2ra-1794/18 — Determinarea domiciliului copilului minor

Dosarul nr. 2ra–1794/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cucoș Maxim

reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș

Maxim către Mirovscaia Iulia, intervenienți accesorii Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Centru cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Mirovscaia Iulia, casată hotărârea din 12

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și pronunțată o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2016, Cucoș Maxim s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Mirovscaia Iulia, intervenienți accesorii Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Centru cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori XXXX și XXXX cu

tatăl Cucoș Maxim.

În motivarea acțiunii, a indicat că a fost căsătorit cu Mirovscaia Iulia. Din

căsătorie s-au născut copiii XXXX și XXXX. Viața reclamantului în comun cu

pârâta a eșuat, iar în anii de căsătorie în viața acestora s-a creat o atmosferă

insuportabilă, de neînțelegeri, deseori degenerând în certuri. Incompatibilitatea

caracterelor și viziunile contrarii asupra modului și principiilor de conviețuire în

contextul atmosferei create l-au condus pe reclamant la convingerea fermă că

privind imposibilitatea păstrării familiei, fapt ce a condus la desfacerea pe cale

judecătorească a căsătoriei vizate. Divorțul a fost trecut în registrul de stare civilă

la nr. 695 la data de 24 decembrie 2013 de OSC Botanica, mun. Chișinău.

Suplimentar a menționat că, întrucât la momentul divorțului copiii erau mici,

reclamantul a consimțit ca aceștia să rămână în custodia mamei. Astfel, prin

hotărârea din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

domiciliul copiilor XXXX și XXXX a fost stabilit cu mama lor Mirovscaia Iulia.

1

În afară de aceasta, a mai specificat că, după desfacerea căsătoriei pârâta

Mirovscaia Iulia s-a recăsătorit și din noua căsătorie a născut alți doi copii. Deși

prin hotărârea instanței de judecată domiciliul copilului XXXX a fost stabilit cu

mama - pârâta Mirovscaia Iulia, după desfacerea căsătoriei XXXX s-a aflat la

întreținerea și creșterea reclamantului, iar copilul XXXX în grija bunicii pe linia

maternă. Reclamantul nu a fost de acord ca copiii să fie separați și s-a adresat de

mai multe ori la autoritatea tutelară pentru a facilita comunicarea copiilor. în vara

anului 2016, când bunica pe linia maternă a plecat peste hotare, el a reușit să

reunească surorile astfel copilul XXXX s-a aflat la supravegherea și întreținerea

lui.

Fiind împreună, copiii XXXX și XXXX se simt foarte bine, fiind vizibil

atașamentul puternic care s-a creat între ele. De asemenea, s-a mai indicat că, în

luna septembrie 2016, în timpul programului de vizite, pârâta a luat copilul XXXX

și a plecat fără a comunica unde acesta locuiește și care este motivul pentru care

separă surorile. S-a adresat la DPDC Botanica pentru a întreprinde acțiuni conform

competenței și a stabili condițiile/mediul în care se educă copilul XXXX, dar nu a

primit nici un răspuns.

La moment, copilul XXXX este înmatriculat la Liceul Teoretic ”XXXX”, fapt

confirmat prin informația expediată de administrația instituției nominalizate, prin

care este menționat că - aspectul vestimentar al copilului este îngrijit și, de educația

sa se interesează tatăl și bunicii pe linie paternă a acesteia. Concomitent, potrivit

informațiilor oferite de instituția medicală în care este înscris copilul - de sănătatea

copilului XXXX se ocupă tata, care însoțește copilul la medicul de familie și

solicită asistență medicală la domiciliu în cazurile necesare.

Cu trimitere la prevederile art. 63 al Codului familiei, având în vedere faptul

că în familia lui sunt doi copii de același sex, care se cunosc și comunică între ei și,

din punctul de vedere al psihologilor, atunci când diferența de vârstă dintre surori

este apropiată, atașamentul dintre surori este mult mai puternic, iar eventualele

separări ar putea genera repercusiuni în ulterioara dezvoltare a copilului. Prin

urmare, ținând cont de faptul că, el solicită schimbarea domiciliului copiilor și

determinarea acestora în custodia tatălui, consideră oportun ca copiii să nu fie

separați.

În concluzie, reclamantul a menționat că interesul copiilor XXXX și XXXX

este de a crește într-un mediu sigur și protectiv și, de a nu fi separate și constrânse

să locuiască în familii separate, fapt pentru care a depus acțiunea în cauză.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Maxim a fost admisă parțial.

S-a determinat locul de trai a copilului minor: fiica - XXXX cu tatăl - Cucoș

Maxim.

Cererea de chemare în judecată privind determinarea domiciliului fiicei -

XXXX cu tatăl - Cucoș Maxim, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat de la Cucoș Maxim în beneficiul Iuliei Mirovscaia cheltuielile de

asistentă juridică în sumă de 2500 de lei.

Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Mirovscaia Iulia, casată hotărârea din 12 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și pronunțată o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii.

2

La 25 iunie 2018 (prin oficiul poștal), Cucoș Maxim reprezentat de avocatul

Dorian Pîcălău a declarat recurs împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea precum și a apreciat arbitrar probele.

La 30 august 2018 (prin oficiul poștal), Mirovscaia Iulia a depus o referință la

cererea de recurs solicitând ca recursul să fie respins.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Cucoș Maxim reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, neîntemeiat

și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cucoș Maxim reprezentat de avocatul

Dorian Pîcălău, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

3

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Cucoș Maxim reprezentat de

avocatul Dorian Pîcălău.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cucoș Maxim reprezentat

de avocatul Dorian Pîcălău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4