2ra-1988/19 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului material și moral

2ra-1988/19 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1988/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) O. Parfeni

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

9 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Aqua Lider”, reprezentată de avocatul Cristina Ermurachi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Aqua Lider” împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu și Societatea pe Acțiuni „Rabel” în proces de insolvabilitate, cu privire

la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2018 SRL „Aqua Lider” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu și SA „Rabel” în proces de insolvabilitate, solicitând

să fie constatat faptul violării drepturilor prevăzute la art. 6 din CEDO și art. 1 al

Protocolului 1 Adițional la CEDO; obligarea Ministerului Justiției de a recupera

prejudiciul material suportat de SRL ,,Aqua Lider” în mărime de 7 930 000 lei ca

rezultat al tergiversării executării și neexecutarea documentului executoriu eliberat

în baza încheierii Judecătoriei Centru din 17 septembrie 2012; obligarea

Ministerului Justiției de a recupera prejudiciul moral suportat de SRL „Aqua

Lider” în mărime de 3 000 euro pentru neexecutarea documentului executoriu

eliberat în baza încheierii Judecătoriei Centru din 17 septembrie 2012.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 10 ianuarie 2006 între SRL „Aqua

Lider” și SA „Rabel” a fost încheiat contractul prin care SRL „Aqua Lider” s-a

obligat să transfere la contul SA „Rabel” suma de 106 000 lei, iar SA „Rabel” s-a

obligat după finalizarea construcției bunului imobil situat pe adresa str. Ștefan cel

1

Mare și Sfânt, 6/1, mun. Chișinău, cu numărul cadastral xxxxx, să transmită în

proprietatea SRL „Aqua Lider” ½ cotă-parte din imobilul dat.

SRL „Aqua Lider” și-a executat obligațiile contractate și a transferat la contul

SA „Rabel” suma menționată în contract, însă, ultima nu și-a executat obligațiile

corespunzător și respectiv nu a transmis în proprietatea cota parte din imobil, așa

precum era indicat în contract.

Ca rezultat, SRL „Aqua Lider” a înaintat acțiune în instanța de judecată care

s-a soldat cu încheierea la data de 7 septembrie 2012 a tranzacției prin care SA

„Rabel” a recunoscut faptul că trebuie să transmită către SRL „Aqua Lider” bunul

imobil menționat, în acest sens, obligându-se să transmită în termen de 3 luni din

momentul semnării tranzacției din 7 septembrie 2012, ½ cotă-parte din imobil SRL

„Aqua Lider”, în starea existentă la momentul încheierii tranzacției.

Tranzacția dată a fost confirmată prin încheierea instanței de judecată din 17

septembrie 2012.

S-a menționat că prin tranzacția din 7 septembrie 2012 s-au operat modificări

la contractul inițial de investiții încheiat la 10 ianuarie 2006, prin modificarea

termenului de transmitere a bunului imobil.

Astfel, pârțile au ajuns la consensul de a face o modificare în ceea ce ține de

termenul de transmitere, fiind stabilit termenul scadent de 3 luni din momentul

semnării tranzacției, respectiv acest termen fiind stabilit cu scadență la data de 7

decembrie 2012.

Data transmiterii bunului imobil s-a modificat din „data dării în exploatare” în

„termen de 3 luni din momentul semnării tranzacției”.

Reieșind din inacțiunea SA „Rabel” în privința executării contractului și a

tranzacției, Judecătoria Centru în baza încheierii din 17 septembrie 2012 de

confirmare a tranzacției, a eliberat titlul executoriu nr. 2e-2002/12 din 17

septembrie 2012 privind obligarea SA „Rabel” să transmită SRL „Aqua Lider” ½

cotă-parte din imobilul situat pe str. Ștefan cel Mare și Sfânt, 6/1, mun. Chișinău.

Documentul executoriu dat a fost înaintat spre executare executorului

judecătoresc George Boțan la 25 ianuarie 2011.

La 25 ianuarie 2013, executorul judecătoresc George Boțan a emis încheierea

nr. 065-525/13 prin care a dispus primirea spre executare a titlului executoriu nr.

2e-2002/12 și intentarea procedurii de executare.

Ulterior, la 4 februarie 2013, documentul executoriu a fost strămutat către

executorul judecătoresc Oleg Ungureanu.

După depunerea la executare a documentului executoriu, SA „Rabel” nu și-a

executat obligația consemnată în contractul de investiții, și nici conform tranzacției

din 7 septembrie 2012 confirmată prin încheierea din 17 septembrie 2012.

S-a indicat că pe parcursul procedurii de executare a documentului executoriu

nominalizat, de către executorul judecătoresc au fost depistate două obstacole:

debitorul SA „Rabel” nu dorea benevol să transmită bunul imobil și faptul că în

privința bunului era instituită ipotecă în beneficiul BC „Victoriabank” SA.

În privința primului obstacol, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, la 5

februarie 2013, a înaintat un demers către instanță, prin care a solicitat explicarea

modului de aplicare a dispozitivului hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

2

nr. 2e-2002/12 din 17 septembrie 2012. Iar, prin încheierea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 12 februarie 2013 a fost admis demersul executorului

judecătoresc și s-a explicat că titlul executoriu nr. 2e-2002/12 urmează a fi executat

în următorul mod: a ridica din posesia SA „Rabel” ½ cotă-parte din imobilul situat

pe bd. Ștefan cel Mare, 6/1, mun. Chișinău și a transmite creditorului SRL „Aqua

Lider”.

În privința celui de al doilea obstacol, din răspunsul BC „Victoriabank” SA

din 28 februarie 2013 se deduce că aceasta este de acord cu transmiterea în

proprietatea SRL „Aqua Lider” a ½ cotă-parte din imobil, însă cu menținerea

ipotecii.

Astfel, s-a remarcat că a fost posibilă executarea reală a documentului

executoriu, cu transmiterea în proprietatea SRL „Aqua Lider” a cotei-părți din

imobil, însă și așa, titlul executoriu nu a mai fost executat, tergiversându-se mereu

întocmirea actului de predare-primire a bunului, fiind înaintate mai multe cereri și

demersuri privind finalizarea procedurii de executare a titlului executoriu nr. 2e-

2002/12 din 17 septembrie 2012, dar fără rezultat.

Pe parcursul tergiversării executării documentului executoriu, la 2 iunie 2016,

SA „Rabel” a înaintat cerere introductivă de intentare a procesului de

insolvabilitate, prin care a solicitat declararea stării de insolvabilitate în privința sa,

cu aplicarea măsurilor de asigurare.

La data de 16 iunie 2016, Curtea de Apel Chișinău a emis hotărârea prin care

a decis intentarea procesului de insolvabilitate a SA „Rabel” și asigurare prin

aplicarea sechestrului pe bunurile și conturile bancare ale debitorului, precum și

interzicerea debitorului de a înstrăina bunurile sale.

Totodată, a fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilității

Grigore Hanganu.

La 11 august 2016, a înaintat administratorului insolvabilității o cerere privind

separarea, din masa debitoare a SA „Rabd” a ½ cotă-parte din imobilul situat pe

adresa str. Ștefan cel Mare, 6/1, mun. Chișinău, asupra căruia SRL „Aqua Lider”

are drept de proprietate, care încă nu a fost înregistrat în RBI fiind necesare a fi

efectuate doar careva acțiuni finale de înregistrare a dreptului.

Prin răspunsul administratorul insolvabilității cererea a fost respinsă.

Ulterior, la 3 octombrie 2016, SRL „Aqua Lider” s-a adresat în instanța de

insolvabilitate cu cerere de chemare în judecată privind separarea bunului din masa

debitoare a SA „Rabel”.

La 20. Aprilie 2017, Curtea de Apel Chișinău prin hotărâre a respins cererea

SRL „Aqua Lider” ca neîntemeiată.

La 28 iunie 2017, Curtea Supremă de Justiție prin decizie a respins recursul

declarat de către SRL „Aqua Lider” și a menținut hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 20 aprilie 2017.

Titlul executoriu nr. 2e-2002/12 din 17 septembrie 2012 a fost un „titlu de

proprietate” pentru reclamant. Timp de aproape 4 ani (din 17 septembrie 2012 până

în 11 august 2016), executorul judecătoresc trebuia să acționeze în sensul

transmiterii în natură și înregistrarea în RBI, în temeiul acestui titlu, a ½ cotă -

3

parte din imobilul situat pe bd. Ștefan cel Mare, 6/1, mun. Chișinău către

reclamant.

Astfel, în acțiune s-a invocat că SRL „Aqua Lider” avea o hotărâre

judecătorească care trebuia executată.

Intentarea procedurii de insolvabilitate a făcut ineficientă și inefectiva această

hotărâre judecătorească și titlul executoriu eliberat în temeiul acesteia, în vederea

transmiterii bunului în proprietate.

Astfel, ultima opțiune legală, speranță legitimă a reclamantului de a-și obține

bunul în proprietate a fost solicitarea separării bunului său din masa debitoare.

Acest remediu a fost epuizat de către reclamant, dar fără efect. Astfel reclamantul a

pierdut definitiv dreptul asupra bunului său ce-i revine cu titlu de proprietate.

Prin urmare, consideră că i s-au încălcat drepturile prevăzute de Legea nr.87

din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Aqua Lider” împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu și SA „Rabel” în proces de insolvabilitate, s-a respins integral ca

neîntemeiată.

În motivarea soluției prima instanță a conchis că executorul judecătoresc a

luat toate măsurile necesare în vederea executării documentului executoriu și a

reacționat la toate cererile creditorului și în acest sens nu-i poate fi imputată

tergiversarea executării.

În cadrul procedurii de executare s-a stabilit cu certitudine că, bunul imobil

situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 6/1, care face obiectul tranzacției de

împăcare, prin care SA „Rabel” s-a obligat să transmită ½ cotă-parte către SRL

„Aqua Lider”, confirmată prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău la 17

septembrie 2012, a cărei neexecutare se invocă, era ipotecat în favoarea BC

„Victoriabank” SA în baza contractului de ipotecă nr. 28855 din 22 decembrie

2011 de către SA „Rabel” în vederea rambursării creditului, dobînzilor și altor plăți

aferente conform contractului de credit nr. 5024 din 20 decembrie 2011 acordat

companiei „Fabbri-Inox” SRL în sumă de 600 000 euro.

Prin urmare, neexecutarea tranzacției de împăcare confirmată prin încheierea

instanței de judecată, se datorează faptului că bunul imobil era ipotecat de încă la

data de 22 decembrie 2011, cu mult înainte de încheierea tranzacției de împăcare,

confirmării ei de către instanța de judecată, și cu mult înainte de intentarea

procedurii de executare din 25 ianuarie 2013.

Astfel, instanța a stabilit că la data încheierii tranzacției de împăcare din 7

septembrie 2012 și confirmării ei de către instanța de judecată la 17 septembrie

2012, bunul imobil era deja ipotecat.

Prin faptul că instanța de judecată a confirmat tranzacția de împăcare, nu

trebuie de înțeles că instanța a emis o hotărâre cu privire la aceiași cauză. Or,

hotărârea a fost luată deja de părți prin intermediul tranzacției de împăcare, iar

4

instanța judecătorească doar confirmă faptul consumat - decizia părților de a se

împăca, fără a interveni în această înțelegere.

La 28 martie 2018, SRL „Aqua Lider”, reprezentată de avocatul Cristina

Ermurachi, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea ei,

cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie

admisă.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „Aqua Lider” și s-a menținut hotărârea din 20 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 19 august 2019 SRL „Aqua Lider”, reprezentată de avocatul Cristina

Ermurachi a declarat recurs împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, iar la 17 septembrie 2019 a depus cerere de completare a

temeiurilor și argumentelor din cererea de recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și

hotărârea primei instanțe sunt neîntemeiate avînd în vedere că acestea au fost

emise cu încălcarea esențială a legislației, prin aplicarea eronată a normelor de

drept material și a normelor de drept procedural.

Respectiv instanțele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au

interpretat eronat normele materiale și normele procedurale, iar aceasta fiind

rezultatul neconstatării și neelucidării pe deplin a circumstanțelor care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, nefiind dovedite circumstanțele

considerate de instanțe ca fiind stabilite, cele demonstrate care sunt în favoarea

recurentului nu au fost reținute de către instanțe, concluziile instanțelor fiind în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Consideră că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel urmează a

fi casate de pe motivul că instanțele de judecată nu au elucidat obiectiv și

multiaspectual totalitatea circumstanțelor importante întru soluționarea justă a

litigiului.

Instanțe nu au fost respectate normele aplicabile la caz, având în vedere că

majoritatea argumentelor și probelor prezentate de către recurent au fost ignorate,

iar cauza și temeiul legal al neexaminării inclusiv și nereflectării în hotărâre și

decizie a motivelor respingerii argumentelor și probelor prezentate pe parcursul

examinării cauzei de către SRL „Aqua Lider”, nefiind motivate de către instanțele

inferioare.

Astfel, instanțele au aplicat eronat normele materiale și normele procedurale,

aceasta fiind rezultatul examinării superficiale atît a tuturor probelor anexate la

dosar, cît și a situației de facto și de jure prezentată la examinarea pricinii date.

A relevat că instanța de apel a transcris mot a mot toate constatările instanței

de fond fără să adauge cel puțin o singură constatare a sa proprie, și desigur

ignorînd în totalitate argumentele recurentei expuse în cererea de apel.

Prin urmare, SRL„Aqua Lider” nu a fost ascultată și nici auzită, nefiind astfel

exercitat în plenitudinea sa dreptul la examinarea apelului, ceea ce atestă asupra

încălcării normelor procedurale la examinarea cererii de apel.

5

Instanța de apel, la adoptarea deciziei, nu s-a expus asupra niciunui argument

expus în cererea de apel, nici în privința faptului că argumentul instanței de fond

precum că procedura de executare ar fi fost amînată sau suspendată la cererea

creditorului nu este reținută prin careva act probator, și nici asupra argumentului

SRL„Aqua Lider" că transmiterea dreptului de proprietate era posibil chiar dacă

era instituit dreptul de ipotecă al BC „Victoriabank” SA, or BC „Victoriabank” SA

și-a exprimat acordul ca dreptul de proprietate să fie trecut de la SA „Rabel” către

SRL „Aqua Lider”.

Consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere

a argumentelor și probelor invocate de apelant coroborate la normele materiale

aplicabile speței, iar faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de

apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială și

evazivă a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată în condițiile legii temeinicia

pretențiilor înaintate.

Pe baza celor prezentate, dar și având în vedere că normele de drept

procedural au un caracter absolut și imperativ pentru instanțele de judecată, iar

încălcarea acestora atrage după sine casarea actului judecătoresc, instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, urma să constate că,

cauza a fost soluționată greșit de prima instanță, cu aplicarea eronată a normelor

materiale și procedurale. Aceasta însă, a emis însă o decizie de menținere a

hotărîrii, în lipsa unei argumentări referitor la argumentele din cererea de apel.

Respectiv, instanțele au ignorat art. 1824 alin. (21) din Codul de procedură

civilă, impunând concluzia, că în cazul dat, nu un act judecătoresc este neexecutat,

ci de fapt tranzacția, ignorând astfel practic existența documentului executoriu,

acordîndu-i de fapt acestuia un statut infim, care ar putea fi în genere ignorat

precum fac aluzie instanțele inferioare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 20 februarie 2019, însă dovada

legală de recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

În cererea de recurs s-a indicat că decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost recepționată de recurent la 18 iulie 2019.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

6

La 17 septembrie 2019 în adresa intimatului și intervenienților accesorii a fost

expediată copia recursului declarat de SRL „Aqua Lider” cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

În termenul stabilit aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și

nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

7

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Aqua Lider”, reprezentată de avocatul Cristina Ermurachi,, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Aqua Lider”, reprezentată de avocatul Cristina Ermurachi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

8