2rac-374/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de transport, declararea nulitatii absolute a anexei la contract si incasarea sumei

2rac-374/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de transport, declararea nulitatii absolute a anexei la contract si incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-374/2019

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni (A. Andronache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Toderaș, E. Bejenaru, A. Gheorghieș)

D E C I Z I E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Trans Ager” Societate

cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Trans Ager” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Simpluexim”, Marcel Pșenița, cu privire la recunoașterea

valabilității contractului de transport, declararea nulității absolute a anexei la

contract, încasarea sumei,

împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea Comercială „Trans Ager” Societate cu

Răspundere Limitată, și menținută hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei

Edineț, sediul Briceni,

c o n s t a t ă :

La 04 noiembrie 2015 SC „Trans Ager” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Simpluexim”, solicitând recunoașterea valabilității

contractului de acordarea serviciilor de transport și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada 14 august 2014 – 14

septembrie 2014, în baza comenzilor preventive, care urmau să fie perfectate

documentar, prin semnarea contractului, SC „Trans Ager” SRL a prestat servicii de

transport marfă perisabilă a SRL „Simpluexim”, cu destinația de export din

Republica Moldova în Republica Belarus, destinatar fiind ÎI ,,Konoșuc Vladimir

Afanasie”.

SC „Trans Ager” SRL, în calitate de transportator, a încărcat și a transportat

din localitatea Colicăuți, raionul Briceni în or.Brest și or.Minsk, Republica Belarus

1

mere și prune, care au fost recepționate de către ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie”,

după cum urmează: 1) la 15.08.2014 în baza comenzii nr.816 din 14.08.2014 – 21

tone de prune; 2) la 17.08.2018 în baza comenzii nr.817 din 15.08.2014 – 21 tone

de mere; 3) la 19.08.2014 în baza comenzii nr.825 din 19.08.2014 – 21 tone de

prune; 4) la 12.09.2014 în baza comenzii nr.979 din 11.09.2014 – 2 tone de mere.

A relatat că faptul transportării de către SC „Trans Ager” SRL a mărfii

perisabile a SRL „Simpluexim” se dovedește prin scrisorile de transport

internațional (scrisorile de trăsură): 1) nr.0026086 pentru comanda nr.816; 2)

nr.0026077 pentru comanda nr.817; 3) nr.0026095 pentru comanda nr.825, și 4)

nr.0026117 pentru comanda nr.979.

A menționat că, serviciile de transport au fost acceptate de către expeditor în

persoana pârâtului, prin faptul încărcării mărfii în transportul SC „Trans Ager” SRL

și transportarea acesteia la punctele de destinație indicate de expeditor. Ulterior, SRL

„Simpluexim” urma să se prezinte în fața SC „Trans Ager” SRL pentru semnarea

contractului, în care părțile urmau să negocieze clauzele și profitul transportatorului

pentru serviciile prestate.

A susținut că, și-a îndeplinit la timp și în volum deplin obligațiile de

transportare a mărfii, iar pârâtul nu și-a onorat obligația de perfectare documentară

a serviciilor de transport și achitarea acestora.

Astfel, în rezultatul prestării serviciilor de transport SC „Trans Ager” SRL a

suportat anumite cheltuieli, după cum urmează:

Comanda 816 – CKE 685/CAO 743, tarif - 2200 dolari SUA, 1800 km x 0.40

(consum) = 720 litri motorină; 720 litri x 16.20 de lei = 11664 de lei/13,7254 (curs

dolari SUA 19.08.2015) = 849,81 dolari SUA; Frigider 3 zile x 24 ore = 72 ore x 3

litri = 216 litri x 16,20 de lei/13.7254 = 254,94 dolari SUA; Cheltuieli pentru acte :

impozit rutier, testarea tehnică, AORC, carte verde, asigurare CMR, certificate =

64,12 dolari SUA; Diurna șofer = 10029,47 de lei/13,7254 = 730,71 dolari SUA;

Proceduri vamale = 325,81 dolari SUA; Autorizație UA = 272,48/13,4422 = 20,27

dolari SUA (curs 05.02.2014); Autorizație BY = 279,80/13,9341 = 20,08 dolari SUA

(curs 01.08.2014); Carnet TIR 2 buc = ((915,29 + 241,58 +25,21)/13,718)*2 =

172,33 dolari SUA (curs 14.08.2014);

Total cheltuieli: 2438,07 dolari SUA. (2200 dolari SUA – 2438,07 dolari SUA

= -238,07 dolari SUA (pierderi)).

Comanda 817 – CKE 684/ CAO 742, tarif - 2200 dolari SUA, 2600 km x 0,37

(consum) = 962 litri motorină; 962 litri x 16,20 de lei = 15584 de lei/13,7159 (curs

dolari SUA 17.08.2014) = 1136,22 dolari SUA; Frigider 3 zile x 16 ore = 48 ore x 3

litri = 144 litri x 16.20 de lei/13,7159 = 170,07 dolari SUA; Cheltuieli pentru acte:

impozit rutier, testarea tehnică, AORC, cartea verde, asigurare CMR, certificate =

17,82 dolari SUA; Diurna șofer = 2748,96 de lei/13,7159 = 200,42 dolari SUA;

Proceduri vamale = 246,50 dolari SUA; Autorizație UA = 272,48/13,4422 = 20,27

dolari SUA (curs 05.02.2014); Autorizație BY = 279,80/13,9341 = 20,08 dolari SUA

(curs 01.08.2014); Carnet TIR 2 buc = ((915.29 + 241,58 + 25,21)/13,718)*2 =

172,33 dolari SUA (curs 14.08.2014);

Total cheltuieli: 1983,71 dolari SUA (2200 dolari SUA – 1983,71 dolari SUA

= -216,29 dolari SUA (pierderi)).

2

Comanda 825 – CKD 327/ CAP 331, tarif 2200 - dolari SUA, 2650 km x 0.37

(consum) = 980 litri motorină; 980 litri x 16.20 de lei = 15876 de lei/13,8950 (curs

dolari SUA 25.08.2014) = 1142,56 dolari SUA; Frigider 3 zile x 15 ore = 45 ore x 3

litri = 135 litri x 16.20 de lei = 2187de lei/13,8950 = 157,39 dolari SUA; Cheltuieli

pentru acte: impozit rutier, testarea tehnică, AORC, cartea verde, asigurare CMR,

certificate = 49,26 dolari SUA; Diurna șofer = 7750,72 de lei /13,8950 = 557,81

dolari SUA; Proceduri vamale = 462,02 dolari SUA; Autorizație UA =

272,48/13,4422 = 20,27 dolari SUA (curs 05.02.2014); Autorizație BY =

279,80/13,9341 = 20,08 dolari SUA (curs 01.08.2014); Carnet TIR 2 buc = ((915.29

+ 241,58 +25,21)/13,718)*2 = 172,33 dolari SUA (curs 14.08.2014);

Total cheltuieli: 2581,72 dolari SUA (2200 dolari SUA – 2581,72 dolari SUA

= -381,72 dolari SUA (pierderi)).

Comanda 979 - CKD 327/ CAP 331, tarif 2230 dolari SUA, 2650 km x 0.37

(consum) = 925 litri motorină; 925 litri x 16.20 de lei = 14985 de lei/14,2743 (curs

13.09.2014) = 1049,78 dolari SUA; Frigider 3 zile x 24 ore = 72 ore x 3 litri = 216

litri x 16,20 de lei = 3499/14,2743 = 245,14 dolari SUA; Cheltuieli pentru acte:

impozit rutier, testarea tehnică, AORC, cartea verde, asigurare CMR, certificate =

37,68 dolari SUA; Diurna șofer = 6124,14/ de lei/14,2743 = 429,03 dolari SUA;

Proceduri vamale = 307,30 dolari SUA; Autorizație UA = 272,48/13,4422 = 20,27

dolari SUA (curs 05.02.2014); Autorizație BY = 279,80/13,9341 = 20,08 dolari SUA

(curs 01.08.2014); Carnet TIR 2 buc = ((915,29 + 241,58 + 25,21)/13,718)*2 =

172,33 dolari SUA (curs 14.08.2014).

Total cheltuieli: 2279,58 dolari SUA (2300 dolari SUA – 2279,58 dolari SUA

= - 20,42 dolari SUA (venit)).

A mai indicat reclamantul că, la 28 septembrie 2015 în adresa pârâtului a fost

expediată reclamația nr.02-445/15, prin care s-a solicitat să fie achitată suma de 8900

dolari SUA pentru prestarea serviciilor de transport, care a fost recepționată de pârât

la 05.10.2015, însă lăsată fără răspuns.

În final a solicitat recunoașterea valabilității contractului de transport încheiat

între reclamant/apelant, în calitate de transportator, și pârât/intimat, în calitate de

client, în sumă de 8900 dolari SUA; declararea nulității absolute a Anexei din

14.08.2014 la Contractul nr.2/M din 01.08.2014 și încasarea din contul pârâtului în

beneficiul reclamantului, a sumei de 8900 dolari SUA, în temeiul comenzilor și

facturilor de transport.

Prin încheierea din 08 aprilie 2016 a Judecătoriei Briceni, a fost admisă cererea

pârâtului SRL „Simpluexim” și s-a dispus de a atrage în calitate de copârât pe Pșenița

Marcel (f.d.70-72, vol.I).

La 15 iulie 2016 reclamantul a depus cererea de completare a temeiurilor

acțiunii împotriva SRL „Simpluexim” și Pșenița Marcel (f.d.109-112, vol.I), care

prin încheierea protocolară a fost acceptată în procedură (f.d.113-114, vol.I).

Prin încheierea din 27 decembrie 2016 a Judecătoriei Briceni, s-a respins

cererea reprezentantului pîrîtului SRL „Simpluexim” privind atragerea în proces în

calitate de intervenient accesoriu ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie” (f.d.125-128,

vol.I)

Iar, prin decizia din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a casat încheierea

din 27 decembrie 2016 a Judecătoriei Briceni, s-a pronunțat o nouă soluție, prin care

3

s-a atras în proces în calitate de copârât ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie” (f.d.146-

148, vol.I).

Ulterior, în adresa organelor competente al Republicii Belarus, prin intermediul

Ministerului Justiției al R. Moldova a fost expediată comisia rogatorie, privind

înmânarea actelor judiciare, și anume: copia cererii de chemare în judiciară inițială,

copia cererii de concretizare a pretențiilor, copia Contractului nr.2/M din 01.08.2014

și Anexei nr1 din 14.08.2014, citația pentru a se prezenta în ședința de judecată și

informația privind depunerea referinței (f.d.161, 163, vol.I), care a fost executată

prin încheierea judecătoriei Economice a regiunii Brest (f.d.192-196), și totodată

prin cererea sa Konoșuc Vladimir a indicat că, nu este pârât pe caza dată, și nu este

obligat să depună referință (f.d.16, vol.I).

La 28 noiembrie 2017, la Judecătoria Edineț, sediul Briceni, a parvenit cererea

reprezentantului pârâtului SRL „Simpluexim”, avocatului Crasnostan Andrei,

privind încetarea parțială a procesului, prin care a solicitat încetarea procesului civil

intentat la acțiunea depusă de SC „Trans Ager” SRL împotriva SRL „Simpluexim”,

Pșenița Marcel și ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie”, în partea pretenției reclamantului

privind declararea nulității absolute a Anexei nr.1 din 14 august 2014 la Contractul

nr.2/M din 01 august 2014, semnat între SRL „Simpluexim”, în calitate de vînzator,

ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie”, în calitate de cumpărător și Pșenița Marcel în

calitate de expeditor (f.d.200-201, vol.I).

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-

a dispus încetarea parțială a procesului civil în partea ce ține de pretențiile

reclamatului SC „Trans Ager” SRL împotriva ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie”

privind declararea nulității absolute a Anexei din 14 august 2014 la Contractul

nr.2/M din 01 august 2014 (f.d.206-211, vol.I), care prin decizia Curții de Apel Bălți

din 24 aprilie 2018 a fost menținută (f.d.235-239, vol.I).

La 07 septembrie 2018 în ședința de judecată, reprezentantul reclamantului SC

„Trans Ager” SRL a depus cerere de concretizare a pretențiilor (f.d.8, vol.II),

solicitând încasarea de la SRL „Simpluexim” în beneficiul SC „Trans Ager” SRL a

echivalentului sumei de 8900 dolari SUA în monedă națională, conform cursului

oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligației.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-a

respins cererea de chemare în judecată declarată de SC „Trans Ager” SRL ca fiind

neîntemeiată (f.d.97,112-123, vol.II).

Prin decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Societatea Comercială „Trans Ager” Societate cu Răspundere Limitată,

cu menținerea hotărîrii din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni

(f.d.175, 176-190, vol.II).

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

stabilit că, comenzile au un conținut unilateral or, nici una din comenzile respective

nu a fost contrasemnată de către reprezentantul împuternicit al SRL ,,Simpluexim”.

De asemenea, instanței nu i-au fost prezentate actele de predare-primire a servicilor

de transport și nici facturi care ar fi semnate și ștampilate de SRL ,,Trans Ager” în

calitate de furnizor de servicii și SRL ,,Simpluexim” în calitate de beneficiar.

A relevat că SRL ,,Simpluexim” nu are obligații pecuniare față de SRL ,,Trans

Ager” or, contractele-comandă de transport nu au fost semnate și ștampilate în

4

modul corespunzător de ambele părți, fiind cert că SRL „Simpluexim” nu și-a

asumat obligațiile de beneficiar al serviciilor prestate.

Colegiul a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că între SC

,,Trans Ager” SRL și SRL ,,Simpluexim” nu a fost încheiat un contract de transport,

de asemenea, a susținut și concluzia primei instanței referitor respingerea cerinței

privind declararea nulității anexei nr. 1 din 14 august 2014 la contractul nr. 2/M din

01 august 2014, or, nu s-au constatat careva temeiuri legale de recunoaștere a

nulității a acestui act juridic.

Colegiul civil a notat ca fiind neîntemeiată și pretenția apelantului cu privire la

încasarea sumei de 8900 dolari SUA or, aceasta este subsecventă pretenției privind

valabilitatea contractului de transport. Iar, reclamantul/apelantul, nu a probat, în

temeiul art. 512, 514 Cod civil, existența unui temei de naștere a obligației pecuniare

a SRL ,,Simpluexim” față de acesta, și respectiv ultimul nu este ținut să o execute,

din motivul lipsei unui raport obligational.

A susținut și concluzia primei instanțe potrivit căreia, faptul necontractării

serviciilor de transport de către SRL „Simpluexim” de la SC „Trans Ager” SRL, în

favoarea sa, rezultă și din comportamentul pârâtului de pînă și de după întocmirea

facturilor de transport auto internațional CMR 0026086 din 19.08.2014, CMR

0026117 din 14.09.2014, CMR 0026077 din 18.09.2014, CMR 0026095 din

25.09.2014, iar prin înaintarea de către reclamant a cerinței privind recunoașterea

valabilității unui contract de transport dintre SC „Trans Ager” SRL, în calitate de

transportator și SRL „Simpluexim” în calitate de beneficiar, indirect se deduce

inexistența unor asemenea relații între părți.

Instanța de apel a conchis că soluția dată de prima instanță este corectă,

motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și

făcând trimitere, atât la probele administrate, cât și dispozițiile legale aplicabile la

caz.

La 25 iulie 2019 SC „Trans Ager” SRL, a declarat recurs solicitând casarea

deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 18 octombrie 2018

a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, cu pronunțarea unei hotărâri noi privind

admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) și alin.

(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a reținut că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel

prevederile art. 754 Cod civilsunt aplicate cazurilor cînd nu este necesară încheierea

unui contract separat de transport/livrare a mărfii, or, instanța de apel urma să rețină,

că în speța cauzei se referă la contracte disticte de cel de vânzare-cumpărare, - cel

de transport.

A specificat că instanțele ierarhic inferioare urmau să aplice prevederile art.4

Cod civil (în redacția de până la 01.03.2019) și să se călăuzească de prevederile

Hotărîrii Plenului CSJ nr. 3 din 25.04.2016.

La fel, a invocat aplicarea greșită și eronată a legii de către instanța de apel, care

a făcut trimitere la art.196 alin.(3) Cod Civil și art.199 alin.(1) Cod Civil cu referire

la manifestarea de consimțămînt a SRL „Simpluexim” la încheierea actului juridic

în raport cu concluzia că comenzile nr.816 din 14.08.2014; nr.817 din 15.08.2014;

5

nr.825 din 19.08.2014; nr.979 din 11.09.2014 au un conținut unilateral or, nici una

din comenzile respetive nu a fost contrasemnată de către reprezentantul împuternicit

al SRL „Simpluexim”. Astfel, în această parte instanța de apel greșit a interpretat

norma legală cu privire la manifestarea exteriorizată a consimțămîntului la

încheierea actului juridic, în speță a contractului de transport de către SRL

„Simpluexim”.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare eronat au apreciat prevederile

art.6 lit.i) din Convenția referitoare la contractul de transport internațional al

mărfurilor pe șosele (CMR) din 19.05.1956, or, facturile de transport auto

internațional CMR nr.0026077 din 18.09.2014; nr.002608 din 19.08.2014;

nr.0026095 din 25.09.2014; nr.0026117 din 14.09.2014 nu conțin careva date cu

privire la cheltuielile de transport. Eroarea de interpretare a instanței de judecată se

datorează faptului, că instanța nu a dat apreciere prevederilor art.4 din Convenție,

care stipulează, că absența, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu

afectează nici existența, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne,

supus dispozițiilor prezentei Convenții.

Instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care urma a fi aplicată or, cu

referire la respingerea cerinței de declarare a nulității absolute a anexei nr. 1 din

14.08.2014 la contractul de vânzare-cumpărare nr.2/M din 01.08.2014, instanța de

apel, cît și prima instanță în această parte urmau să aplice prevederile art.7 Cod civil

în redacția legii de până la 01.03.2019.

A afirmat că instanța de apel, soluționând cauza în partea nulității anexei nr.l

din 14 august 2014 urma să aplice prevederile art. 516 Cod civil vis-a-vis de dreptul

la informare a transportatorului, adică a SC „Trans Ager” SRL despre trecerea

obligației de a încheia contractul de transport și de plată a serviciilor de transport de

la SRL „Simpluexim” la o altă parte, mai ales că obligația de informare era

semnificativă pentru determinarea conținutului obligației față de transportator.

La 11 octombrie 2019 SRL „Simpluexim” reprezentată de avocatul Andrei

Crasnostan a depus referință pe marginea recursului declarat, solicitând

recunoașterea ca fiind inadmisibil a recursului declarat de către SC „Trans Ager”

SRL, or, respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 aprilie 2019 și expediată în

adresa participanților la proces la 31 mai 2019 (f.d. 191, vol.II), însă la dosar lipsește

confirmarea recepționării deciziei de către părți, astfel recursul declarat 25 iulie 2019

de SC „Trans Ager” SRL, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

6

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul

declarat de SC „Trans Ager” SRL, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4) Cod de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea. De

asemenea, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) Cod de procedură civilă oferă instanței

de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și a

temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu,

care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în fazele

procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate

arbitrare sau vădit nerezonabile în acord cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă.

Materialele dosarului denotă că prin cererea de chemare în judecată depusă la

04 noiembrie 2015 de către SC „Trans Ager” SRL împotriva SRL „Simpluexim”, a

solicitat recunoașterea valabilității contractului de transport încheiat între

reclamant/apelant, în calitate de transportator și pârât/intimat, în calitate de client, în

sumă de 8900 dolari SUA; declararea nulității absolute a Anexei din 14.08.2014 la

Contractul nr.2/M din 01.08.2014 și încasarea din contul pârâtului în beneficiul

reclamantului, a sumei de 8900 dolari SUA, în temeiul comenzilor și facturilor de

transport.

Instanța de recurs învederează că, atât prima instanța, cât și instanța de apel,

fiind învestite cu judecarea prezentei cauze, au hotărât că pretențiile înaintate de SC

„Trans Ager” SRL sunt neîntemeiate și au respins integral acțiunea, după caz, au

respins cererea de apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizînd situația de fapt din cauza dată, în raport cu normele de drept

material pertinente, punctează că concluzia instanței de apel despre necesitatea

respingerii cererii de chemare în judecată depusă de SC „Trans Ager” este justă,

având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora

7

le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art. 130

Cod de procedură civilă. Actul de dispoziție a instanței de apel a fost adoptat cu

respectarea normelor de procedură și cu aplicarea corectă a normelor de drept

material.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs consideră oportun de a

reitera că instanțele ierarhic inferioare corespunzător au reținut prevederile art.195

Cod civil, potrivit cărora, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice

și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și

obligațiilor civile.

Conform prevederilor art.196 alin.(3) Cod civil, actul juridic bilateral este

manifestarea de voință concordantă a două părți, iar potrivit art.199 alin. (1) Cod

civil, consimțămînt este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a

încheia un act juridic.

Art. 201 Cod civil, prevede că, actul juridic se consideră neîncheiat în cazul în

care esența consimțămîntului nu poate fi determinată cu certitudine nici din

exprimarea exteriorizată și nici din alte circumstanțe ale încheierii sale.

Conform prevederilor art. 666 alin.(1) și (2) Cod civil, contract este acordul de

voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică

sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la

actul juridic.

Astfel, Colegiul civil apreciază ca fiind corectă analiza argumentelor părților,

de către instanța de apel, care a stabilit că reclamantul SC „Trans Ager” SRL în

cererea de chemare în judecată a invocat faptul că, în baza comenzilor nr.816 din 14

august 2014, nr. 817 din 17 august 2014, nr. 825 din 19 august 2014, nr.979 din 11

septembrie 2014, (f.d. 7, 9, 11, 13, vol. 1, f.d. 20, 32, 46, 61, vol. II), a efectuat

servicii de transport a fructelor în stare proaspătă, în favoarea pârâtului SRL

„Simpluexim” cu sediul în s.Colicăuți, raionul Briceni în or. Brest și or. Minsk, care

au fost recepționate de către Î.I. ,,Konoșuc Vladimir Afanasie”.

Prin încheierea din 07 septembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni s-

a dispus obligarea Serviciului Fiscal de Stat să prezinte instanței informația

referitoare la corectitudinea achitării taxelor și impozitelor, precum și modul de

reflectare în evidență contabilă a cheltuielilor legate de prestarea serviciilor de

transport din partea SC „Trans Ager” SRL în beneficiul SRL „Simpluexim”(f.d. 12-

17, vol. 2).

Conform actului nr.1-751520 din 05.10.2018, efectuat la pârâtul/intimat SRL

„Simpluexim”, pentru perioada 01.01.2014 – 31.08.2018, rezultă că, conform

datelor evidenței contabile, pentru perioada supusă controlului, entitatea nu a

înregistrat procurări de la SC „Trans Ager” SRL pentru prestarea serviciilor de

transport internațional la 4 livrări de mărfuri, în Republica Belarus, SC „Trans Ager”

SRL nu a eliberat facturi. Ca urmare, în evidența contabilă a SRL „Simpluexim” nu

sunt înregistrate datorii și/sau creanțe față de SC „Trans Ager” SRL (f.d. 88, vol. II).

Potrivit actului nr.1-751520 din 05.10.2018, efectuat la reclamantul/apelantul

SC „Trans Ager” SRL pentru perioada 01.01.2014 – 31.08.2018, rezultă că, la

momentul controlului au fost depistate comenzi și facturi de expediție pentru 4 rute

de transport a fructelor, exportate de SRL „Simpluexim”, fiind reflectate în evidența

analitică a întreprinderii. Totodată s-a indicat că nici un act din acestea nu este

8

contrasemnat de persoane cu funcții de răspundere din partea SRL „Simpluexim”

(f.d. 81-84, vol. II).

Reieșind din prevederile legale citate și din conținutul actelor prezentate,

instanțele ierarhic inferioare au stabilit că, comenzile sus-enunțate au un conținut

unilateral or, nici una din comenzile respective nu a fost contrasemnată de către

reprezentantul împuternicit al SRL ,,Simpluexim”.

De asemenea, instanțelor nu le-au fost prezentate actele de predare-primire a

serviciilor de transport și nici facturi care ar fi semnate și ștampilate de SRL ,,Trans

Ager” în calitate de furnizor de servicii și SRL ,,Simpluexim” în calitate de

beneficiar.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 980 al. (1) Cod civil (în vigoare

până la 1 martie 2019), prin contract de transport, o parte (cărăușul, transportor) se

obligă față de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele

ei sau, să transporte încărcătura la locul de destinație, iar cealaltă parte se obligă să

plătească remunerația convenită.

Art. 994 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), prevede forma

contractului de transport care, conform regulii generale, trebuie să fie întocmit în

formă scrisă. Acest înscris are o denumire specială, care este, de regulă, scrisoarea

de trăsură, sau după caz, conosamentul sau alt document echivalent.

Distinct de aceste constatări, este cert că prezentei cauze îi sunt aplicabile

prevederile art. 514 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), care indică că

obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

La fel, potrivit pct. 13 din Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09

decembrie 1999, aprobat de Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor, conform

contractului de transportare a mărfurilor agentul transportator se obligă să transporte

mărfurile încredințate de expeditorul de mărfuri în punctul de destinație și să le

transmită destinatarului mărfurilor indicat în factura de expediție, iar expeditorul de

mărfuri sau alt agent economic sau cetățean confirmați prin contract de transportare

se obligă să achite plata stabilită pentru transportarea mărfurilor.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs reține ca fiind indubitabil că

SRL ,,Simpluexim” nu are obligații pecuniare față de SRL ,,Trans Ager” or,

contractele-comandă de transport, nu au fost negociate, semnate și ștampilate în

modul corespunzător de ambele părți, fiind cert că SRL „Simpluexim”, nu și-a

asumat obligațiile de beneficiar al serviciilor prestate.

În acest sens, Colegiul civil constată că reclamantul/recurentul nu a putut

explica de către cine, în calitate de reprezentant al SRL ,,Simpluexim” au fost

comandate serviciile de transport, din care motive nu a fost stabilit inițial costul

serviciilor de transport pentru fiecare rută, de ce furnizorul de servicii nu a întreprins

nici o acțiune pentru a obține de la beneficiar semnarea actelor necesare în vederea

confirmării serviciilor de transport solicitate.

Așa fiind, nu poate fi reținut motivul invocat de recurent precum că serviciile

de transport au fost contractate de SRL ,,Simpluexim” prin apel telefonic, fiind

informat despre tariful perceput de transportator pentru fiecare comandă or, acest

fapt a fost negat de reprezentantul intimatului în ședința de judecată.

9

Mai mult, în lipsa contractului de transport, obligația de achitare a serviciilor

prestate poate fi imputabilă doar cumpărătorului, deoarece marfa a fost încărcată la

indicațiile cumpărătorului Pșenița Marcel, care conform anexei nr. 1 din 14 august

2014 la contractul nr. 2/M din 01 august 2014, a acționat din numele și pe cheltuiala

cumpărătorului ÎI ,,Konoșuc Vladimir Afanasie” iar vânzătorul SRL ,,Simpluexim”

a fost scutit de orice obligații legate de furnizare mărfii (f.d. 66, 96-98, vol. I).

În conformitate cu prevederile art. 754 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 1

martie 2019), cheltuielile de predare a bunului mobil, în particular de măsurare,

cîntărire și ambalare, sînt puse în sarcina vînzătorului, iar cheltuielile de primire și

transportare a bunului din locul încheierii contractului de vînzare-cumpărare în alt

loc sînt puse în sarcina cumpărătorului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

În această ordine de idei, Colegiul civil notează că din conținutul scrisorilor de

transport auto internațional (CMR) nr. 0026077 din 18 septembrie 2014, nr. 0026086

din 19 august 2014, nr. 0026095 din 25 septembrie 2014, nr. 0026117 din 14

septembrie 2014, în baza cărora SC ,,Trans Ager” SRL a transportat marfa crescută

de SRL ,,Simpluexim” (fructe în stare proaspătă) din Republica Moldova în

Republica Belarus în adresa ÎI ,,Conoșuc Vladimir Afanasie” și OOO ,,Праим-ЛБ”

(f.d. 8, 10, 12, 14 vol. I) care prin sine reprezintă un contract de transport, însă nu

rezultă că cheltuielile de transport urmează a fi suportate de către SRL

„Simpluexim”, mai mult, aceste cheltuieli nu pot fi deduse din actele anexate la

materialele dosarului or, o asemenea clauză contractuală cu privire la prețul pentru

transportarea mărfii nu a fost negociată de către pretinsele părți contractante.

Recurentul SC „Trans Ager” SRL a susținut că instanțele ierarhic inferioare

eronat au apreciat prevederile art.6 lit.i) din Convenția referitoare la contractul de

transport internațional al mărfurilor pe șosele (CMR) din 19.05.1956, precum și

faptul că nu au dat apreciere prevederilor art.4 din Convenție, care stipulează, că

absența, neregularitatea sa pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existența,

nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne, supus dispozițiilor prezentei

Convenții.

Conform art. 7 alin. (2) din aceiași Convenție dacă, la cererea expeditorului,

transportatorul înscrie în scrisoarea de trăsură mențiunile indicate în paragraful l al

prezentului articol, se consideră, pînă la proba contrarie, că acesta a acționat în contul

expeditorului.

La acest capitol, Colegiul reține ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului

susținute în recurs or, lipsa mențiunilor cu privire la cheltuielile de transport din

scrisorile de transport auto internațional (CMR) reprezintă o neregularitate, care nu

afectează valabilitatea contractului de transport în sensul art. 4 al Convenției

menționate mai sus, însă valoarea cheltuielilor de transport nu a fost probată de către

reclamant prin alte înscrisuri din care ar rezulta: cererea de solicitare a serviciilor de

transport din partea SRL „Simpluexim”, precum nici valoarea serviciilor de

transport (prețul convenit pentru transportarea mărfii), fiind una din clauzele

determinante pentru încheierea unui contract de transport.

Or, contrar normelor enunțate, scrisorile de transport CMR nr. 0026077 din 18

septembrie 2014, nr. 0026086 din 19 august 2014, nr. 0026095 din 25 septembrie

2014, nr. 0026117 din 14 septembrie 2014 nu conțin careva date privind cheltuielile

10

de transport, reclamantul fiind obligat să indice prețul și toate cheltuielile aferente

transportului.

Colegiul civil reiterează că sarcina probațiunii existenței, precum și a mărimii

cheltuielilor revine creditorului, în cazul dat a SC „Trans Ager” SRL, care trebuie

să demonstreze existența/să facă dovada cererii de solicitare a serviciilor de transport

din partea SRL „Simpluexim” or, valoarea (prețul) serviciilor de transport este o

clauză esențială și determinantă pentru încheierea unui contract de transport.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic

inferioare corect au ajuns la concluzia că între SC ,,Trans Ager” SRL și SRL

„Simpluexim” nu a fost încheiat un contract de transport or, prevederile art. 679 alin.

(1) și alin. (2) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), impun a considera

contractul încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui

esențiale, iar esențiale sînt clauzele care sînt stabilite ca atare prin lege, care reiese

din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat

un acord.

La fel, Colegiul civil apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanțe

menținută de către instanța de apel referitor la respingerea cerinței privind declararea

nulității anexei nr. 1 din 14 august 2014 la contractul nr. 2/M din 01 august 2014,

or, nu au fost constatate careva temeiuri legale de recunoaștere a nulității a acestui

act juridic, în sensul prevederilor art. 217 alin. (1) și (2), 221 alin. (1) și (2) Cod civil.

Prin urmare, anexa nr. 1 din 14 august 2014 la contractul nr. 2/M din 01 august 2014

la contract a fost încheiată în conformitate cu legislația în vigoare, iar circumstanțele

invocate de reclamant/recurent, nu sunt de natură să afecteze valabilitatea acestui act

juridic.

Instanța de recurs, în contextul respectiv apreciază ca fiind corectă decizia

instanțelor inferioare de a respinge pretenția reclamantului privind încasarea sumei

de 8900 dolari SUA, nefiind probată în temeiul art. 512, 514 Cod civil (în vigoare

până la 1 martie 2019), existența unui temei de naștere a obligației pecuniare a SRL

„Simpluexim” față de acesta și respectiv ultimul nu este ținut să o execute din

motivul lipsei unui raport obligațional.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizînd situația de fapt din prezenta cauză, în raport cu probele anexate

la dosar, în coroborare cu legislația relevantă cazului, conchide că instanțele ierarhic

inferioare, corect au ajuns la concluzia de a respinge cererea depusă de SC „Trans

Ager” SRL.

Astfel, se constată a fi declarative și afirmațiile recurentului precum că

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care instanțele de judecată

le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, fiind

pronunțate decizii arbitrare, neîntemeiate și lipsite de suport probatoriu or, Colegiul

constată că instanțele ierarhic inferioare au examinat pricina sub toate aspectele,

stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice

raportului juridic, legea materială și procedurală aplicabilă cazului. De asemenea,

instanțele de judecată au creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

11

încadrează în asigurarea dreptului părților la un proces echitabil, garantat de art.6

CEDO.

În conexiunea celor relatate și având în vedere că decizia din 23 aprilie 2019 a

Curții de Apel Bălți și hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni, sunt legale, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă caracter

declarativ, Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de respinge recursul și de a menține decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Trans Ager” Societate

cu Răspundere Limitată.

Se menține decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți în cauza civilă la

cererea Societății Comerciale „Trans Ager” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Simpluexim”, Marcel Pșenița, cu

privire la recunoașterea valabilității contractului de transport, declararea nulității

absolute a anexei la contract, încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

12