2rac-40/18 — retragerea licenței

prima instanță, Judecătoria Edineț, sediul Central dosarul nr. 2rac-454/2017

judecător: N. Bobu 2rac-40/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți

judecători: I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de administratorul Societății cu Răspundere

Limitată „Lilia-Șolom”, Ghenadie Verbnîi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Lilia-Șolom”, intervenient accesoriu Iurie Gaiduc cu privire la retragerea licenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2017 prin care au

fost admise apelurile declarate de Iurie Gaiduc și Camera de Licențiere, casată

hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 18 mai 2017 și emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 31 martie 2017 Camera de Licențiere s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Lilia-Șolom” cu privire la retragerea licenței.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în urma examinării scrisorii

din 17 martie 2017 și scrisorii nr.37 din 27 octombrie 2016, cu anexele conexe,

precum și dosarul de licențiere al SRL „Lilia-Șolom”, titularul licenței seria A

MMII nr.052960 din 18 iulie 2007 eliberată pentru genul de activitate „transport

rutier contra cost”, s-au depistat date neautentice în documentele prezentate

Camerei de Licențiere.

Susține Camera de Licențiere că în temeiul art.17 alin. (1) și (3) al Legii

nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de reglementare a activității

de întreprinzător, art.7 alin.(2) lit.a), art.10 alin.(1) lit.c), art.21 alin.(1) lit.c) din

Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător, art.23 alin.(2) lit.a), d), art.28 alin.(5) ale Legii nr.150

1

din 17 iulie 2014, la 29 martie 2017 a emis decizia nr.32 privind retragerea licenței

seria A MMII nr.052960 din 18 iulie 2007 eliberată pentru genul de activitate

„transport rutier contra cost”.

Solicită reclamantul retragerea licenței SRL „Lilia-Șolom” seria A MMII

nr.052960 din 18 iulie 2007, eliberată pentru genul de activitate „transport rutier

contra cost”.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 18 mai 2017 a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu Iurie Gaiduc de partea petiționarului

Camera de Licențiere.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 18 mai 2017 acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 24 mai 2017 Iurie Gaiduc a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Edineț, sediul Central din 18 mai 2017 solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Camera de Licențiere să fie admisă.

La 02 iunie 2017 Camera de Licențiere a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2017 au fost admise

apelurile declarate de către Iurie Gaiduc și Camera de Licențiere, casată hotărârea

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 18 mai 2017 fiind emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea a fost admisă.

La 08 decembrie 2017 administratorul SRL „Lilia-Șolom” Ghenadie

Verbnîi a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 septembrie

2017 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este

nefondată, instanța a reținut doar argumentele apelanților, fără a verifica

materialele prezentate și anexate la dosar, înterpretând eronat legea.

Susține recurentul că Camera de Licențiere a prezentat instanței mai multe

copii invocând că ar fi fost prezentate de către SRL „Lilia-Șolom”, fără a fi indicat

cînd și din ce motiv, fără a confirma corespunderea acestora cu originalul.

Ba mai mult, instanța de apel urma să verifice care acte erau necesare a fi

prezentate Camerei de Licențiere de către recurent pentru procedura de licențiere,

or, actele pe care își întemeiază soluția instanța de apel nu aveau careva legătură

cu această procedură.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 18 octombrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 146) fiind recepționată de SRL „Lilia-Șolom” la 27 octombrie 2017 (f.d.149),.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2017,

în termen.

2

La 18 ianuarie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” (Camera de Licențiere)

a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de

Ghenadie Verbnîi.

La 26 ianuarie 2018 Iurie Gaiduc, prin intermediul avocatului Fiodor

Gujuman a depus referință la recursul declarat de către administratorul SRL „Lilia-

Șolom” Ghenadie Verbnîi, solicitând respingerea acestuia și menținerea deciziei

Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2018, recursul

declarat de administratorul SRL „Lilia-Șolom”, Ghenadie Verbnîi a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.118 alin.(3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Astfel, materialele dosarului denotă că, SRL „Lilia-Șolom” este titularul

licenței seria A MMII nr.052960 din 18 iulie 2007 pentru genul de activitate

„transport rutier contra cost”.

Totodată s-a constatat că în rezultatul examinării scrisorii din 17 martie

2017 , Camera de Licențiere în temeiul art.17 alin.(1), (3) al Legii nr.235 din 20

iulie 2006 cu privire la principiile de reglementare a activității de întreprinzător,

art.7 alin.(2) lit.a), art.10 alin.(1) lit.c), art.21 alin.(2) lit.c) din Legea nr.451 din 30

iulie 2001 (în vigoare la data de referință), art.23 alin.(23 alin.(2) lit.a), d), art.28

alin.(5) din Legea nr.150 din 17 iulie 2014 a emis decizia nr.32 privind retragerea

licenței SRL „Lilia-Șolom” seria A MMII nr.052960 din 18 iulie 2007, din motiv

că s-au depistat date neautentice în documentele prezentate Camerei de Licențiere.

Înaintînd acțiunea în judecată împotriva SRL „Lilia-Șolom”, Camera de

Licențiere a solicitat retragerea licenței.

Fiind investită cu acțiunea în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acesteia și respingerii acțiunii.

Examinând apelurile declarate de Iurie Gaiduc și Camera de Licențiere,

instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii acestora și casând hotărârea primei

instanțe a pronunțat o hotărâre nouă prin care acțiunea a fost admisă.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat

3

la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea

asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate, având

în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii.

În acest sens se rețin prevederile art.3431 alin.(1), (2) Cod de procedură

civilă, care stabilesc că, autoritățile administrației publice și instituțiile abilitate

prin lege cu funcții de reglementare și de control pot cere, în cazurile prevăzute de

lege, suspendarea sau, după caz, retragerea licențelor/autorizațiilor ce vizează

activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei

activități la nivel de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a acesteia.

În cazurile în care suspendarea sau retragerea, în conformitate cu prevederile legii,

a licenței/autorizației ce vizează activitatea de întreprinzător a fost dispusă de

autoritatea competentă, aceasta este obligată, în decurs de 3 zile lucrătoare, să se

adreseze cu o cerere în instanța de judecată privind sistarea temporară a valabilității

sau retragerea licenței/autorizației ce vizează activitatea de întreprinzător.

În conformitate cu art.3432 alin.(2) Cod de procedură civilă, în cererea de

retragere a licenței/autorizației ce vizează activitatea de întreprinzător se vor indica

probele ce atestă existența faptelor care, în conformitate cu prevederile legii,

servesc drept temei pentru retragerea licenței/autorizației ce vizează activitatea de

întreprinzător.

Din sensul normelor enunțate este cert faptul că, Camera de Licențiere este

în drept să solicite retragerea licenței ce vizează activitatea de înreprinzător și de a

se adresa în instanța de judecată cu o cerere în acest sens, în care urmează să indice

probele ce servesc drept temei pentru retragerea licenței.

La caz, se atestă că Camera de Licențiere prin cererea înaintată instanței de

judecată a solicitat retragerea licenței SRL „Lilia-Șolom” pentru genul de activitate

„transport rutier contra cost” indicând că au fost depistate date neautentice în

documentele prezentate, ca rezultat al examinării petiției lui Serghei Țurcan și a

dosarului de licențiere al SRL „Lilia-Șolom”.

Însă, instanța de recurs ține să menționeze că Camera de Licențiere nu a

prezentat probe pertinente și concludente care să demonstreze că anume contractul

de locațiune la care a făcut referire petiționarul Serghei Țurcan precum că ar fi

falsificat și care a servit drept temei pentru retragerea licenței a fost prezentat de

către SRL „Lilia-Șolom” pentru eliberarea și reperfectarea licenței.

Or, art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, prevede expres că fiecare parte

trebuie să dovedească circustanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, la materialele cauzei este anexată doar copia contractului de

locațiune încheiat între Ghenadie Verbnîi și Serghei Țurcan în baza căruia Camera

de Licențiere și-a întemeiat decizia de retragere a licenței, fără a fi prezent

originalul.

În speță au relevanță și prevederile pct.8 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție al RM nr. 2 din 28 mai 2012 privind practica juridică de

soluționare de către instanțele judecătorești a cauzelor referitoare la suspendarea

4

(suspendarea și retragerea) licențelor ce vizează activitatea de întreprinzător, care

stabilește că odată cu cererea, organul de licențiere va prezenta instanței de

judecată și copia licenței a cărei suspendare sau retragere se solicită, precum și

copia anexei la licență, care este parte integrantă a acesteia. Aceasta e necesar întru,

evitarea unor greșeli ce țin de indicarea incorectă în actul juridic pronunțat de

instanță a seriei și numărului licenței, a denumirii, formei juridice de organizare a

întreprinderii, a adresei juridice a titularului de licență, a genului de activitate

pentru a cărei desfășurare a fost eliberată licența etc.

Astfel, Camera de Licențiere la înaintarea cererii de retragere a licenței

urma să prezinte și copia licenței a cărei retragere se solicită împreună cu copia

anexei la licență, însă la materialele cauzei lipsesc aceste acte, ba mai mult, inițial

în cererea de chemare în judecată solicită retragerea licenței nr.052960 din 18 iulie

2007 eliberată SRL „Lilia-Șolom”, iar ulterior în instanța de apel solicită retragerea

licenței nr.046307 din 18 iulie 2007.

În aceste circumstanțe, se atestă corectă concluzia primei instanțe precum

că Camera de Licențiere nu a prezentat probe întemeiate ce ar constitui temei de

retragere a licenței SRL „Lilia-Șolom”, or, instanța de recurs reiterează că Camera

de Licențiere nu a făcut dovada faptului că anume contractul de locațiune a fost

prezentat pentru eliberarea licenței.

Aici se reține că o licență poate constitui un bun în sensul articolului 1 din

Protocolul nr.1 la CEDO, având în vedere faptul că deținătorul licenței avea o

„speranță rezonabilă și legitimă în privința valabilității în timp a licenței și a

posibilității de a continua să obțină beneficii din exercitarea unei activități în baza

acestei licenței”. Potrivit jurisprudenței CtEDO, încetarea valabilității unei licențe,

prin care se permitea crearea unei afaceri, constituie o interferență în dreptul de a

se bucura de proprietate.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat

corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la

emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a

respins acțiunea.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de administratorul Societății cu Răspundere

Limitată „SLilia-Șolom”, Ghenadie Verbnîi.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2017 și se

menține hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 18 mai 2017, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Instituția Publică „Agenția

5

Servicii Publice” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Lilia-Șolom” ,

interveneinet accesoriu Iurie Gaiduc cu privire la retragerea licenței.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6