat cererea lichidatorului SRL „Maxprogres” cu privire la încasarea din contul

organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și a

cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, se constată faptul că instanța de

insolvabilitate nu a supus cercetării și verificării în cadrul cercetării judecătorești

suportul probator prezent la dosar.

Prin urmare, urmează a fi apreciată ca reprehensibilă simpla consemnare a

fazei procesuale în procesul-verbal al ședinței de judecată, fără a supune înscrisurile

unei cercetări prin citirea acestora în ședință de judecată, prezentarea acestora

participanților la proces și reprezentanților, cu consemnarea acestui act de procedură

5

în procesul-verbal al ședinței de judecată. La caz, articolul 274 din Codul de

procedură civilă stabilește exhaustiv în alin. (2) lit. i) că, în procesul-verbal al ședinței

se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele examinării la fața locului a

probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat înregistrările audio-video.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind lipsită de substanță

constatarea instanței de insolvabilitate, precum că „Conform informațiilor parvenite

de la Serviciul Fiscal de Stat, funcția de contabil al debitorului nominalizat este

deținută de Talavira Alina…”.

Or, instanța de insolvabilitate nu se poate expune asupra încasării din contul

Alinei Talavira a remunerației lichidatorului SRL „Maxprogres”, Diana Palii și a

cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate, fără a administra și cerceta probe

pertinente și concludente ce ar confirma faptul că la data intentării procesului de

insolvabilitate, sau pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului

de insolvabilitate, Alina Talavira a fost membru a organelor de conducere ale

debitorului SRL „Maxprogres”.

În această ordine de idei, prin prisma principiului nemijlocirii și oralității

dezbaterilor judiciare, consemnat la articolul 25 din Codul de procedură civilă,

Colegiul taxează că instanța inferioară trebuia să cerceteze direct și nemijlocit

înscrisuri care să demonstreze faptul că la data intentării procesului de insolvabilitate

față de SRL „Maxprogres”, sau pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării

procesului de insolvabilitate Alina Talavira deținerea (sau după caz a deținut) funcția

de contabil-șef al debitorului insolvabil. Cu titlu de consecință, instanța de

insolvabilitate avea obligația pozitivă de a emite încheierea judecătorească numai în

temeiul circumstanțelor constatate și probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată.

Prin urmare, disensiunea creată cu privire la necercetarea și neverificarea

probelor de către instanța de insolvabilitate, creează impedimente instanței de recurs

de a verifica legalitatea memoriului care a format poziția instanței de apel cu privire

la soluția adoptată, or, instanța de judecată are obligația pozitivă de a emite hotărârea

numai în temeiul circumstanțelor constatate și probelor cercetate și verificate în

ședință de judecată.

Coroborând ipotezele relevate supra, instanța de recurs ajunge la concluzia că,

soluția pronunțată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 nu

certifică în mod clar substanța hotărârii judecătorești, deoarece constatările instanței

de insolvabilitate nu conțin o argumentare clară din care să rezulte procesul

deliberării și adoptării soluției emise asupra chestiunii cu privire la încasarea din

contul organelor de conducere a debitorului insolvabil a remunerației lichidatorului și

a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate.

Cu titlu subsecvent, Colegiul consideră oportun de a reitera că motivarea este un

element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității

judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării

corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de

legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o

condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și

art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

6

Instanța de recurs opinează că în speță este aplicabilă și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, care în practica sa constantă statuează că întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite

state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk

împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu

adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,

paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a remarcat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi

auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu

are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât

dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de

către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței,

Van der Hurk împotriva Olandei).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în pericol

dreptul la un proces echitabil (Kaufland împotriva Belgiei).

Instanța de recurs notează că, nemotivarea unei hotărâri judecătorești

echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, fapt ce

justifică casarea actului de dispoziție recurat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin urmare, conținutul hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă examinarea

chestiunilor în fapt și în drept, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus

judecății, care în final au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

7

Astfel, instanța asigurând securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a

conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale.

În speță, este evident că constatările instanței de insolvabilitate nu conțin o

argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care

să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs

fiind în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că, instanța de

insolvabilitate a emis o încheiere dictată pe cercetarea superficială a suportului

probator și concluzii nemotivate, precum și interpretare eronată a normelor de drept

material și procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare

în recurs nu este posibilă, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de

aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii

recursului declarat de Alina Talavira, casării încheierii Curții de Apel Chișinău din 14

noiembrie 2017, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

La rejudecarea pricinii, instanța inferioară urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminînd pricina să emită o soluție legală și întemeiată cu

respectarea drepturilor procedurale ale părților.

În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, art. 427 lit. b) din

Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de

aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A admite recursul declarat de Alina Talavira împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 14 noiembrie 2017.

A casa integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată

„Maxprogres”, cu privire la încasarea din contul organelor de conducere a debitorului

insolvabil a remunerației lichidatorului și a cheltuielilor aferente procesului de

insolvabilitate, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Luiza Gafton

8