2ra-117/18 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere

2ra-117/18 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-117/18

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: V. Muntean

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Dumitru Visternicean

Ion Druță

examinând în ședință publică cererea de recurs declarată de către Lilia Patranjel

prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Patranjel

împotriva lui Sergiu Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere și

acțiunea reconvențională depusă de Sergiu Patranjel împotriva Liliei Patranjel,

intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului cu privire la

stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de către Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile

Pruteanu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15

decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 11 mai 2016, Lilia Patranjel a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Sergiu Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor

1

copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei,

stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28 august 2004 a încheiat

căsătoria cu Sergiu Patranjel, la Primăria satului Gălești, raionul Strășeni. Din

căsătorie la XXXXX s-a născut fiica, XXXXX și la XXXXX s-a născut XXXXX.

Menționează reclamanta că, viața cu pârâtul a eșuat, iar încercările de a menține

familia au suferit eșec. Drept urmare, a fost nevoită să părăsească domiciliul și să

plece în străinătate temporar la muncă pentru a-și întreține familia.

Relevă reclamanta că, la moment copiii minori locuiesc cu ea, iar pârâtul nu

manifestă nici o grijă față de aceștia, nu-și îndeplinește obligațiunile de părinte, nu

acordă ajutor material, nu contribuie în nici un fel la educația intelectuală, spirituală

a minorelor, nu comunică cu acestea, nu se interesează de activitățile, necesitățile,

interesele, problemele de sănătate ale lor, totodată îi creează obstacole în exercitarea

acestor atribuții.

Reclamanta specifică că, minorele XXXXX și XXXXX, au o afecțiune

deosebită față de ea și despărțirea de acestea ar putea duce la urmări nefaste pentru

ele, având în vedere faptul că pârâtul este absolut inert în relațiile cu copiii.

Susține reclamanta că, starea financiară a sa, nu-i permite acesteia de a-i asigura

în totalmente copiilor un trai decent, fiind necesară o contribuție materială și din

partea pârâtului.

Solicită Lilia Patranjel desfacerea căsătoriei încheiată între ea și Sergiu

Patranjel, înregistrată la 28 august 2004, de Primăria satului Gălești, raionul Strășeni,

stabilirea domiciliului copiilor minori XXXXX născută la XXXXX și XXXXX,

născută la XXXXX cu ea, încasarea din contul lui Sergiu Patranjel în beneficiul ei a

pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 932 lei pentru fiecare, pînă

la atingerea majoratului copiilor , precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 20 octombrie 2016, Lilia Patranjel a înaintat cerere de modificare a

pretențiilor, invocând că Biroul Național de Statistică a modificat minimul de

existență pe categoriile de populație pentru semestrul I al anului 2016, acesta

alcătuind pentru copiii în vârstă de 7-17 ani, locuitori ai mun. Chișinău, suma lunară

de 2 121,30 lei.

Totodată reclamanta susține că, numai după punerea pe rolul instanței de

judecată a prezentei acțiuni, pârâtul, care locuiește în prezent, în concubinaj cu o altă

femeie și care are la întreținere 2 copii minori, a luat fiicele minore de la Lopatiuc

Nina, mama sa pentru a demonstra instanței și altor persoane că, este un părinte

exemplar.

Specifică Patranjel Lilia că, pârâtul, care activează în funcția de conducător de

troleibuz în parcul de troleibuze nr.1 din mun. Chișinău, iar potrivit referinței

eliberate de întreprinderea menționată, pe parcursul perioadei de activitate Sergiu

Patranjel s-a recomandat ca un angajat nedisciplinat, care încalcă sistematic

2

obligațiunile sale de funcție. De asemenea nu se bucură de stima conducătorilor și

colegilor de lucru, astfel încât, în perioada iunie 2015 - iunie 2016 acesta a fost

sancționat de 7 ori pentru încălcarea disciplinei de serviciu, inclusiv și pentru

prezentarea la serviciu în stare de ebrietate.

Solicită Lilia Patranjel desfacerea căsătoriei încheiată între ea și Sergiu

Patranjel, înregistrată la 28 august 2004, de Primăria satului Gălești, raionul Strășeni,

stabilirea domiciliului copiilor minori XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX,

născută la XXXXX cu ea, încasarea din contul lui Sergiu Patranjel în beneficiul său

a pensiei de întreținere pentru copii minori XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX,

născută la XXXXX, în mărime de 1 060,65 lei pentru fiecare până la atingerea

majoratului copiilor.

La 16 noiembrie 2016, Patranjel Sergiu a înaintat cerere reconvențională

împotriva Liliei Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor

copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, solicitând stabilirea domiciliului copiilor

minori și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

Susține Sergiu Patranjel, că nu corespunde realității cele invocate de către

Patranjel Lilia, precum că, copiii locuiesc cu mama acestora și el nu manifestă nici o

grijă față de fiicele sale, din motiv că Lilia Patranjel locuiește de doi ani în Italia, iar

copiii sunt la îngrijirea nemijlocită a sa.

Menționează reclamantul că, potrivit Biroului Național de Statistică valoarea

minimului de existență pentru doi copii minori în anul 2015, în mediul urban a

constituit suma de 4 183,20 lei. În asemenea condiții consideră că suma de 4 100 lei

este rezonabilă pentru a acoperi proporțional cheltuielile de întreținere a copiilor

minori.

Solicită Sergiu Patranjel stabilirea domiciliului copiilor minori XXXXX,

născută la XXXXX și XXXXX, născută la XXXXX cu el, încasarea din contul Liliei

Patranjel în beneficiul său a pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime de

2 050 lei pentru fiecare, până la atingerea majoratului copiilor.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 decembrie 2016,

acțiunea înaintată de Patranjel Lilia s-a admis parțial. S-a desfăcut căsătoria încheiată

între Patranjel (Lopatiuc) Lilia și Patranjel Sergiu, înregistrată la 28 august 2004 de

către Primăria Gălești, raionul Strășeni și trecută în Registrul de stare civilă cu nr.13.

Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei și eliberarea certificatului de divorț, s-a

încasat din contul Liliei Patranjel (Lopatiuc) și Sergiu Patranjel în beneficiul statului,

taxa de stat în mărime de 500% din unitatea convențională stabilită, ceea ce constituie

100 lei pentru fiecare. În rest, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de

Lilia Patranjel. S-a admis parțial acțiunea reconvențională depusă de Sergiu Patranjel,

s-a stabilit domiciliul copiilor minori XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX,

născută la XXXXX cu tata, Patranjel Sergiu. S-a încasat din contul Liliei Patranjel

(Lopatiuc), în beneficiul lui Sergiu Patranjel pensia de întreținere a copilului minor

3

XXXXX, născută la XXXXX în mărime de 1 100 lei/lunar și a copilului minor

XXXXX născută la XXXXX în mărime de 1 100 lei/lunar, începând cu 15 decembrie

2016 și până la atingerea majoratului copiilor. În rest, acțiunea reconvențională s-a

respins ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Liliei Patranjel (Lopatiuc) în contul

statului taxa de stat în mărime de 792 lei (f.d. 64, 63-75).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, s-a respins apelul declarat

de către Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 decembrie 2016 (f.d.

125-135).

La 10 august 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei emise (f.d. 136).

La 23 august 2017, Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile

Pruteanu a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea respingerii acțiunii inițiale și admiterii acțiunii reconvențională cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii

inițiale și respingerii a acțiunii reconvenționale.

Recurenta, Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu, în

motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor

contestate, au aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios în partea respingerii acțiunii inițiale și admiterii acțiunii

reconvențională. Recurenta menționează că atît prima instanță, cît și instanța de apel

la examinarea cauzei s-a bazat pe declarațiile mincinoasei a minorei Samira Patranjel,

care nu au fost combătute de către recurentă, deoarece a fost audiată în lipsa

reprezentantul recurentei.

Consideră recurenta că stabilirea domiciliului copiilor minori cu Sergiu

Patranjel este contrară intereselor copiilor, deoarece regimul de lucru al acestuia,

comportamentul acestuia, supune unui risc iminent dezvoltarea psihică și fizică a

copiilor.

Susține recurenta că dispune de toate condițiile pentru creșterea și educația

copiilor, întrucît are un loc de trai în Italia unde activează în calitate de asistent al

persoanei nedependente.

Recurenta specifică că după schimbarea instituției de învățămînt a scăzut și

reușita școlară a minorelor.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

4

La 13 decembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Sergiu Patranjel,

Direcției pentru protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani informându-i că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Sergiu Patranjel și Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Buiucani nu au depus referință la cererea de recurs prin

care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen recursul declarat de

Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu la 23 august 2017 din

următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 23 mai 2017 a fost expediată în adresa părților la 10 august 2017 (f. d. 136),

însă la materialele cauzei nu există dovada recepționării efective a acesteia de către

participanții la proces. În lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu a putut

stabili cu precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată a instanței de

apel.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în dreptul

de acces liber la justiție, instanța de judecată consideră că recursul declarat de Lilia

Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu este depus în termenul

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 ianuarie 2018, recursul

declarat de Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile Pruteanu a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, pentru elucidarea

problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs, precum și pentru stabilirea

unor circumstanțe importante ale pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a invitat părțile în proces să se

prezinte în ședință de judecată.

În ședința instanței de recurs din 7 februarie 2018 s-au prezentat recurenta Lilia

Patranjel, avocatul său Vasile Pruteanu și intimatul Sergiu Patranjel.

5

În cadrul ședinței instanței de recurs, recurenta Lilia Patranjel și avocatul său

Vasile Pruteanu au susținut recursul declarat, solicitînd admiterea acestuia, conform

motivelor de fapt și de drept invocate.

Intimatul Sergiu Patranjel în ședința instanței de recurs a solicitat respingerea

recursului cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În cadrul ședinței instanței de recurs nu s-a prezentat intervenientul accesoriu

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, fiind

citat legal, motivul neprezentării în cadrul ședinței de judecată nu sunt cunoscute

instanței de recurs.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept, să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum rezultă din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, la 28

august 2004, Sergiu Patranjel a încheiat căsătorie cu Lilia Patranjel, fapt confirmat

prin certificatul de căsătoriei nr. 13 din 28 august 2004 eliberat de Primăria satului

Gălești rl. Strășeni (f.d. 9).

Din căsătorie, soții Sergiu Patranjel și Lilia Patranjel au doi copii minori

XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX, născută la XXXXX (f.d. 7, verso).

La 11 mai 2016, Lilia Patranjel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sergiu Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

La 16 noiembrie 2016, Patranjel Sergiu a înaintat cerere reconvențională

împotriva Liliei Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor

copilului cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de

întreținere.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeinicii parțiale a acțiunii inițiale în ceea ce privește desfacerea

căsătoriei, în rest acțiunea a fost respinsă. Totodată a fost admisă parțial acțiunii

reconvențională.

Curtea de apel Chișinău prin decizia adoptată a menținut fără modificări

hotărîrea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluziile instanțelor de judecată întemeiate, rezultate din

6

aprecierea corespunzătoare a circumstanțelor pricinii și aplicarea corectă a normelor

de drept material.

Articolul 16 din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile

copilului statuează că, fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască

părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția cazurilor în

care despărțirea de un părinte sau de ambii părinți este necesară în interesul copilului.

În același timp art. 19 din Convenția cu privire la drepturile copilului statuează

că, statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva

voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub

rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile,

că această separare este în interesul suprem al copilului.

O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de

exemplu, în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care

părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință

a copilului.

În cazul examinării litigiilor cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor

în situația în care părinții locuiesc separat, urmează să se țină cont exclusiv de

interesul superior al copilului.

Examinînd superioritatea unuia dintre drepturi, instanța de judecată urmează

să țină cont de art. 18 din Convenția cu privire la drepturile copilului, care

prevede că statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii

principiului potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea

și dezvoltarea copilului.

Părinții sau, după caz, reprezentanții săi legali sunt principalii responsabili de

creșterea si dezvoltarea copilului. Aceștia trebuie să acționeze, în primul rand, în

interesul suprem al copilului.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiul

bine stabilit în jurisprudența sa conform căruia scopul Convenției nu este de a

proteja drepturile teoretice sau iluzorii, ci cele concrete și efective (Cauza Artico

împotriva Italiei).

Prin urmare, și la încredințarea copiilor minori, condiția esențială constă

în interesul superior al copilului, interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea

tuturor criteriilor consacrate în acest domeniu.

Aceste criterii, stabilite de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, dar

și de legislația națională sunt vîrsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o

bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copilul minor,

precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul

conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum și altele asemenea.

7

Totodată, criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un

ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu poate reține

caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

În conformitate cu art. 38 alin. (2) lit. d) din Codul familiei în cazul lipsei unui

acord între soți prevăzut la alin.(1) sau dacă se va dovedi că acordul lezează drepturile

și interesele copiilor minori sau ale unuia dintre soți, instanța judecătorească este

obligată să stabilească cu cine dintre părinți vor locui copiii minori după divorț.

În conformitate cu art. 51 alin. (1), (3) din Codul familiei se consideră copil

persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul). Fiecare copil are dreptul să

locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze

cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta contravine intereselor copilului. Copilul are

dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților intelectuale, la

libertatea gîndirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.

Tot în acest context, art. 63 alin. (1), (2) din Codul familiei prevede că, în cazul

cînd părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14

ani se determină prin acordul părinților. Dacă un atare acord lipsește, domiciliul

minorului se stabilește de către instanța judecătorească, ținîndu-se cont de interesele

și părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta de 10 ani).

În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul

copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile

morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile

părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului

(îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc).

În speță, s-a constatat că din 2014, Lilia Patranjel, este plecată la muncă peste

hotarele țării în Italia, iar timp de doi ani, minorele XXXXX și XXXXX au locuit la

buneii materni în satul XXXXX, care potrivit dispoziției Primăriei Gălești nr.16 din

19 mai 2016 au instituit tutela asupra lor (f.d. 22).

Potrivit avizului Direcției pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani,

mun. Chișinău întocmit de comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate

nr.61/07-943 din 15 septembrie 2016, s-a stabilit că în urma examinării condițiilor de

trai a copiilor minori XXXXX și XXXXX, acestea locuiesc cu tatăl lor, Sergiu

Patranjel într-o odaie de cămin tip familial, XXXXX. Proprietarii odăii sunt ambii

părinți, Lilia Patranjel și Sergiu Patranjel, care au cumpărat acest imobil în anul

2005(f.d. 32).

Totodată Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun.

Chișinău a specificat că în urma evaluării psihologice primare copii minori XXXXX

și XXXXX au demonstrat atitudine pozitivă față de familie și dorința de a avea o

familie unită. De asemenea au exprimat sentimente de dragoste față de ambii părinți,

iar în relația cu mama, copiii au manifestat un sentiment de dor și regret că aceasta a

8

fost nevoită să plece la muncă în Italia, ceea ce demonstrează atașamentul puternic și

dorința ca mama să le fie aproape.

Prin urmare, drept concluzie, Direcția pentru protecția drepturilor copilului

sect. Buiucani, mun. Chișinău a considerat că ambii părinți dispun de condiții sociale

și de trai necesare pentru creșterea și dezvoltarea multilaterală a copiilor minori,

ambii părinți își iubesc copiii și participă activ la creșterea și educarea lor.

În conformitate cu art. 54 din Codul familie, copilul are dreptul să-și exprime

opinia la soluționarea în familie a problemelor care îi ating interesele și să fie audiat

în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului care a atins

vîrsta de 10 ani se va ține cont în mod obligatoriu dacă aceasta nu contravine

intereselor lui.

Colegiul judiciar reține că la examinarea cauzei în prima instanță, a fost dispusă

audierea minorei XXXXX, care în prezența pedagogului a declarat că împreună cu

sora sa mai mică XXXXX locuiesc cu tatăl lor, Sergiu Patranjel și că în continuare

dorește să locuiască cu acesta (f.d. 56).

La acest capitol se conchide că imperativele asigurării celei mai bune protecții

a intereselor copilului dispun de prioritate în raport cu interesele sau sentimentele

părinților, motiv din care protecția, buna dezvoltare a copilului, inclusiv atașamentul

sentimental și siguranță acestuia vor constitui circumstanțe determinate pentru

instanță la stabilirea domiciliului copilului minor.

Astfel, instanța de recurs reține că ambii părinți sunt persoane decente, cu

posibilități de întreținere, îngrijire și educare a copiilor, ambii părinți sunt gata să-și

asume responsabilitatea de a avea grijă de copii.

Pe cale de consecință, instanței îi revine sarcina de a stabili acel interes superior

a copiilor, care ar înclina balanța justiției către mamă sau către tată.

Interesul superior a copiilor este singurul criteriu după care instanța se

călăuzește pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești.

Pentru a-l determina trebuie să se țină seama de întregul complex de

împrejurări menit să asigure copiilor o dezvoltare fizică, morală și intelectuală

armonioasă, interesând nu numai posibilitățile materiale ale părinților, ci și vârsta

copiilor, comportarea părinților înainte de separare, gradul de atașament și

preocupare pe care au manifestat față de copii, precum și legăturile afective ce s-au

stabilit între părinți și copii, între copii și alți membri ai familiei extinse.

E de reținut că tatăl și mama sunt figuri importante de atașament, care au rol

decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a copilului, atât timp cât calitatea

interacțiunilor lor va condiționa calitatea relațiilor sociale.

Interesul superior a copiilor reclamă menținerea acestora cât mai mult

timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți pentru

că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestora este foarte mare odată cu

încredințarea lor unuia sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea

9

părinților menținerea și încurajarea relației copiilor cu părintele cu care minorii

nu locuiește în mod statornic, devine vitală pentru dezvoltarea lor morală

normală.

Interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a putea

accesa nelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații echilibrate și

armonioase cu ambii părinți.

Relațiile personale trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora

fiind necesară numai în condiții deosebite pentru protejarea copilului.

La caz, este de menționat că normele de drept național și internațional stabilesc

că răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine

ambilor părinți, care indiferent de situațiile de conflict apărute între ei trebuie

să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

În plus instanța notează că oricărui copil îi este recunoscut dreptul la un nivel

de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mintală, spirituală, morală și socială,

iar părinților care au în grijă un copil le revine în primul rînd responsabilitatea de a

asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață

necesare dezvoltării copilului.

În ședința instanței de recurs mama Lilia Patranjel a declarat că la moment este

angajată în cîmpul muncii peste hotarele țării în Italia, însă nu intenționează să se

stabilească cu traiul permanent în Italia. Totodată a considerat că domiciliul copiilor

minori urmează a fi stabilit cu ea, iar aceștia să locuiască cu mama sa în satul

XXXXX.

Faptul că în prezent mama Lilia Patranjel se află la muncă peste hotarele țării

în Italia și avînd în vedere interesul copiilor de a se dezvolta într-un mediu sigur,

sănătos, care să le confere stabilitate, precum și ținînd cont de vîrsta fragedă a

acestora, Colegiul reține că interesul copiilor este ca ei să fie crescuți, îngrijiți, educați

și protejați de către tata, cel puțin pînă la vîrsta cînd copiii vor putea decide cu cine

din părinți să locuiască în continuare.

Părțile implicate trebuie să înțeleagă că măsura stabilirii domiciliului la tata

nu trebuie interpretată ca o sancțiune la adresa mamei sau copiilor, iar copiii

trebuie sprijiniți fără a întrerupe legăturile cu persoanele familiare lui.

În conformitate cu art. 75 alin. (1) din Codul familiei pensia de întreținere

pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în

mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți

copii.

Art. 76 din Codul familiei prevede că (1) în cazurile cînd părintele care

datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau

fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu

are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri cînd, din anumite motive,

încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri,

10

este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța

judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă

bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma

unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75.

Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină

de instanța judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părților,

de alte circumstanțe importante și păstrîndu-se, dacă este posibil, nivelul anterior de

asigurare materială a copilului.

Reieșind din prevederile normelor enunțate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că instanțele ierarhic inferioare corect și întemeiat au ajuns la concluzia temeiniciei

pretențiilor din acțiune reconvențională cu privire la încasarea pensiei alimentare

pentru întreținerea copiilor minor, încasând de la Lilia Patranjel în beneficiul lui

Sergiu Patranjel pensia pentru întreținerea copiilor minori XXXXX și XXXXX în

mărime fixă de 1100 lei lunar fiecare pînă la atingerea majoratului copiilor minori.

Or, potrivit informației plasată de Biroul Național de Statistică, minimul de

existență pentru copiii în vîrstă de 7-17 ani, în semestru I a anului 2016 constituie în

mediu 1653 lei, iar în orașele mari, minimul de existență este cu 12% mai mare

comparativ cu mediul rural.

Prin urmare, pentru un copil în vîrstă de la 7-17 ani, domiciliat în mun.

Chișinău, care este un oraș mare, minimul de existență este de 1 866,9 lei.

Art.2 din Legea nr. 152 din 5 iulie 2012 cu privire la minimul de existență,

prevede că minim de existență este un indicator ce reprezintă mărimea valorică a

volumului minim de consum al bunurilor materiale și a serviciilor pentru satisfacerea

necesităților principale, menținerea sănătății și pentru susținerea viabilității omului.

Totodată art.3 al aceleiași Legi, prevede că mărimea minimului de existență

include: mărimea valorică a coșului alimentar; cheltuielile pentru procurarea

mărfurilor industriale și pentru achitarea serviciilor prestate populației și mărimea

primelor și a contribuțiilor obligatorii. Mărimea minimului de existență pentru o

persoană se determină în lei pe fiecare lună.

În plus instanța notează că minimul de existență nu prevede cheltuielile

necesare pentru dezvoltarea acestuia: procurarea cărților, frecventarea anumitor secții

sportive sau de creație, etc. activități necesare creșterii și evoluării psiho-emoționale

echilibrate a copilului.

Din această perspectivă, colegiul conchide că stabilirea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori în mărime de 1100 lei lunar pentru fiecare este una

rațională și proporțională cheltuielilor pentru întreținerea unui copil minor, mai mult

că și Sergiu Patranjel urmează să participe la întreținerea copiilor.

Astfel colegiu apreciază oportun de a preciza că instanțele de judecată au creat

condiții egale părților pentru exercitarea drepturilor sale prin respectarea principiilor

11

egalității părților, a oralității și a contradictorialității, instituite ca garanții implicite

ale desfășurării procesului în condiții de echitate.

În acest context, instanțele de judecată just au examinat pricina în baza

probelor prezentate la materialele cauzei de către părți, or conform art. 239 Cod civil

instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, instanțele

judecătorești naționale au obligația de a-și motiva deciziile (Van de Hurk c. Olandei,

19 aprilie 1994, § 61, seria A nr. 288). Întinderea obligației de a motiva hotărîrea

poate varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina

circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija c. Spaniei, 9 decembrie 1994, § 29, seria A nr.

303-A). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere

răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărîre trebuie să reiasă

clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate (Taxquet c. Belgiei [MC],

nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

Din acest considerent, Colegiul subliniază că nu se impune examinarea

suplimentară a celorlalte motive invocate de către Lilia Patranjel prin intermediul

avocatului său Vasile Pruteanu în cererea de recurs, întrucât nu au forța juridică de a

influența concluzia instanței.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel a examinat pricina sub toate

aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate

în recursul declarat de către Lilia Patranjel prin intermediul avocatului său Vasile

Pruteanu, în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept,

cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerințelor art. 130 din

Codul de Procedură Civilă.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei și urmează a fi respins, or recursul exercitat

conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia

în fapt.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că hotărârea primei instanțe,

și decizia instanței de apel sunt legale și întemeiate, iar argumentele invocate de către

recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul cu

menținerea hotărîrilor judecătorești.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

12

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Lilia Patranjel prin intermediul avocatului

său Vasile Pruteanu.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 și hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 decembrie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Patranjel împotriva lui Sergiu

Patranjel, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului

sectorul Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea

domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere și

acțiunea reconvențională depusă de Sergiu Patranjel împotriva Liliei Patranjel,

intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului cu privire la

stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Dumitru Visternicean

Ion Druță

13