2rac-506/18 — Revendicarea bunurilor, constatarea nulității actului juridic

Dosar nr. 2rac-506/18

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. E. Pșenița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Aliona Corcenco, Diana Stănilă, Corolevschi Dumitru)

Î N C H E I E R E

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Road-Trans”, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Agrozprim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Road-Trans” cu privire la revendicarea bunurilor,

cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-

Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agrozprim”, intervenient

accesoriu Vasile Vovc cu privire la declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans” și s-a

menținut hotărârea din 22 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Agrozprim” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Road-

Trans” cu privire la revendicarea bunurilor.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform contractului de păstrare a tehnicii

agricole nr. 9 din 1 august 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Agrozprim”, în

calitate de beneficiar a transmis la păstrare Societății cu Răspundere Limitată „Road-

Trans”, în calitate de executor, tractorul de model K701 și stropitoarea tractată de

câmp F-2016-2, cu volumul de 2000 litri - 16m.

Tractorul de model K701 îi aparține cu drept de proprietate în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4670 din 9 iunie 2015, iar stropitoarea tractată

de câmp F-2016-2 îi aparține în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.

07051401ED din 7 mai 2014.

A indicat că, prin cerere, a solicitat Societății cu Răspundere Limitată „Road-

Trans” restituirea bunurilor transmise spre păstrare în termen de 7 zile calendaristice,

1

care a fost recepționată și examinată de către aceasta prin răspunsul nr. 40 din 12

septembrie 2017.

A considerat că, bunurile transmise spre păstrare sunt reținute ilegal de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Agrozprim” admiterea acțiunii,

obligarea Societății cu Răspundere Limitată „Road-Trans” de a transmite tractorul de

model K701 și stropitoarea tractată de câmp F-2016-2, cu volumul de 2000 litri - 16m

și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5 100 de lei.

La 10 noiembrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans” a depus

cerere reconvențională împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agrozprim”,

intervenient accesoriu Vasile Vovc cu privire la declararea nulității actului juridic.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 1 august 2016, între

Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”, în calitate de depozitar și

Societatea cu Răspundere Limitată „Agrozprim”, în calitate de deponent a fost

încheiat contractul de depozit nr. 9 cu privire la transmiterea și păstrarea bunurilor

mobile, tractor de model K701 și stropitoarea tractată de câmp F-2016-2, la prețul de

1 000 de lei lunar. Însă, acest contract nu a fost executat iar tehnica agricolă nu a fost

transmisă la păstrare.

A indicat că, contractul a fost semnat de către Vasile Vovc fără a fi împuternicit

de a semna acest contract. Contractul urma a fi semnat de către administratorul

Societății cu Răspundere Limitată „Agrozprim” Serghei Zaharia.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans” admiterea cererii

reconvenționale, declararea nulității absolute a contractului de depozitare a tehnicii

agricole nr. 9 din 1 august 2016, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 2 000 de lei și a cheltuielilor aferente examinării cauzei.

Prin hotărârea din 22 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Agrozprim”; s-a revendicat din posesia Societății cu Răspundere Limitată „Road-

Trans” cu ulterioara transmitere în proprietatea Societății cu Răspundere Limitată

„Agrozprim” tractorul de model K701 și stropitoarea tractată de câmp F-2016-2 cu

volumul de 2 000 de litri 16 m; s-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată

„Road-Trans” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Agrozprim”

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei și cheltuieli judiciare în sumă

de 100 de lei; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu și s-a menținut hotărârea din 22 martie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

La 19 octombrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a ignorat și a aplicat

eronat normele de drept material și nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

2

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”, admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Agrozprim” și să fie admisă cererea

reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Road-Trans”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 8 noiembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Însă,

intimații nu a depus referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate

în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”, în raport cu materialele cauzei

civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 17 octombrie 2018

(f.d.165). Astfel, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-

Trans” la data de 19 octombrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Societatea cu

Răspundere Limitată „Road-Trans” în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul Societății cu Răspundere Limitată „Road-Trans” cu decizia instanței

de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Road-Trans”,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

5