3ra-130/18 — Contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 3ra-130/18

Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: A. Andronic

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, A. Minciuna și A. Pahopol

Î N C H E I E R E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Cravțova împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI

(Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fiind

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016,

A C O N S T A T A T:

La 8 februarie 2016, Larisa Cravțova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI (Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență) cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea de a achita indemnizația pentru concediul de maternitate și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 25 iulie 2015, s-a căsătorit cu Andrei

Duca, iar la 27 octombrie 2015, s-a născut fiul Ilarie Duca. Nu este angajată în cîmpul

muncii și se află la întreținerea soțului Andrei Duca care activează în calitate de

pompier, în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne.

La 1 septembrie 2015, i s-a acordat concediu de maternitate, fiindu-i eliberat în

acest sens certificatul de concediu medical seria 1 nr. 2028881 din 1 septembrie 2015,

potrivit căruia în perioada 1 septembrie 2015 – 4 ianuarie 2016, urma să se afle în

concediu de maternitate.

1

Reclamanta a mai specificat că la 25 noiembrie 2015, s-a adresat cu o cerere

prealabilă Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale prin care a solicitat

calcularea și achitarea indemnizației de maternitate pentru 126 zile calendaristice, la

locul de muncă a soțului Andrei Duca.

La 5 ianuarie 2016, prin răspunsul nr. 19/9-C-165/15, Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al RM a refuzat plata

indemnizației pentru concediul de maternitate.

Consideră reclamanta că răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova este ilegal, or potrivit

reglementărilor în vigoare, femeilor salariate și ucenicilor, precum și soțiilor aflate la

întreținerea salariaților, li se acordă concediu de maternitate ce include concediu de

maternitate care cuprinde concediu prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și

concediu postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, plătindu-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut de lege.

Solicită Larisa Cravțova anularea răspunsului nr. 19/9-C-165/15 din 5 ianuarie

2016, obligarea Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI să achite

indemnizația de maternitate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărîre Judecătoriei Centru din 11 mai 2016 cererea de chemare în judecată

depusă de Larisa Cravțova împotriva Serviciului Protecției Civile și Situații

Excepționale a MAI (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea de a achita indemnizația pentru concediul

de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată a fost admisă parțial. A fost anulat

răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne al R. Moldova nr. 19/9-C-165/15 din 5 ianuarie 2016 privind refuzul

în achitarea indemnizației pentru concediu de maternitate. A fost obligat Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al R.

Moldova să achite Larisei Cravțova indemnizația pentru concediu de maternitate, ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul

postanatal cu o durată de 56 de zile calendaristice. S-a dispus încasarea în beneficiul

Larisei Cravțova din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova suma de 1 500 lei – cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 45, 47-51).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează parțial în prevederile legii.

La 11 septembrie 2016, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne a depus apel solicitînd admiterea apelului, casarea

hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016 (f.d. 79, 80-83).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

2

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 8 decembrie 2017, Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d 84), fiind recepționată de către recurent la 19 octombrie

2017 (f.d. 88).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 9 ianuarie 2018, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, iar la 5

februarie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Cravțova Larisa a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că

recurențiil indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot

constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa

cum formal invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

3

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4