2rci-43/18 — cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate

2rci-43/18 — cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rci-43/18

Instanța de fond: CA Chișinău – S. Arnăut

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței

judecătorul Oleg Sternioală,

judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către Balan Vladimir, lichidatorul Întreprinderii

Mixte „Roco-Turism” Societate cu Răspundere Limitată în procedura simplificată a

falimentului,

în cauza la cererea introductivă înaintată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru împotriva Întreprinderii Mixte

„Roco-Turism” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2017, prin care s-a

admis parțial cererea lichidatorului Întreprinderii Mixte „Roco-Turism” Societate cu

Răspundere Limitată, Balan Vladimir cu privire la încasarea remunerației și a

cheltuielilor aferente perioadei activității în calitate de administrator provizoriu și

lichidator,

C O N S T A TĂ:

La 03 septembrie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția

Administrare Fiscală Centru a înaintat cerere introductivă împotriva ÎM „Roco-Turism”

SRL, solicitând intentarea procesului de insolvabilitate față de debitor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2015 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

ÎM „Roco-Turism” SRL și în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului

în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea

măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității. În calitate de

administrator provizoriu a fost numit Balan Vladimir. (f.d. 68-70, vol. I)

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2016 s-a declarat

ÎM „Roco-Turism” SRL în stare de insolvabilitate, s-a intentat în privința debitorului

procedura simplificată a falimentului și s-a desemnat în calitate de lichidator

Balan Vladimir. (f.d. 134, 135-137, vol. I)

La 15 ianuarie 2016 lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată

a falimentului a depus cerere, prin care a solicitat a trece în obligația solidară a

administratorului și asociaților ÎM „Roco-Turism” SRL Beliesco Elena, Gumbatov

Tariana și Mammadov Rauf achitarea onorariului fix administratorului

provizoriu/lichidatorului ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a

falimentului, Balan Vladimir, în mărime de 72 453,33 lei și a cheltuielilor suportate în

mărime de 1823,8 lei și a încasa în mod solidar de la Beliesco Elena, Gumbatov Tatiana

și Mammadov Rauf în folosul administratorului autorizat Balan Vladimir onorariul fix

în mărime de 72 453,33 lei și cheltuielile suportate în mărime de 1823,8 lei.

În motivarea cererii lichidatorul a indicat că conform încheierii Curții de Apel

Chișinău din 05.10.2015 a fost desemnat în calitate de administrator provizoriu al

ÎM „Roco-Turism” SRL și împuternicit de a întreprinde măsuri pentru asigurarea

integrității masei debitoare, de a verifica oportunitatea și posibilitățile continuării sau

restabilirii activității economice a debitorului. În scopul executării încheierii instanței de

judecată, administratorul provizoriu a notificat toate organele ce dețin evidența

debitorului, înregistrează bunurile și statutul juridic al ÎM „Roco-Turism” SRL, a

efectuat interpelările necesare, a verificat situația patrimonială a debitorului și a analizat

situația economică a acesteia, suportând în acest sens cheltuieli din cont propriu. Ca

rezultat, a întocmit Raportul și Tabelul preliminar al creanțelor creditorilor.

Administratorul autorizat consideră că, potrivit art. 25 și art. 32 al Legii

insolvabilității, instanța de insolvabilitate urmează să-i stabilească remunerația pentru

activitatea desfășurată, care nu poate fi mai mică de 38 253,33 lei, pentru întreaga

activitate de administrator provizoriu (05.10.2015-04.03.2016).

Având în vedere că ÎM „Roco-Turism” SRL nu dispune de bunuri ce pot fi urmărite

pentru stingerea obligațiilor de plată a remunerației, acestea urmează să fie trecute în

seama organelor de conducere a debitorului.

Lichidatorul a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04.03.2016 a

fost desemnat în calitate de lichidator al ÎM „Roco-Turism” SRL, a fost obligat să

publice dispozitivul hotărârii privind intentarea procedurii de insolvabilitate și să

întreprindă măsuri privind identificarea activelor sau masei debitoare ce ar putea fi

valorificată pentru stingerea creanțelor creditorilor, stabilirea cauzei apariției stării de

incapacitate de plată a debitorului și verificarea existenței temeiurilor de atragere la

răspundere subsidiară a organelor de conducere.

A menționat că în cadrul exercitării atribuțiilor prevăzute de legea insolvabilității,

în scopul executării încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2015 și hotărârii

din 04 martie 2016, administratorul provizoriu/lichidatorul a suportat cheltuieli legate

atât de publicarea dispozitivului hotărârii în Monitorul Oficial, cât și expedierea

scrisorilor, notificărilor corespunzătoare, în mărime totală de 1823,8 lei.

2

Astfel, prin hotărârea adunării creditorilor ÎM „Roco-Turism” SRL din 24.05.2016,

reflectată în procesul-verbal nr. 1 din 24.05.2016, lichidatorului i-a fost stabilită o

remunerație fixă pentru activitatea desfășurată în calitate de lichidator în mărime de

11 400 lei și a remunerației de succes în mărime de 2 % din creanțele ce vor fi achitate

creditorilor. Pentru perioada 04.03.2016-04.06.2016, a solicitat încasarea onorariului fix

în mărime de 34 200 lei (11400 lei x 3 luni).

A susținut că, având în vedere că lichidatorul a fost desemnat în funcție la

04.03.2016, este evident că pentru perioada de activitate a acestuia în calitate de

lichidator până 04.06.2016, onorariul fix constituie 34 200 lei. Totodată, luând în

considerație că debitorul nu dispune de bunuri din masa debitoare, onorariul poate fi

trecut pe seama organelor de conducere.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 august 2017 s-a admis parțial cererea

înaintată de lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a

falimentului, Balan Vladimir. S-a stabilit cuantumul de remunerare a administratorului

provizoriu ÎM „Roco-Turism” SRL, Balan Vladimir pentru perioada de observare în

sumă de 7600 lei lunar, iar pentru perioada efectiv lucrată remunerația constituie suma

de 23 500 lei. S-a trecut în obligația administratorului și fondatorului ÎM „Roco-Turism”

SRL Beliesco Elena și Mammadov Rauf achitarea remunerației administratorului

provizoriu pentru perioada de observare și onorariul fix al lichidatorului

ÎM „Roco-Turism” SRL și s-a încasat în mod solidar suma de 57 700 lei și a cheltuielilor

suportate de către administratorul provizoriu/lichidator din cont propriu pentru

îndeplinirea funcțiilor sale în mărime de 1823,80 lei. În rest, cererea înaintată de

lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a falimentului,

Balan Vladimir cu privire la încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente perioadei

activității în calitate de administrator provizoriu și lichidator din contul asociatului

Gumbatov Tatiana, s-a respins ca fiind neîntemeiată. (f.d. 241, 242-246, vol. I)

La 21 decembrie 2017 Balan Vladimir, lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în

procedura simplificată a falimentului a declarat recurs, solicitând casarea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 15 august 2017, în partea în care a fost respinsă cererea cu

privire la încasarea de la Beliesco Elena, Gumbatov Tatiana și Mammadov Rauf în

favoarea administratorului autorizat Balan Vladimir a onorariului fix și a cheltuielilor

suportate în calitate de administrator provizoriu al ÎM „Roco-Turism” SRL, cu

pronunțarea unei noi decizii, în această parte, privind admiterea integrală a cerințelor.

(f.d. 250-251, vol. I)

În motivarea recursului înaintat recurentul a invocat că încheierea instanței de

insolvabilitate este neîntemeiată, deoarece a ignorat faptul că administratorul autorizat

Balan Vladimir a solicitat încasarea de la administratorul și asociații ÎM „Roco-Turism”

SRL atât a onorariului fix pentru activitatea în calitate de administrator provizoriu, cât

și în calitate de lichidator, precum și a cheltuielilor suportate.

Consideră că instanța de insolvabilitate nu a motivat nici într-un mod respingerea

trecerii pe seama asociatului Gumbatov Tatiana a remunerației administratorului

autorizat și nici a cheltuielilor suportate de administratorul provizoriu în exercitarea

atribuțiilor sale.

3

Indică că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002 „Cu privire la

salarizarea angajaților din unitățile de autonomie financiară” și Hotărârii Guvernului

nr. 165 din 09.03.2010, modificată prin hotărârile nr. 287 din 30.04.2013, nr. 299 din

23.04.2014, nr. 219 din 29.04.2015 remunerația administratorului provizoriu pe

perioada de observare urma a fi determinată reieșind din: - salariul minim în mărime de

1900 lei/lunar; - coeficientul minim de multiplicare care este egal cu 4; - perioada

efectiv lucrată (151 zile, numirea la data de 05.10.2015 în calitate de administrator

provizoriu și 04.03.2016-ședința de examinare a cererii introductive). În opinia

recurentului, remunerația administratorului provizoriu pentru perioada efectiv lucrată

constituie 38 253,33 lei (1900 x 4/30 x 151). Cu toate acestea, instanța de insolvabilitate

neîntemeiat a redus onorariul administratorului provizoriu fără a motiva soluția dată.

Menționează că, lipsa unei motivări clare a instanței de insolvabilitate în privința

reducerii onorariului fix al administratorului provizoriu reprezintă o violare directă a

dreptului la un proces echitabil, precum și violarea dreptului de proprietate consfințit de

art. 1 al Protocolului 1 la Convenția CEDO.

La 17 ianuarie 2018 Gumbatov Tatiana, reprezentată de avocatul Parasii Rostislav

a depus referință, solicitând restituirea recursului declarat de către Balan Vladimir,

lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a falimentului, ca fiind

înaintat în afara termenului legal sau să fie respins cu menținerea încheierii Curții de

Apel Chișinău din 15 august 2017. (f.d. 4-7, vol. II)

La 29 ianuarie 2018 Beliesco Elena a depus referință, solicitând admiterea

recursului declarat de către Balan Vladimir, lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în

procedura simplificată a falimentului, deoarece este întemeiat. (f.d. 8, vol. II)

Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității hotărârile și încheierile instanței

de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit practicii judiciare termenul de recurs se calculează din data înmânării

hotărârii motivate.

Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chișinău la 15 august 2017 a pronunțat

hotărârea, în lipsa recurentului, prin care a admis cererea lichidatorului ÎM „Roco-

Turism” SRL în procedura simplificată a falimentului, Balan Vladimir cu privire la

încasarea remunerației, care a fost expediată prin intermediul oficiului poștal cu

scrisoare de însoțire nr. 15205 din 22.09.2017 (f.d. 249), însă dovada recepționării nu

este.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat în termen recursul împotriva hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 15 august 2017. (f.d. 250-251)

Examinând argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că

recursul declarat urmează a fi admis din considerentele ce preced.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC instanța de recurs după ce judecă recursul

împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

4

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 05 octombrie 2015 a admis cererea

introductivă depusă de creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția

Administrare Fiscală Centru, prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate

față de ÎM „Roco-Turism” SRL și a numit administratorul autorizat Balan Vladimir în

calitate de administrator provizoriu.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2016 s-a admis cererea

introductivă depusă de către creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău,

Direcția Administrare Fiscală Centru, s-a constatat insolvabilitatea debitorului

ÎM „Roco-Turism” SRL și s-a intentat procedura simplificată a falimentului față de

debitor, fiind desemnat în calitate de lichidator Balan Vladimir.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 15 august 2017 a admis parțial cererea

înaintată de lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a

falimentului, Balan Vladimir, a stabilit cuantumul de remunerare a administratorului

provizoriu ÎM „Roco-Turism” SRL, Balan Vladimir pentru perioada de observare în

sumă de 7600 lei lunar, iar pentru perioada efectiv lucrată suma de 23 500 lei, a trecut

în obligația administratorului și fondatorului ÎM „Roco-Turism” SRL Beliesco Elena și

Mammadov Rauf achitarea remunerației administratorului provizoriu pentru perioada

de observare și onorariul fix al lichidatorului ÎM „Roco-Turism” SRL și a încasat în mod

solidar suma de 57 700 lei, precum și a cheltuielilor suportate de către administratorul

provizoriu/lichidator din cont propriu pentru îndeplinirea funcțiilor sale în mărime de

1823,80 lei. În rest, cererea înaintată de lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în

procedura simplificată a falimentului, Balan Vladimir cu privire la încasarea

remunerației și a cheltuielilor aferente perioadei activității în calitate de administrator

provizoriu și lichidator din contul asociatului Gumbatov Tatiana, s-a respins ca fiind

neîntemeiată

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră prematură

concluzia instanței de insolvabilitate, din următoarele motive.

Actele cauzei atestă că Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția

Administrare Fiscală Centru, înaintând cerere introductivă privind intentarea procesului

de insolvabilitate față de ÎM „Roco-Turism” SRL, a invocat că debitorul este în

incapacitate de plată, or, potrivit hotărârii cu privire la executarea silită a obligației

fiscale a contribuabilului seria AH nr. 0138414 din 01.04.2014 emisă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău s-a dispus urmărirea datoriei debitoare a

contribuabilului ÎM „Roco-Turism” SRL, care la situația din 01.04.2014 constituia

93 410,57 lei. Contrar obligațiilor sale de achitare a datoriilor fiscale conform hotărârii

organului fiscal sus-menționat, contribuabilul ÎM „Roco-Turism” SRL la situația din

23.02.2015 a înregistrat restanțe față de Bugetul Public Național conform Contului

Curent Generalizat în sumă totală de 96 368,23 lei.

Instanța de insolvabilitate prin încheierea din 05 octombrie 2015 a admis cererea

introductivă depusă de creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția

Administrare Fiscală Centru, prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate

față de ÎM „Roco-Turism” SRL și a numit administratorul autorizat Balan Vladimir în

calitate de administrator provizoriu. Ulterior, prin hotărârea din 04 martie 2016 a admis

cererea introductivă depusă de către creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

5

Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru, a constatat insolvabilitatea debitorului

ÎM „Roco-Turism” SRL și a intentat procedura simplificată a falimentului față de

debitor, fiind desemnat în calitate de lichidator Balan Vladimir.

Lichidatorul ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a falimentului în

temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002 „Cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară”, Hotărârii Guvernului nr. 165 din

09.03.2010 „Cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real”,

modificată prin Hotărârile Guvernului nr. 287 din 30.04.2013, nr. 299 din 23.04.2014,

nr. 219 din 29.04.2015 a solicitat încasarea remunerației administratorului pe perioada

de observare pentru perioada efectiv lucrată (151 zile, numirea la data de 05.10.2015 în

calitate de administrator provizoriu și 04.03.2016 ședința de examinare a cererii

introductive), cât și pe perioada procedurii simplificată a falimentului de la numirea în

ca calitate de lichidator. Consideră că, pentru perioada efectiv lucrată în calitate de

administrator provizoriu al ÎM „Roco-Turism” SRL remunerația constituie

38 253,33 lei (1900 x 4/30 x 151), iar pentru activitatea desfășurată în calitate de

lichidator pentru perioada 04.03.2016-04.06.2016, remunerația stabilită prin hotărârea

adunării creditorilor ÎM „Roco-Turism” SRL din 24.05.2016, reflectată în procesul-

verbal nr. 1 din 24.05.2016 în mărime de 11 400 lei lunar, constituie 34 200 lei

(11 400 lei x 3 luni).

Totodată, în temeiul Legii insolvabilității administratorul autorizat a solicitat

încasarea în mod solidar de la administratorul Beliesco Elena și de la fondatorii

ÎM „Roco-Turism” SRL, Gumbatov Tatiana și Mammadov Rauf în beneficiul

administratorului autorizat Balan Vladimir a onorariului fix administratorului

provizoriu/lichidatorului ÎM „Roco-Turism” SRL în procedura simplificată a

falimentului Balan Vladimir, în mărime de 72 453,33 lei și a cheltuielilor suportate în

mărime de 1823,80 lei.

Potrivit art. 25 alin. (5) lit. i) al Legii insolvabilității pentru atribuțiile și drepturile

administratorului provizoriu în cadrul procesului de insolvabilitate sunt primirea

remunerației și recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanța de insolvabilitate,

suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa. Alin. (6) prevede că cuantumul

de remunerare a administratorului provizoriu îl stabilește instanța de insolvabilitate în

mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată și confirmată documentar,

care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru

stabilirea salariilor de funcție ale conducătorilor încadrați în unitățile ce nu aplică

sistemul de salarizare bazat pe rețeaua tarifară unică de salarizare, înmulțit la cuantumul

minim garantat al salariului în sectorul real la unitățile cu autonomie financiară.

Conform art. 32 alin. (1) al Legii insolvabilității, cheltuielile judiciare aferente

perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea

administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea ședințelor și

comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din

patrimoniul debitorului. Prin tranzacție se poate stabili o altă ordine de repartizare a

cheltuielilor judiciare. (2) În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori

acestea sunt insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate,

remunerarea administratorului provizoriu și acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta

6

în perioada de observare a debitorului le suportă membrii organelor de conducere și

asociații, acționarii sau membrii debitorului, în mod solidar. (4) Modalitatea de

repartizare a cheltuielilor judiciare și a cheltuielilor de remunerare a administratorului

provizoriu o stabilește instanța de insolvabilitate într-o hotărâre sau încheiere emisă în

urma examinării cauzei.

Conform art. 70 alin. (13) al legii menționate supra, în cazul în care se constată că

debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii

de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix

administratorului/lichidatorului, precum și compensarea cheltuielilor aferente se trec în

mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligația organelor de conducere ale

debitorului consemnate la art. 247. Încheierea judecătorească se emite cu citarea

administratorului/lichidatorului, a membrilor organelor de conducere ale debitorului în

a cărui obligație se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei debitoare, a președintelui

comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Neprezentarea părților citate legal nu împiedică examinarea cauzei.

Instanța de recurs consideră că instanța de insolvabilitate la examinarea cererii de

încasare a remunerației administratorului provizoriu/lichidatorului ÎM „Roco-Turism”

SRL Balan Vladimir în mod solidar de la administratorul ÎM „Roco-Turism” SRL

Beliesco Elena și de la fondatorul Mammadov Rauf, respingând cererea de încasare de

la fondatorul Gumbatov Tatiana, nu a luat în considerație prevederile art. 32 și art. 70 al

Legii insolvabilității, în care este specificat la care etapă a procesului administratorul

autorizat poate solicita remunerația pentru timpul efectiv lucrat de la oragnul de

conducere și de la fondatori.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) CPC, orice persoană interesată este în drept să se

adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile

încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime. (2) Nici unei persoane nu i se

va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune,

coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. (3) Renunțarea uneia dintre părți la

dreptul de a se adresa în judecată prin încheierea în prealabil a unei convenții nu are

efect juridic, cu excepția cazurilor de încheiere, în condițiile legii, a unei convenții

arbitrale. Art. 6 CPC prevede că instanța judecătorească exercită apărarea drepturilor,

libertăților și intereselor legitime prin somare la executarea unor obligații, prin

declararea existenței sau inexistenței unui raport juridic, prin constatarea unui fapt care

are valoare juridică, prin alte modalități, prevăzute de lege.

Prevederile pct. 10.4 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire

la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității indică că pentru îndeplinirea

atribuțiilor sale, administratorul provizoriu are dreptul la remunerare, precum și la

recuperarea cheltuielilor suportate pentru acțiunile sale (notificarea creditorilor,

comunicarea actelor de procedură etc.).

În sensul Legii insolvabilității, membri ai organelor de conducere ale debitorului

pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător,

fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier),

administratorii societății comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor

de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii consiliilor de lichidare,

7

contabilii. Instanța citează administratorul, membrii organelor de conducere ai

debitorului, președintele comitetului creditorilor, însă neprezentarea acestora nu

împiedică examinarea cauzei. Încheierea e susceptibilă cu recurs de persoana vizată.

Potrivit conținutului încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2017 instanța

de insolvabilitate a examinat cererea administratorului autorizat Balan Vladimir cu

privire încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente perioadei activității în calitate

de administrator provizoriu și lichidator în mod solidar de la administratorul ÎM „Roco-

Turism” SRL Beliesco Elena și fondatorul Mammadov Rauf, fără a delimita sumele

încasate de la persoanele vizate în încheiere pentru fiecare etapă a procesului de

insolvabilitate.

Astfel, instanța de insolvabilitate urma să delimiteze sumele înaintate de

administratorul autorizat Balan Vladimir, or, prevederile art. 32 și art. 70 al Legii

insolvabilității, clar indică la care etapă a procesului administratorul autorizat este în

drept a solicita de la membrii organelor de conducere și fondatori remunerația pentru

timpul efectiv lucrat în calitate de administrator provizoriu și lichidator.

Totodată, respingând cererea lichidatorului de a încasa remunerația de la fondatorul

Gumbatov Tatiana instanța de insolvabilitate nu și-a motivat hotărârea.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii

în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în

privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie

una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau

altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei

hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces

echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a

ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

8

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că Curtea de Apel Chișinău

nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, ce au importanță pentru

aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, instanța de recurs apreciază

încheierea instanței de insolvabilitate ca fiind prematură.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră

imposibilă corectarea erorii admise de către instanța de judecată în condițiile procedurii

prevăzute de către legislația procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită

spre rejudecare.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele indicate, să

verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a

litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor

art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, și în dependență de situația stabilită, în

raport cu normele de drept material și procedural, să adopte o hotărâre legală și

întemeiată.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 427 lit. b) CPC Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Balan Vladimir, lichidatorul Întreprinderii Mixte

„Roco-Turism” Societate cu Răspundere Limitată în procedura simplificată a

falimentului.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 august 2017.

Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău la etapa soluționării

cererii administratorului autorizat Balan Vladimir privind încasarea remunerației pentru

perioada activității în calitate de administrator provizoriu, lichidator și a cheltuielilor

aferente.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței

judecătorul Oleg Sternioală

judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

9