2ra-212/18 — decaderea din drepturile parintesti, stabilirea domiciliului copilului minor

2ra-212/18 — decaderea din drepturile parintesti, stabilirea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-212/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central)

Judecător: V. Sandu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mereacre Valentin și

a recursului declarat de către Pecerscaia Elena,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pecerscaia Elena

împotriva lui Mereacre Valentin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorului Centru, municipiul Chișinău cu privire la

decăderea de drepturile părintești, stabilirea domiciliului copilului minor și

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor și la cererea reconvențională

depusă de Mereacre Valentin împotriva Elenei Pecerscaia, intervenient accesoriu

Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Ialoveni cu privire la stabilirea

domiciliului copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017 și

împotriva deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017,

prin care a fost admis apelul declarat de Pecerscaia Elena, casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017 în partea admiterii

acțiunii reconvenționale și în această parte emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii reconvenționale,

c o n s t a t ă :

La 8 octombrie 2015 Pecerscaia Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mereacre Valentin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorului Centru, municipiul Chișinău cu privire la

decăderea din drepturile părintești, stabilirea domiciliului copilului minor și

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că îl cunoaște pe Mereacre

Valentin din luna martie a anului 2008, iar chiar din luna mai a aceluiași an ultimul

a început să o suspecteze de infidelitate.

1

A comunicat că în luna iunie a anului 2009 a aflat că este însărcinată, iar

Mereacre Valentin a insistat să avorteze și să nu păstreze copilul, din motiv că

dânsul este căsătorit și are deja trei copii.

A relatat că la XXXXX s-a născut fiica XXXXX și inițial Mereacre Valentin

a fost împotrivă să figureze în certificatul de naștere a copilului ca tată.

A mai susținut că, ulterior, la 23 mai 2013, la insistența pârâtului, a mers la

OSC sect. Centru. mun. Chișinău, unde a fost întocmit un aviz cu privire la

completarea actului de stare civilă, prin care au fost făcute modificări în declarația

privind starea paternității și numele copilului. La rubrica tata – a fost inclus numele

Mereacre Valentin, iar numele copilului a fost modificat din XXXXX în XXXXX.

A menționat reclamanta că, Mereacre Valentin a denigrat-o în fața familiei

sale, a amenințat-o că îi va lua copilul și în permanență poartă asupra sa camere

video și foto și îi înregistrează pe toți, circumstanțe care îi permit să creadă că

dâsnul suferă de o maladie psihică.

A afirmat că a fost agresată fizic în fața fiicei de către pârât, care de atunci

este foarte speriată și tremură în prezența lui Mereacre Valentin.

A reiterat că pârâtul nu-și îndeplinește obligațiile de părinte, eschivându-se

de la plata pensiei de întreținere și manifestând un comportament amoral care

influențează negativ asupra copilului.

A susținut că copilul minor XXXXX permanent a locuit cu reclamanta și este

imposibil stabilirea locului de trai a copilului minor cu pârâtul care a recunoscut că

este tată abia peste trei ani și aplică violența fizică și psihică asupra sa în prezența

copilului.

A solicitat decăderea lui Mereacre Valentin din drepturile părintești asupra

copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, stabilirea locului de trai a copilului

minor XXXXX, cu mama, Pecerscaia Elena și încasarea de la Mereacre Valentin a

pensiei pentru întreținerea copilului minor XXXXX în mărime de ¼ din salariu

și/sau alte venituri, până la atingerea majoratului.

La ședința de judecată din 18 decembrie 2015, Mereacre Valentin a depus o

cerere reconvențională împotriva Elenei Pecerscaia, intervenient accesoriu Direcția

Asistență Socială și Protecția Familiei Ialoveni cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor.

În motivarea acțiunii reconvenționale, a indicat că de la începutul relațiilor

de concubinaj cu Pecerscaia Elena a avut mereu o atitudine corectă față de aceasta,

i-a acordat ajutor financiar atât ei, copilului său, XXXXX, cât și întregii familii a

reclamantei.

A comunicat că nu a fost niciodată împotriva copilului, dimpotrivă

întotdeauna a dorit să întemeieze o familie cu Pecerscaia Elena, motiv din care a și

insistat ca copilul să-i poarte numele și să fie introdus în certificatul de naștere la

rubrica tată.

A mai susținut că a înscris copilul la o grădiniță privată ,,Izvorașul

cunoștințelorʼʼ din mun. Chișinău, unde achita 175 euro lunar, însă Pecerscaia

Elena a transferat copilul la o altă grădiniță.

2

A relatat că în luna august a anului 2013 Mereacre Valentin și Pecerscaia

Elena, împreună cu copilul lor comun au fost la odihnă în Turcia pentru o perioadă

de 14 zile, toate cheltuielile fiind suportate de către dânsul.

A invocat că Pecerscaia Elena duce un mod de viață amoral, face abuz de

băuturi alcoolice, nu este angajată în câmpul muncii, nu are studii, nu are surse de

existență, locuiește împreună cu încă patru persoane într-un spațiu locativ compus

din trei odăi, iar copilul nu are condiții necesare pentru o creștere și dezvoltare

normală.

A menționat că Pecerscaia Elena a încălcat condițiile stabilite de către

Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate din cadrul Direcției pentru

protecția drepturilor copilului a sectorului Centru, mun. Chișinău, prin interzicerea

întrevederilor copilului XXXXX cu tatăl ei, Mereacre Valentin.

A specificat că el este angajat în câmpul muncii, fiind directorul și fondatorul

SRL ,,Pesco-Impexʼʼ, are studii superioare, locuiește într-o casă cu o suprafață de

172 m.p. cu opt odăi, iar pentru copilul minor sunt pregătite două odăi dotate cu

mobilier și tot ce este necesar pentru o dezvoltare și creștere normală a copilului.

A solicitat determinarea domiciliului copilului minor, XXXXX, născută la

XXXXX, cu tata, Mereacre Valentin.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 31 ianuarie 2017 a

fost respinsă acțiunea inițială, ca fiind neîntemeiată și a fost admisă acțiunea

reconvențională. S-a determinat domiciliul copilului minor, XXXXX, născută la

XXXXX, cu tata Mereacre Valentin.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017 a fost admis

apelul declarat de către Pecerscaia Elena, casată hotărârea în partea admiterii

acțiunii reconvenționale, și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea reconvențională a fost respinsă. În rest, hotărârea a fost menținută fără

modificări.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017

a fost stabilit domiciliul copilului minor, XXXXX, născută la XXXXX, cu mama

acesteia Pecerscaia Elena. S-a încasat de la Mereacre Valentin în beneficiul Elenei

Pecerscaia pensia de întreținere a copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, în

mărime de ¼ din salariu și/sau alte venituri, începând cu 8 octombrie 2015 până la

atingerea majoratului de către acesta.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, deși între părinții copilului

minor relațiile sunt tensionate, faptul dat nu constituie temei de decădere din

drepturile părintești, or acesta manifestă interes față de copil, fapt ce rezultă din

depunerea acțiunii privind stabilirea domiciliului copilului minor cu dânsul.

A reținut că Pecerscaia Elena, mama minorei, își îndeplinește obligațiunile

părintești, are grijă de educația acesteia, precum și are stabilită cu aceasta o

profundă relație emoțională.

Totodată a constatat că, legătura psihologică sau emoțională între minora

XXXXX și tatăl, Mereacre Valentin, lipsește. Minora nu îl percepe ca pe o persoană

apropiată, de încredere, ca tată, manifestând în prezența acestuia dezinteres și

emoții negative.

3

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că, stabilirea

domiciliului minorei cu tatăl acesteia, este contrar intereselor minorei și i-ar putea

provoca o traumă psihologică, fiind stabilită cu traiul într-o casă care îi este străină,

cu persoane pe care nu le cunoaște.

A relevat că, Mereacre Valentin, fiind tatăl minorei poate avea întrevederi cu

aceasta, exercitându-și obligațiile părintești, fapt ce nu îl impiedică să stabilească

o legătură cu copilul minor, însă, reieșind din circumstanțele speței, starea

psihologică a copilului, atașarea față de mamă și bunei, atitudinea negativă la

moment față de figura paternală, stabilirea domiciliului cu acesta ar contraveni

intereselor minorei. Or, anume interesul copilului minor, nu al părinților,

prevalează.

La 5 decembrie 2017 Mereacre Valentin a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții

de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziilor instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a examinat cauza

superficial și nu a argumentat clar soluția sa.

A afirmat că instanța de apel s-a bazat pe Nota informativă întocmită de către

Direcția pentru protecția drepturilor copilului a sect. Ciocana, mun. Chișinău, însă

un asemenea act nu există la materialele cauzei.

A susținut că instanța de apel a ignorat avizul Direcției pentru protecția

drepturilor copilului a sectorului Centru, mun. Chișinău, în care s-a indicat că,

mama nu contribuie la ameliorarea relației dintre fiică și tată și dimpotrivă

înrăutățește starea psihologică a copilului minor.

Totodată, a mai menționat că instanța de apel nu a apreciat faptul că

Pecerscaia Elena neîntemeiat îi restricționează accesul la copil și nu îi permite să-

și vadă fiica.

La 17 ianuarie 2018 Pecerscaia Elena a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții

de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziilor instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond.

În motivarea recursului a indicat că contestă decizia instanței de apel doar în

partea în care a fost respinsă cerința sa de decădere din drepturile părintești a lui

Mereacre Valentin.

A comunicat că instanța de apel nu a supus aprecierii faptul că Mereacre

Valentin îi denigrează imaginea, iar fiica XXXXX neagă prezența tatălui și refuză

să comunice cu acesta.

A reiterat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, contradictoriu și

dreptul de acces la justiție, prin faptul că instanța de apel nu a examinat și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel de către Pecerscaia

Elena.

4

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La materialele cauzei nu se atestă date cu privire la expedierea deciziei din

20 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, însă potrivit recipisei anexate se

confirmă faptul că Mereacre Valentin a făcut cunoștință cu decizia motivată la 11

octombrie 2017 (f. d. 141, vol. II), iar Pecerscaia Elena a făcut cunoștință cu decizia

la 9 ianuarie 2018, fapt confirmat prin recipisa din aceeași dată (f. d. 164, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 5 decembrie 2017, și respectiv la 17 ianuarie 2018

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017 și împotriva

deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, se

consideră a fi depuse în termen.

La 26 decembrie 2017, în adresa intimaților Pecerscaia Elena, Direcția

pentru protecția drepturilor copilului sect. Centru, mun. Chișinău și Direcția

Asistență Socială și Protecție a Familiei Ialoveni a fost expediată copia recursului

declarat de către Mereacre Valentin, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

La 18 ianuarie 2018, în adresa intimaților Mereacre Valentin, Direcția pentru

protecția drepturilor copilului sect. Centru, mun. Chișinău și Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei Ialoveni a fost expediată copia recursului declarat de

către Pecerscaia Elena, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Prin referința depusă la 17 ianuarie 2018, Pecerscaia Elena a solicitat

declararea recursului depus de Mereacre Valentin ca fiind inadmisibil.

Însă, ceilalți intimații nu și-au exercitat dreptul procedural și nu au depus

referință în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Mereacre Valentin și a

recursului declarat de către Pecerscaia Elena în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mereacre Valentin și

recursul declarat de către Pecerscaia Elena, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursul declarat de către Mereacre Valentin și recursul

declarat de către Pecerscaia Elena.

6

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Mereacre Valentin și recursul declarat de către

Pecerscaia Elena, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7