CASE OF MATSKEVICH v. RUSSIA

CAUZA DE MATSKEVICH v. RUSSIA (Depunerea nr. 25622/21) JUGDMENT STRASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Matskevich v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 1 martie 2021. Guvernul rus („Guvernul”) a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală (privare a libertății). De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 5 § 1 din Convenție Reclamantul se plângea că procedurile administrative de escortare și de arestare și deținerea acestuia au fost în contravenție cu art. 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „1. Oricine are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; ...” Curtea a examinat anterior plângeri formulate de persoane arestate și reținute în condiții similare în Rusia. După examinarea reglementărilor interne aplicabile, Curtea a stabilit că, în conformitate cu legislația rusă, escortarea la o secție de poliție și deținerea ulterioră acolo în scopul pregătirii unui dosar administrativ de arestare nu ar fi permisă decât dacă acest dosar nu ar putea fi întocmit la locul în care au fost descoperite supușile infracțiuni. De asemenea, legea impune ca astfel de escorta și deținere să fie un “caz excepțional” și necesar pentru examinarea rapidă și adecvată a presupusului caz administrativ sau pentru asigurarea executării oricărei pedeapse (a se vedea, de exemplu, Navalnyy c. Rusia [GC], nos. 29580/12 și altele 4, § 71, 15 noiembrie 2018). În opinia Curții, nerespectarea acestor cerințe a condus la constatarea unei încălcări a articolului 1 din Convenție (a se vedea, în special, Korneyeva c. Rusia , nr. 72051/17, §§ 34-36, 8 octombrie 2019). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Curtea nu discerne nimic în dosarele oficiale prezentate pentru a concluziona că recurgerea la astfel de proceduri a fost justificată, în conformitate cu legislația rusă. Acesta concluzionează că autoritățile naționale nu au respectat normele de procedură interne aplicabile și consideră că arestarea și detenția reclamantului nu au fost „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZUL BINE ESTABILITAT-LAW Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea Karelin c. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016 , privind examinarea cazurilor penale în absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii judiciare reglementate de Codul Federal al Infracțiunilor Administrative și Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12, 5 ianuarie 2016 , privind măsurile disproporționate luate de autoritățile împotriva organizatorilor și a participanților adunărilor publice , și Novikova și alții v. Rusia , nr. 25501/07 și altele 4, 26 aprilie 2016, privind măsurile disproporționate luate de autoritățile împotriva participanților la manifestări individuale). 10. Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se ocupe separat de plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție privind presupusele restricții privind dreptul de a examina martorii. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Saidov c. Rusia [Comitetul], nr. 31872/19, § 23, 26 iulie 2022), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 13. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. reclamațiile privind detenția ilegală (privarea libertății) și alte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (așa cum este indicat în tabelul adăugat) admisibile și constată că nu este necesar să se examineze plângerile separate în temeiul articolului 6 din Convenție privind presupusele restricții privind dreptul de a examina martorii; că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenția privind detenția ilegală (privatarea libertății); deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (detenție ilegală (privare a libertății) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data de începere a detenției neautorizate Încheierea depunerii neautorizate Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite daune și costuri pecuniare și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 25622/21 01/03/2021 Aleksandr Yevgenyevich MATSKEVICH 1967 29/05/2020 (în jurul ora 16:00), 25/12/2020 (de timp neprecis după ora 16:00), 31/01/2021 (6 p.m.) 29/05/2020 (7.30 p.m.), 25/12/2020 (de timp neprecis), 31/01/2021 (de timp neprecis) Reclamantul a fost luat la secția de poliție ca suspect administrativ: nu dovezi/evaluări că, la fața locului, nu a fost posibilă compilarea înregistrării infracțiunilor (art. 27.2 § 1 CAO) și atingerea obiectivelor prevăzute la art. 27.1 CAO, de exemplu pentru a stabili identitatea suspectului (a se vedea Korneyeva c. Rusia, nr. 72051/17, § 34, 8 octombrie 2019; Ryabinina și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 50271/06 și alte 8 cereri, § 35, 2 iulie 2019). Detenția ca suspect administrativ: dincolo de perioada legală de trei ore (art. 27.5 alineatul (1)-(4) CAO) (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia, nr. 54381/08 și altele 5 §§ 121-22, 10 aprilie 2018). Art. 6 (1) - lipsa de imparțialitate a tribunalului având în vedere absența unei părți judecătorești în procedura de infracțiune administrativă - pentru toate procedurile administrative (a se vedea mai jos), Art. 11 alin. (2) - măsuri disproporționate împotriva organizatorilor și participanților la adunări publice - Convingerea în conformitate cu art. 20.2 § 8 din CAO pentru participarea la manifestare la 25/12/2020 în fața Curților de District Golovinskiy și Koptevskiy din Moscova; amendă de RUB 150.000, Tribunalul Orașului de Moscova 30/03/2021 (finală); Convingerea în temeiul articolului 20.2 § 8 din CAO pentru participarea la manifestarea în sprijinul dlui Navalnyy la 31/01/2021, detenție administrativă de 20 de zile, Tribunalul Orașului de Moscova 04/02/2021, Art. 10 (1) - măsuri disproporționate împotriva manifestanților solo - demonstrație Solo în sprijinul Ilya Azar la Moscova la 29/05/2020, acuzații în temeiul articolului 20.2 § 5 din CAO, amendă de RUB 20.000 (decizie internă finală – Tribunalul Orașului Moscova, 18/09/2020). Rotație - eveniment clasificat ca post de asamblare. 5.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

MATSKEVICH v. RUSSIA

(Application no. 25622/21)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Matskevich v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Frédéric Krenc,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 March 2021.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the unlawful detention (deprivation of liberty). He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

5.

The applicant complained that the administrative escorting and arrest procedures and his ensuing detention had been in contravention of Article

5

§

1 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:

“1.

Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:

...

(c)

the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so; ...”

6.

The Court has previously examined complaints brought by persons arrested and detained in similar circumstances in Russia. Having examined the applicable domestic regulations, the Court established that, under the Russian law, the escorting to a police station and ensuing detention there for the purpose of preparing an administrative arrest record would be permissible only if such record could not be drawn up at the place where the alleged offence had been discovered. The law also required that such escorting and detention be an “exceptional case” and necessary for the prompt and proper examination of the alleged administrative case or to secure the enforcement of any penalty to be imposed (see, for example,

Navalnyy v. Russia

[GC], nos. 29580/12 and 4 others, §

71, 15 November 2018). The authorities’ failure to comply with those requirements, in the Court’s view, led to it finding a violation of Article

5

§

1 of the Convention (see, in particular,

Korneyeva v.

Russia

, no. 72051/17, §§

34-36, 8 October 2019).

7.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. The Court discerns nothing in the official records submitted for it to conclude that recourse to such procedures was justified, as required by Russian law. It concludes that that the national authorities failed to comply with applicable rules of domestic procedure and considers that the applicant’s arrest and detention were not “in accordance with a procedure prescribed by law”.

8.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

9.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Karelin v. Russia

, no. 926/08, 20 September 2016, concerning examination of criminal cases in the absence of a prosecuting party in the judicial proceedings governed by the Federal Code of Administrative Offences, and

Frumkin v. Russia

, no. 74568/12, 5 January 2016, concerning disproportionate measures taken by the authorities against organisers and participants of public assemblies, and

Novikova and Others v.

Russia

, nos. 25501/07 and 4 others, 26 April 2016, concerning disproportionate measures taken by the authorities against participants of solo manifestations).

10.

In view of the above findings under, the Court considers that there is no need to deal separately with the applicants’ complaints under Article

6 of the Convention concerning alleged restrictions on the right to examine witnesses.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Saidov v. Russia [Committee],

no. 31872/19, §

23, 26 July 2022), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

13.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the unlawful detention (deprivation of liberty) and other complaints raised under the well-established case-law of the Court (as indicated in the appended table) admissible and

finds

that it is not necessary to examine separately complaints under Article 6 of the Convention concerning alleged restrictions on the right to examine witnesses;

Holds

that this application discloses a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention (deprivation of liberty);

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention

(unlawful detention (deprivation of liberty))

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Start date of unauthorised detention

End date of unauthorised detention

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

25622/21

01/03/2021

Aleksandr Yevgenyevich MATSKEVICH

1967

29/05/2020

(around 4 p.m.),

25/12/2020 (unspecified time after 4 p.m.),

31/01/2021

(6 p.m.)

29/05/2020

(7.30 p.m.),

25/12/2020 (unspecified time),

31/01/2021 (unspecified time)

Applicant taken to the police station as an administrative suspect: no

evidence/assessment that it was impracticable, on the spot, to compile the offence record (Art. 27.2 § 1 CAO) and achieve the objectives set out in Art. 27.1 CAO, e.g. to establish the suspect’s identity

(see Korneyeva v. Russia, no.

72051/17, § 34, 8 October 2019; Ryabinina and Others v.

Russia [Committee], nos.

50271/06 and 8 other applications, §

35, 2 July 2019).

Detention as an administrative suspect: beyond the three-hour statutory period

(Art. 27.5(1)-(4) CAO)

(see Tsvetkova and Others v.

Russia, nos. 54381/08 and

5 others, §§ 121-22,

10 April 2018).

Art. 6 (1) - lack of impartiality of the tribunal in view of the absence of a prosecuting party in administrative-offence proceedings - for all administrative proceedings (see below),

Art. 11 (2) - disproportionate measures against organisers and participants of public assemblies - Conviction under article 20.2 § 8 of CAO for participation in manifestation on 25/12/2020 in front of the Golovinskiy and Koptevskiy District Courts of Moscow; fine of RUB 150,000, Moscow City Court 30/03/2021 (final);

Conviction under article 20.2 § 8 of CAO for participation in manifestation in support of

Mr Navalnyy on 31/01/2021, 20

‑

days’ administrative detention, Moscow City Court 04/02/2021,

Art. 10

(1) - disproportionate measures against solo demonstrators - Solo demonstration in support of Ilya Azar in Moscow on 29/05/2020, charges under article 20.2 § 5 of CAO, fine of RUB 20,000 (final domestic decision – Moscow City Court, 18/09/2020). Rotation - event classified as assembly post facto.

5,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.