2rci-37/18 — contestarea creantei

2rci-37/18 — contestarea creantei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (judecător M. Moraru)

Dosar nr. 2rci-37/18

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele ședinței, judecător Valeriu Doagă

Judecători Ion Druță

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de „Aqua Lider“ SRL,

în cauza civilă la cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă

de debitorul ÎM „Rabel“ SA,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin

care s-a admis parțial contestația „Aqua Lider“ SRL, s-a respins contestația BC

„Victoriabank“ SA, s-a validat creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 1 060 000 lei

cu titlu de creanță garantată în al doilea rând după creanța garantată a BC

„Victoriabank“ SA, și s-a obligat lichidatorul să o includă în tabelul definitiv al

creanțelor,

C O N S T A T Ă:

La 02 iunie 2016 debitorul ÎM „Rabel“ SA a depus o cerere de intentare a

procesului de insolvabilitate (vol. I, f.d. 2-3), invocând incapacitatea de plată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016 (vol. I, f.d. 22), s-a

admis spre examinare cererea introductivă a ÎM „Rabel“ SA; s-a dispus punerea

sub observație a debitorului și s-a desemnat Hanganu Grigore în funcția de

administrator provizoriu al întreprinderii, cu indicația ca în perioada de observație

deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al

administratorului provizoriu; s-au pus sub sechestru bunurile, conturile bancare și

corespondența comercială a ÎM „Rabel“ SA; și s-a interzis întreprinderii

înstrăinarea bunurilor sale, cu excepția bunurilor perisabile sau a celor ce își pierd

iminent valoarea, înstrăinarea cărora s-a permis cu acordul prealabil al

administratorului provizoriu.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 (vol. I, f.d. 88; 89-

91), s-a admis cererea introductivă; s-a constatat insolvabilitatea ÎM „Rabel“ SA și

1

s-a intentat procedura de insolvabilitate a întreprinderii; s-a ridicat dreptul

Svetlanei Țugui de administrare a ÎM „Rabel“ SA și s-a desemnat Hanganu

Grigore în calitate de administrator al insolvabilității; s-a dispus punerea sub

observație a ÎM „Rabel“ SA și s-au pus sub sechestru bunurile, conturile bancare și

corespondența comercială a întreprinderii; s-a interzis debitorului înstrăinarea

bunurilor sale, cu excepția bunurilor perisabile sau a celor ce își pierd iminent

valoarea, înstrăinarea cărora s-a permis cu acordul prealabil al administratorului

provizoriu; s-a stabilit termenul-limită de înregistrare a cererilor de admitere a

creanțelor pentru data de 15 august 2016; s-a făcut un apel special adresat

creditorilor garantați de a preciza neîntârziat bunurile asupra cărora dețin un drept

de preferință; s-a obligat administratorul insolvabilității să verifice creanțele, să

întocmească și să comunice instanței de insolvabilitate tabelul lor definitiv nu mai

târziu de data de 04 septembrie 2016; și s-a stabilit ședința de validare a creanțelor

și prima adunare de raportare pentru data de 15 septembrie 2016, ora 15.00.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016 (vol. I, f.d. 94-97),

s-au anulat toate sechestrele și interdicțiile aplicate asupra bunurilor mobile și

imobile ale ÎM „Rabel“ SA în proces de insolvabilitate.

La 10 august 2016 „Aqua Lider“ SRL a depus o cerere de admitere a

creanței în sumă de 2 452 762, 81 lei (vol. I, f.d. 100-101), prezentând titlul

executoriu (vol. I, f.d. 102), eliberat în baza încheierii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, nr. 2e-2002/12 din 17 septembrie 2012 (vol. I, f.d. 192), care

consemnează încasarea în beneficiul „Aqua Lider“ SRL, din contul ÎM „Rabel“

SA, a dobânzii de întârziere în sumă de 1 248 230 lei și a penalității în sumă de

232 564 lei.

În aceeași conjunctură, „Aqua Lider“ SRL a invocat necesitatea încasării

dobânzii de întârziere pentru perioada 18 septembrie 2012 – 15 iunie 2016, în care

titlul executoriu nr. 2e-2002/12 nu a fost executat.

La 02 septembrie 2016 administratorul insolvabilității a depus tabelul

definitiv al creanțelor (vol. I, f.d. 155; 156-157), în care nu a inclus creanța „Aqua

Lider“ SRL în sumă de 2 452 762, 81 lei.

La 14 septembrie 2016 „Aqua Lider“ SRL a depus o contestație privind

neincluderea și neadmiterea creanței sale în sumă de 2 452 762, 81 lei în tabelul

definitiv (vol. I, f.d. 166-171). La materialele dosarului nu se află date referitoare

la soluționarea contestației.

La 03 octombrie 2016 „Aqua Lider“ SRL a depus o cerere privind separarea

din masa debitoare a o doime cotă-parte din bunul imobil situat în mun. XXXXX,

bd. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, ridicarea sechestrelor de pe bunul dat și

dispunerea înregistrării dreptului de proprietate al „Aqua Lider“ SRL în Registrul

bunurilor imobile, circumstanțe ce se atestă prin hotărârea Curții de Apel Chișinău

din 20 aprilie 2017 (vol. II, f.d. 122-126) și decizia Curții Supreme de Justiție din

28 iunie 2017 (vol. II, f.d. 127-131).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, s-a respins ca

neîntemeiată cererea respectivă, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28

iunie 2017, s-a respins recursul declarat de „Aqua Lider“ SRL împotriva hotărârii

2

Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016 (vol. II, f.d.

42-43), s-a dispus trecerea ÎM „Rabel“ SA la procedura falimentului; s-a desemnat

Hanganu Grigore în calitate de lichidator al întreprinderii; și s-au înlăturat membrii

organelor de conducere ale ÎM „Rabel“ SA de la gestionarea întreprinderii și a

masei debitoare, cu destituirea acestora din funcțiile deținute.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2017 (vol. II, f.d. 67-

69), s-au anulat toate sechestrele și interdicțiile aplicate asupra bunurilor mobile și

imobile ale ÎM „Rabel“ SA în procedura falimentului.

La 25 iulie 2017 „Aqua Lider“ SRL a depus o cerere (vol. II, f.d. 103-106)

prin care a solicitat validarea creanței sale în sumă de 8 990 000 lei și includerea

acesteia în tabelul definitiv cu titlu de creanță garantată. Totodată, a solicitat

repunerea în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței.

În motivarea cererii, „Aqua Lider“ SRL a susținut că la 10 ianuarie 2006 a

încheiat cu ÎM „Rabel“ SA contractul de investire în construcția blocului locativ

f/n, prin care s-a obligat să achite în beneficiul ÎM „Rabel“ SA suma de 1 000 000

lei, iar ÎM „Rabel“ SA s-a obligat să finalizeze construcția blocului locativ situat în

mun. XXXXX, bd. XXXXX, și, după darea acestuia în exploatare, să transmită în

proprietatea „Aqua Lider“ SRL o doime cotă-parte din bunul imobil.

A invocat că, achitând în total suma de 1 060 000 lei, și-a executat pe deplin

obligațiile contractuale, dar ÎM „Rabel“ SA nu și-a executat obligația de

transmitere cu drept de proprietate a o doime cotă-parte din bunul imobil, din care

motiv a acționat ÎM „Rabel“ SA în judecată, solicitând atribuirea cotei-părți din

bunul imobil și încasarea dobânzii de întârziere și a penalității.

A indicat că a încheiat cu ÎM „Rabel“ SA o tranzacție de împăcare,

omologată prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 17 septembrie

2012, ÎM „Rabel“ SA obligându-se să transmită în proprietatea „Aqua Lider“ SRL

o doime cotă-parte din bunul imobil până la data de 07 decembrie 2012.

A notat că ÎM „Rabel“ SA nu și-a executat obligația dată, și, ca efect,

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a eliberat titlul executoriu ce consemnează

obligația ÎM „Rabel“ SA de a transmite în proprietatea „Aqua Lider“ SRL o doime

cotă-parte din bunul imobil.

A precizat că titlul executoriu s-a aflat în procedura executorului

judecătoresc Boțan George, iar ulterior a fost strămutat în procedura executorului

judecătoresc Ungureanu Oleg, dar, în pofida mai multor tentative, nu a fost

executat.

A precizat că nu a reușit să-și înregistreze în Registrul bunurilor imobile

dreptul de proprietate asupra respectivei cotei-părți din motivul existenței unor

sechestre și interdicții, cât și din cauza ipotecii constituite în beneficiul BC

„Victoriabank“ SA asupra întregului bun imobil.

A menționat și încercarea eșuată de separare a cotei-părți din masa debitoare.

Astfel, a afirmat că solicitarea de repunere în termenul de înaintare a creanței

se bazează pe circumstanțele prevăzute la art. 145 alin. (2) Legea insolvabilității nr.

149 din 29 iunie 2012.

3

A explicat că suma de 8 990 000 lei reprezintă jumătate din valoarea de piață

actuală a bunului imobil, fapt atestat prin raportul de evaluare nr. 2016/167 din 17

mai 2016, întocmit de „GeoInfoSistem“ SRL.

A declarat că urmează a fi recunoscută în calitate de creditor garantat în

temeiul art. 50 alin. (2) lit. a) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2017 (vol. II, f.d.

176-178), s-a repus „Aqua Lider“ SRL în termenul de înaintare a cererii de

validare a creanței.

La 01 noiembrie 2017 lichidatorul a depus tabelul definitiv al creanțelor

(vol. II, f.d. 183; 184-185), în care a inclus creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de

8 990 000 lei cu titlu de creanță garantată, fără a o admite. Totodată, a inclus în

tabel și a admis creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 1 060 000 lei cu titlu de

creanță chirografară de rangul V.

La 03 noiembrie 2017 „Aqua Lider“ SRL a depus o contestație (vol. II, f.d.

186-189) prin care a solicitat validarea creanței sale în sumă de 8 990 000 lei și

obligarea lichidatorului de a modifica tabelul definitiv al creanțelor prin includerea

acesteia în tabel cu titlu de creanță garantată.

Suplimentar față de cele expuse în cererea sa de validare a creanței, „Aqua

Lider“ SRL a susținut că, acțiunile lichidatorului depășesc cadrul normativ

aplicabil.

A indicat că la data intentării procesului de insolvabilitate față de ÎM

„Rabel“ SA, aceasta era obligată să transmită în proprietatea „Aqua Lider“ SRL o

doime cotă-parte din bunul imobil situat în mun. XXXXX, bd. XXXXX, nr.

cadastral XXXXX.

A invocat aplicabilitatea art. 142 alin. (8) Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, considerând că deține față de ÎM „Rabel“ SA în procedura

falimentului o creanță constând într-o obligație ce nu a fost calculată în valoare

monetară sau a cărei valoare este supusă modificării, și, respectiv, creanța urma a fi

înscrisă de lichidator în tabel cu valoarea nominală pe care o avea la data

deschiderii procedurii, valoare ce rezultă din raportul de evaluare nr. 2016/167 din

17 mai 2016.

La 06 noiembrie 2017 BC „Victoriabank“ SA a depus o contestație (vol. II,

f.d. 194-195) prin care a solicitat admiterea creanței „Aqua Lider“ SRL în sumă de

1 060 000 lei cu titlu de creanță chirografară de rangul V și constatarea unui litigiu

de drept privind creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 2 452 762, 81 lei, cu

radierea acesteia din tabelul definitiv al creanțelor.

În motivarea contestației, BC „Victoriabank“ SA a invocat ipoteca

constituită în beneficiul său asupra întregului bun imobil cu nr. cadastral XXXXX

în baza contractului de ipotecă nr. 28 855 din 22 decembrie 2011, încheiat între BC

„Victoriabank“ SA și ÎM „Rabel“ SA.

A arătat că ipoteca a fost constituită în scopul garantării executării

obligațiilor asumate de ÎM „Fabbri-Inox“ SRL prin contractul de credit bancar nr.

5 024 din 20 decembrie 2011, încheiat între BC „Victoriabank“ SA și ÎM „Fabbri-

Inox“ SRL.

4

A notat că instanța de insolvabilitate a validat creanța BC „Victoriabank“ SA

în sumă de 409 493, 72 Euro și 49 131 lei, care rezultă din contractele enunțate.

A susținut că, creanța pe care „Aqua Lider“ SRL a depus-o spre validare în

sumă de 8 990 000 lei nu poate fi validată cu titlu de creanță garantată și nici în

cuantumul nominalizat.

A menționat că în conformitate cu art. 50 alin. (2) lit. c) Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, pot fi validate cu titlu de creanțe

garantate doar creanțele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în

construcția de locuințe.

De asemenea, a evidențiat că „Aqua Lider“ SRL nu poate fi creditor garantat

și din considerentul că aceasta nu a probat că ar deține dreptul de proprietate

asupra cotei-părți vizate, or un atare drept nu a fost înscris în Registrul bunurilor

imobile, iar BC „Victoriabank“ SA, în calitate de creditor ipotecar, este unicul

deținător al unui drept real asupra respectivului bun imobil.

Argumentele formulate de BC „Victoriabank“ SA în motivarea cerinței de

constatare a unui litigiu de drept în privința celeilalte creanțe înaintate de „Aqua

Lider“ SRL nu vor fi indicate în prezenta decizie, fiindcă, contestația BC

„Victoriabank“ SA a fost respinsă, iar BC „Victoriabank“ SA nu a atacat cu recurs

corespunzătoarea încheiere a instanței de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 (vol. III, f.d.

40-44), s-a admis parțial contestația „Aqua Lider“ SRL; s-a respins contestația BC

„Victoriabank“ SA; s-a validat creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 1 060 000 lei

cu titlu de creanță garantată în al doilea rând după creanța garantată a BC

„Victoriabank“ SA; și s-a obligat lichidatorul să o includă în tabelul definitiv al

creanțelor.

La 29 noiembrie 2017 „Aqua Lider“ SRL a depus o cerere de recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 (vol. III, f.d.

45-49), solicitând casarea parțială și modificarea acesteia prin validarea creanței

sale garantate în sumă de 8 990 000 lei și obligarea lichidatorului de a rectifica

tabelul definitiv al creanțelor.

În esență, această cerere de recurs nu abordează chestiuni referitoare la

legalitatea și temeinicia încheierii contestate, ci reiterează argumentele aduse prin

cererea de validare a creanței din 25 iulie 2017 și contestația din 03 noiembrie

2017, or la 29 noiembrie 2017 „Aqua Lider“ SRL nu dispunea de încheierea

integrală.

La 26 ianuarie 2018 lichidatorul a depus o referință (vol. III, f.d. 55-57) prin

care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii contestate.

La 29 ianuarie 2018 BC „Victoriabank“ SA a depus o referință (vol. III, f.d.

65-66) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

La 29 ianuarie 2018 „Aqua Lider“ SRL a depus un supliment la recurs (vol.

III, f.d. 59-63).

În motivarea recursului, „Aqua Lider“ SRL a susținut că încheierea instanței

de insolvabilitate este ilegală în partea în care nu s-a admis contestația „Aqua

5

Lider“ SRL.

A invocat că instanța de insolvabilitate a aplicat și a interpretat eronat

normele juridice pertinente, a ignorat anumite circumstanțe de fapt ce au

importanță pentru justa soluționare a cauzei, precum și a reținut anumite

circumstanțe de fapt irelevante.

A indicat că judecând prezenta cauză, instanța de insolvabilitate urma să se

expună doar asupra circumstanțelor de fapt relevante speței, pe când aceasta a

considerat oportun să se refere inclusiv la cererea „Aqua Lider“ SRL din 10 august

2016 de admitere a creanței în sumă de 2 452 762, 81 lei și la contestația sa

aferentă, care nu au vreo tangență cu speța dedusă judecății.

A precizat că cel mai important argument al său, și anume aplicabilitatea art.

142 alin. (8) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, nu a fost combătut de

instanța de insolvabilitate.

A notat că obligația ÎM „Rabel“ SA de a-i transmite cu drept de proprietate o

doime cotă-parte din bunul imobil situat în mun. XXXXX, bd. XXXXX, nr.

cadastral XXXXX, nu este o obligație pecuniară în sensul art. 2 Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, după cum a constatat în mod eronat

instanța de insolvabilitate.

A arătat că în lumina acestei constatări eronate, instanța de insolvabilitate a

considerat că, creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 8 990 000 lei nu este certă,

lichidă și exigibilă, interpretând greșit art. 140 Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, or creanța poate consta și în obligația de a face.

A reiterat că la data intentării procesului de insolvabilitate față de ÎM

„Rabel“ SA, aceasta era obligată să transmită în proprietatea „Aqua Lider“ SRL o

doime cotă-parte din bunul imobil.

A reliefat că suma de 8 990 000 lei reprezintă jumătate din valoarea de piață

actuală a bunului imobil, fapt atestat prin raportul de evaluare nr. 2016/167 din 17

mai 2016, întocmit de „GeoInfoSistem“ SRL, dar instanța de insolvabilitate în mod

inexplicabil a concluzionat că nu este clar de unde se deduce suma dată.

Consideră că instanța de insolvabilitate a ignorat titlul executoriu ce

consemnează obligația ÎM „Rabel“ SA de a transmite în proprietatea „Aqua Lider“

SRL o doime cotă-parte din bunul imobil, și, în esență, a reexaminat fondul cauzei

soluționate în mod irevocabil prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

nr. 2e-2002/12 din 17 septembrie 2012.

În acest fel, a semnalat că instanța de insolvabilitate a repus părțile la

contractul de investire în construcția blocului locativ f/n din 10 ianuarie 2006 în

situația lor inițială, în lipsa rezoluțiunii contractului.

În același context, a evidențiat că instanța de insolvabilitate, deși a cercetat

un act judecătoresc irevocabil, a reținut anumite circumstanțe irelevante, cum ar fi

modul în care ÎM „Rabel“ SA a cheltuit mijloacele bănești transferate de „Aqua

Lider“ SRL și gradul de finalizare a construcției obiect al contractului f/n din 10

ianuarie 2006.

În final, a declarat că instanța de insolvabilitate, deși urma să aplice art. 142

alin. (8) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și să valideze creanța

6

„Aqua Lider“ SRL în sumă de 8 990 000 lei, a indicat că, creanța „Aqua Lider“

SRL poate să fie validată doar dacă este certă, lichidă și exigibilă, fiind reflectată

în actele contabile ale ÎM „Rabel“ SA, impunând ideea că se are în vedere o

obligație pecuniară, pe când cu referire la creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de

2 452 762, 81 lei, a explicat că ÎM „Rabel“ SA nu avea obligația de a restitui

mijloacele bănești transferate în baza contractului f/n din 10 ianuarie 2006,

concluzionând că obligația nu este pecuniară.

A specificat că în acest caz, instanța de insolvabilitate urma să aplice art. 619

Cod civil și art. 142 alin. (7) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Examinând recursul declarat de „Aqua Lider“ SRL împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și studiind materialele dosarului în

raport cu prevederile legale ce guvernează speța, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să admită

recursul, să caseze parțial încheierea și să restituie cauza spre rejudecare în instanța

de insolvabilitate, din următoarele raționamente.

Potrivit art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, Instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Cu referire la încadrarea „Aqua Lider“ SRL în termenul de declarare a

recursului, Colegiul relevă următoarele.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, Hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute

expres de prezenta lege.

La 16 noiembrie 2017 instanța de insolvabilitate a pronunțat doar

dispozitivul încheierii contestate, și nu încheierea integrală, de care reprezentantul

„Aqua Lider“ SRL a luat cunoștință la 25 ianuarie 2018, fapt confirmat prin

recipisa din aceeași dată (vol. III, f.d. 54).

În aceste împrejurări, Colegiul ia în considerare condițiile de eficiență a

parcurgerii unei căi de atac în procesul civil și conchide că „Aqua Lider“ SRL,

depunând cererea de recurs preliminară la 29 noiembrie 2017 și suplimentul la

recurs la 29 ianuarie 2018, a respectat rigorile art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității

nr. 149 din 29 iunie 2012.

În continuare, verificând, în limitele invocate în recurs și pe baza referințelor

depuse, legalitatea încheierii atacate, precum și ținând cont de art. 432 alin. (5) Cod

de procedură civilă, Colegiul constată următoarele temeiuri de admitere a

recursului.

Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

Procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În principal, controlul judiciar exercitat în procedura de insolvabilitate pe

calea recursului în Secțiunea 1 reprezintă o modalitate prin care instanța de recurs

verifică legalitatea încheierilor pronunțate de instanța de insolvabilitate prin prisma

respectării normelor de drept procedural.

7

Totodată, luând în considerare că potrivit art. 141 alin. (1) Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, Cererea de admitere a creanțelor are

același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată, cu excepțiile stabilite la

art. 19, iar contestația împotriva creanțelor neadmise sau admise parțial de

lichidator în tabelul definitiv al creanțelor reprezintă o modalitate de apărare

judiciară, este inadmisibil ca, contestatarul să nu poată beneficia de dreptul la

examinare în ordine de recurs a criticilor sale privind încălcarea sau aplicarea

eronată a normelor de drept material de către instanța de insolvabilitate.

Art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 433 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, Săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă stipulează că Temeiurile prevăzute

la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Colegiul reține că potrivit art. 140 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, Dacă are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii

procedurii, creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o

cerere de admitere a creanțelor adresată instanței de judecată care examinează

cauza de insolvabilitate a debitorului.

8

Art. 140 alin. (7) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că

Sub incidența prezentului articol cad și creanțele întemeiate pe hotărâri

judecătorești sau pe hotărâri arbitrale irevocabile, sau pe titluri executorii.

Este indubitabil că anterior deschiderii procedurii insolvabilității față de ÎM

„Rabel“ SA, s-a născut creanța „Aqua Lider“ SRL față de debitor, nesatisfăcută

până în prezent, care constă în obligația ÎM „Rabel“ SA de a-i transmite „Aqua

Lider“ SRL cu drept de proprietate o doime cotă-parte din bunul imobil situat în

mun. XXXXX, bd. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.

Obligația dată este consemnată în titlul executoriu eliberat în baza încheierii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, nr. 2e-2002/12 din 17 septembrie 2012.

Potrivit art. 50 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

Creditorii cu drept de gaj convențional sau legal asupra unui bun din masa

debitoare sunt îndreptățiți la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a

dobânzii și a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.

Art. 50 alin. (2) lit. a) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012

statuează că Prevederea alin. (1) se aplică și creditorului care deține un bun sau un

titlu în asigurarea dreptului său.

„Aqua Lider“ SRL deține un titlu executoriu în asigurarea dreptului său de a

cere de la ÎM „Rabel“ SA în procedura falimentului executarea obligației de

transmitere cu drept de proprietate a cotei-părți din bunul imobil.

Instanța de insolvabilitate a ajuns la concluzia că, calitatea de creditor

garantat a „Aqua Lider“ SRL nu se răsfrânge în raport cu întreaga suma de

8 990 000 lei, or „Aqua Lider“ SRL nu deține un drept de proprietate asupra

bunului imobil, asupra căruia, în baza contractului de ipotecă nr. 28 855 din 22

decembrie 2011, încheiat între BC „Victoriabank“ SA și ÎM „Rabel“ SA (vol. III,

f.d. 13-16), a fost constituită ipoteca în beneficiul BC „Victoriabank“ SA.

În aceeași ordine de idei, instanța de insolvabilitate a concluzionat că,

contestația „Aqua Lider“ SRL urmează a fi admisă parțial, deoarece este certă,

lichidă și exigibilă doar creanța garantată a „Aqua Lider“ SRL în limita sumei de

1 060 000 lei.

Colegiul consideră că această soluție a instanței de insolvabilitate rezultă din

interpretarea eronată a legii și din neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

În materia dreptului civil, creanța este certă dacă existența ei este

indiscutabilă. După cum s-a menționat anterior, caracterul cert al creanței „Aqua

Lider“ SRL derivă dintr-un titlu executoriu, care îi conferă și caracterul

exigibilității, fiind pasibil de executare imediată.

În același timp, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate în mod

eronat a stabilit condițiile de constatare a lichidității creanței în calitate de element

primordial la examinarea contestației „Aqua Lider“ SRL, și, în subsidiar, a

determinat în mod greșit partea lichidă a creanței acesteia.

Pentru ca o creanță să fie lichidă, aceasta trebuie să aibă un cuantum

determinat.

În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, În virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

9

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face

sau a nu face.

În speță, creanța „Aqua Lider“ SRL constă în obligația ÎM „Rabel“ SA în

procedura falimentului de a face, și anume de a-i transmite „Aqua Lider“ SRL cu

drept de proprietate o doime cotă-parte din bunul imobil, urmare a dării acestuia în

exploatare.

Datorită naturii prestației, cuantumul acesteia nu a fost niciodată determinat.

La 10 ianuarie 2006 „Aqua Lider“ SRL a încheiat cu ÎM „Rabel“ SA

contractul de investire în construcția blocului locativ f/n (vol. II, f.d. 108-109), prin

care s-a obligat să achite în beneficiul ÎM „Rabel“ SA suma de 1 000 000 lei, iar

ÎM „Rabel“ SA s-a obligat să finalizeze construcția blocului locativ situat în mun.

XXXXX, bd. XXXXX, și, după darea acestuia în exploatare, să transmită în

proprietatea „Aqua Lider“ SRL o doime cotă-parte din bunul imobil.

Pct. 3 din contract prevede posibilitatea majorării prețului. În total, „Aqua

Lider“ SRL a achitat în beneficiul ÎM „Rabel“ SA 1 060 000 lei, ceea ce se

confirmă prin dispoziția de plată nr. 2 din 24 ianuarie 2006 (f.d. 112), dispoziția de

plată nr. 19 din 10 mai 2006 (vol. II, f.d. 111) și prin ordinul de plată nr. 27 din 02

iunie 2006 (vol. II, f.d. 110).

Astfel, suma de 1 060 000 lei reprezintă prestația „Aqua Lider“ SRL, pe care

instanța de insolvabilitate neîntemeiat a calificat-o drept unicul punct de reper

pentru determinarea cuantumului prestației corelative la care s-a obligat ÎM

„Rabel“ SA. În esență, instanța de insolvabilitate a confundat prestația la care s-a

obligat „Aqua Lider“ SRL cu cea la care s-a obligat ÎM „Rabel“ SA.

După cum a remarcat și recurentul, efectele confuziei sunt similare cu

efectele care s-ar fi produs în cazul rezoluțiunii contractului f/n din 10 ianuarie

2006, cu repunerea părților în poziția inițială, deși acest contract este valid.

Confuzia dată are o importanță majoră pentru justa soluționare a cauzei, în

condițiile în care instanța de insolvabilitate a interpretat în mod eronat elementele

definitorii ale creanței înaintate spre validare, prevăzute la Capitolul V Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, și neîntemeiat nu a aplicat art. 142 alin.

(8) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Conform art. 142 alin. (8) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

Creanțele constând în obligații care nu au fost calculate în valoare monetară sau a

căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către

administrator/lichidator și înscrise în tabelul de creanțe cu valoarea nominală pe

care o aveau la data deschiderii procedurii. Instanța de insolvabilitate va decide

asupra oricărei contestații împotriva calculului făcut de administrator/lichidator

pentru astfel de creanțe.

În succesiunea celor expuse, Colegiul subliniază că, creanța ce constă în

obligația ÎM „Rabel“ SA în procedura falimentului de a-i transmite „Aqua Lider“

SRL cu drept de proprietate o doime cotă-parte din bunul imobil nu a fost calculată

în valoare monetară, aceasta urmând, după caz, a fi calculată de către lichidator și

înscrisă în tabelul de creanțe cu valoarea nominală pe care o avea la data

deschiderii procedurii.

10

Din considerentul că eventualul calcul urmează a fi făcut anume de

lichidator, iar ceilalți participanți la proces nu pot fi privați de dreptul de a-l

contesta, instanța de recurs se află în imposibilitate de a corecta erorile judiciare

depistate, cauza urmând a fi rejudecată de către instanța de insolvabilitate.

Colegiul evidențiază că încheierea instanței de insolvabilitate urmează a fi

casată doar în partea solicitată de recurent, adică vor fi casate toate dispozițiile din

încheierea atacată cu excepția celei prin care instanța de insolvabilitate a respins

contestația BC „Victoriabank“ SA.

Rejudecând cauza, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de

încălcările comise și de actele procedurale care sunt necesare de a fi efectuate la

rejudecare, și să emită o încheiere legală și întemeiată.

Sintetizând cele expuse, Colegiul va admite recursul declarat de „Aqua

Lider“ SRL, va casa încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 în

partea în care s-a admis parțial contestația „Aqua Lider“ SRL, s-a validat creanța

„Aqua Lider“ SRL în sumă de 1 060 000 lei cu titlu de creanță garantată în al

doilea rând după creanța garantată a BC „Victoriabank“ SA, și s-a obligat

lichidatorul să o includă în tabelul definitiv al creanțelor, și va trimite cauza spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Conform art. 427 lit. b) și 428 alin. (1) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de „Aqua Lider“ SRL.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 în

cauza civilă la cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă de

debitorul ÎM „Rabel“ SA în partea în care s-a admis parțial contestația „Aqua

Lider“ SRL, s-a validat creanța „Aqua Lider“ SRL în sumă de 1 060 000 lei cu titlu

de creanță garantată în al doilea rând după creanța garantată a BC „Victoriabank“

SA, și s-a obligat lichidatorul să o includă în tabelul definitiv al creanțelor, și se

trimite cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În rest, încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 se

menține.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Valeriu Doagă

Judecători Ion Druță

Luiza Gafton

11