3ra-130/18 — Contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 3ra-130/18 Judecătoria Centru, mun. Chișinău Judecător: A. Andronic Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Minciuna și A. Pahopol Î N C H E I E R E 14 februarie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența Președintele completului Tatiana Vieru judecători Maria Ghervas Iuliana Oprea examinînd admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Cravțova împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 11 mai 2016, A C O N S T A T A T: La 8 februarie 2016, Larisa Cravțova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea pretențiilor a indicat că la 25 iulie 2015, s-a căsătorit cu Andrei Duca, iar la 27 octombrie 2015, s-a născut fiul Ilarie Duca. Nu este angajată în cîmpul muncii și se află la întreținerea soțului Andrei Duca care activează în calitate de pompier, în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne.

La 1 septembrie 2015, i s-a acordat concediu de maternitate, fiindu-i eliberat în acest sens certificatul de concediu medical seria 1 nr. 2028881 din 1 septembrie 2015, potrivit căruia în perioada 1 septembrie 2015 – 4 ianuarie 2016, urma să se afle în concediu de maternitate. 1 Reclamanta a mai specificat că la 25 noiembrie 2015, s-a adresat cu o cerere prealabilă Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale prin care a solicitat calcularea și achitarea indemnizației de maternitate pentru 126 zile calendaristice, la locul de muncă a soțului Andrei Duca. La 5 ianuarie 2016, prin răspunsul nr. 19/9-C-165/15, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al RM a refuzat plata indemnizației pentru concediul de maternitate.

Consideră reclamanta că răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova este ilegal, or potrivit reglementărilor în vigoare, femeilor salariate și ucenicilor, precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă concediu de maternitate ce include concediu de maternitate care cuprinde concediu prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediu postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, plătindu-se pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut de lege. Solicită Larisa Cravțova anularea răspunsului nr. 19/9-C-165/15 din 5 ianuarie 2016, obligarea Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI să achite indemnizația de maternitate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărîre Judecătoriei Centru din 11 mai 2016 cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Cravțova împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată a fost admisă parțial. A fost anulat răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova nr. 19/9-C-165/15 din 5 ianuarie 2016 privind refuzul în achitarea indemnizației pentru concediu de maternitate.

A fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova să achite Larisei Cravțova indemnizația pentru concediu de maternitate, ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul postanatal cu o durată de 56 de zile calendaristice. S-a dispus încasarea în beneficiul Larisei Cravțova din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova suma de 1 500 lei – cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 45, 47-51). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în cererea de chemare în judecată se încadrează parțial în prevederile legii.

La 11 septembrie 2016, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne a depus apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016 (f.d. 79, 80-83). Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate 2 circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 8 decembrie 2017, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de drept procedural. Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel în adresa părților (f.d 84), fiind recepționată de către recurent la 19 octombrie 2017 (f.d.

88). Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia. La 9 ianuarie 2018, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, iar la 5 februarie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care Cravțova Larisa a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurențiil indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei 3 recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E: Recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Tatiana Vieru judecători Maria Ghervas Iuliana Oprea 4