2ra-1794/18 — Determinarea domiciliului copilului minor

Dosarul nr. 2ra–1794/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Sandu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan) Î N C H E I E R E 26 septembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Maxim către Mirovscaia Iulia, intervenienți accesorii Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Centru cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori, împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Mirovscaia Iulia, casată hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La 10 octombrie 2016, Cucoș Maxim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Mirovscaia Iulia, intervenienți accesorii Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Centru cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori XXXX și XXXX cu tatăl Cucoș Maxim.

În motivarea acțiunii, a indicat că a fost căsătorit cu Mirovscaia Iulia. Din căsătorie s-au născut copiii XXXX și XXXX. Viața reclamantului în comun cu pârâta a eșuat, iar în anii de căsătorie în viața acestora s-a creat o atmosferă insuportabilă, de neînțelegeri, deseori degenerând în certuri. Incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrarii asupra modului și principiilor de conviețuire în contextul atmosferei create l-au condus pe reclamant la convingerea fermă că privind imposibilitatea păstrării familiei, fapt ce a condus la desfacerea pe cale judecătorească a căsătoriei vizate. Divorțul a fost trecut în registrul de stare civilă la nr. 695 la data de 24 decembrie 2013 de OSC Botanica, mun.

Chișinău. Suplimentar a menționat că, întrucât la momentul divorțului copiii erau mici, reclamantul a consimțit ca aceștia să rămână în custodia mamei. Astfel, prin hotărârea din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, domiciliul copiilor XXXX și XXXX a fost stabilit cu mama lor Mirovscaia Iulia. 1 În afară de aceasta, a mai specificat că, după desfacerea căsătoriei pârâta Mirovscaia Iulia s-a recăsătorit și din noua căsătorie a născut alți doi copii. Deși prin hotărârea instanței de judecată domiciliul copilului XXXX a fost stabilit cu mama - pârâta Mirovscaia Iulia, după desfacerea căsătoriei XXXX s-a aflat la întreținerea și creșterea reclamantului, iar copilul XXXX în grija bunicii pe linia maternă.

Reclamantul nu a fost de acord ca copiii să fie separați și s-a adresat de mai multe ori la autoritatea tutelară pentru a facilita comunicarea copiilor. în vara anului 2016, când bunica pe linia maternă a plecat peste hotare, el a reușit să reunească surorile astfel copilul XXXX s-a aflat la supravegherea și întreținerea lui. Fiind împreună, copiii XXXX și XXXX se simt foarte bine, fiind vizibil atașamentul puternic care s-a creat între ele. De asemenea, s-a mai indicat că, în luna septembrie 2016, în timpul programului de vizite, pârâta a luat copilul XXXX și a plecat fără a comunica unde acesta locuiește și care este motivul pentru care separă surorile. S-a adresat la DPDC Botanica pentru a întreprinde acțiuni conform competenței și a stabili condițiile/mediul în care se educă copilul XXXX, dar nu a primit nici un răspuns.

La moment, copilul XXXX este înmatriculat la Liceul Teoretic ”XXXX”, fapt confirmat prin informația expediată de administrația instituției nominalizate, prin care este menționat că - aspectul vestimentar al copilului este îngrijit și, de educația sa se interesează tatăl și bunicii pe linie paternă a acesteia. Concomitent, potrivit informațiilor oferite de instituția medicală în care este înscris copilul - de sănătatea copilului XXXX se ocupă tata, care însoțește copilul la medicul de familie și solicită asistență medicală la domiciliu în cazurile necesare. Cu trimitere la prevederile art. 63 al Codului familiei, având în vedere faptul că în familia lui sunt doi copii de același sex, care se cunosc și comunică între ei și, din punctul de vedere al psihologilor, atunci când diferența de vârstă dintre surori este apropiată, atașamentul dintre surori este mult mai puternic, iar eventualele separări ar putea genera repercusiuni în ulterioara dezvoltare a copilului.

Prin urmare, ținând cont de faptul că, el solicită schimbarea domiciliului copiilor și determinarea acestora în custodia tatălui, consideră oportun ca copiii să nu fie separați. În concluzie, reclamantul a menționat că interesul copiilor XXXX și XXXX este de a crește într-un mediu sigur și protectiv și, de a nu fi separate și constrânse să locuiască în familii separate, fapt pentru care a depus acțiunea în cauză. Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Maxim a fost admisă parțial. S-a determinat locul de trai a copilului minor: fiica - XXXX cu tatăl - Cucoș Maxim. Cererea de chemare în judecată privind determinarea domiciliului fiicei - XXXX cu tatăl - Cucoș Maxim, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat de la Cucoș Maxim în beneficiul Iuliei Mirovscaia cheltuielile de asistentă juridică în sumă de 2500 de lei. Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Mirovscaia Iulia, casată hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii. 2 La 25 iunie 2018 (prin oficiul poștal), Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău a declarat recurs împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea precum și a apreciat arbitrar probele.

La 30 august 2018 (prin oficiul poștal), Mirovscaia Iulia a depus o referință la cererea de recurs solicitând ca recursul să fie respins. Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului 3 înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Nicolae Craiu 4