2ra-190/18 — repararea prejudiciului material, incasarea dobanzii de intarziere si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-190/18 — repararea prejudiciului material, incasarea dobanzii de intarziere si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (judecător V.-S. Midrigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Panov, I. Secrieru și V. Cotorobai)

Dosar nr. 2ra-190/18

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Demianic Marin, prin

intermediul avocatului Covali Sergiu,

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Demianic Marin împotriva „Legion-Grup“ SRL cu privire la repararea

prejudiciului material, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Demianic Marin, prin intermediul avocatului Covali

Sergiu, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 11 iulie

2016 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 19

ianuarie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 02 decembrie 2015 Demianic Marin a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva „Legion-Grup“ SRL (f.d. 9), prin care a solicitat: (1) încasarea

în beneficiul său, din contul „Legion-Grup“ SRL, a sumei de 46 150 lei cu titlu de

reparare a prejudiciului material; (2) încasarea în beneficiul său, din contul

„Legion-Grup“ SRL, a sumei de 5 000 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică; și (3) încasarea în beneficiul său, din contul „Legion-Grup“ SRL,

a sumei de 1 385 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de plată a taxei de stat la

depunerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea acțiunii, a susținut că până la 23 martie 2015 a deținut o parte

socială de 33% în capitalul social al „LP Partener Grup“ SRL, care la 01 aprilie

2013 a încheiat cu „Legion-Grup“ SRL contractul de prestare a serviciilor de pază

1

a obiectului cu conectare la pupitrul de comandă nr. 10.

A invocat că la 27 noiembrie 2013, între orele 21.30 și 22.30, persoane

necunoscute au pătruns în încăperea „LP Partener Grup“ SRL, amplasată pe str.

XXXXX, mun. Chișinău și aflată sub paza „Legion-Grup“ SRL, de unde au sustras

pe ascuns două blocuri de sistem pentru calculator cu valoarea fiecăruia în sumă de

6 500 lei, două cartele video de model „Sapphire HD 7970“ cu valoarea fiecăreia

în sumă de 6 500 lei, un telefon mobil de model „iPhone 3“ cu valoarea în sumă de

5 200 lei în care se afla cartela SIM cu nr. XXXXX și un navigator satelian de

model „Garmin Nav 1350“ cu valoarea în sumă de 1 950 lei.

A precizat că bunurile sustrase îi aparțineau cu drept de proprietate.

A indicat că în legătură cu fapta dată a sesizat Inspectoratul de Poliție

Botanica, mun. Chișinău, fiind pornită cauza penală nr. 2013422203, iar

prejudiciul material ce i-a fost cauzat este în sumă de 46 150 lei.

A afirmat că de aceste circumstanțe a luat cunoștință și „Legion-Grup“ SRL.

A arătat că potrivit pct. 3.1.1 din contractul de prestare a serviciilor de pază a

obiectului cu conectare la pupitrul de comandă nr. 10 din 01 aprilie 2013, „Legion-

Grup“ SRL s-a obligat să organizeze și să asigure paza bunurilor materiale ale „LP

Partener Grup“ SRL, luate sub supraveghere.

A reliefat că potrivit pct. 2.6 din contractul dat, părțile au stabilit valoarea

generală estimativă a bunurilor materiale luate sub supraveghere la suma de 50 000

lei, iar în baza pct. 2.13 din contract, „Legion-Grup“ SRL poartă răspundere

materială exclusiv pentru bunurile furate din încăperea „LP Partener Grup“ SRL în

cazul stabilirii de către organele de anchetă a faptului furtului.

A notat că „Legion-Grup“ SRL a încălcat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a), b)

și c) Legea nr. 283 din 04 iulie 2003 privind activitatea particulară de detectiv și

pază și ale art. 10 lit. d) și j) Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorilor.

A declarat că la 12 octombrie 2015 a expediat în adresa „Legion-Grup“ SRL

o somație prin care a solicitat acesteia să-i repare prejudiciul material cauzat în

sumă de 46 150 lei în termen de cinci zile din data recepționării somației.

A precizat că somația a fost expediată la sediul „Legion-Grup“ SRL indicat

în Registrul de stat al persoanelor juridice, dar nu a fost recepționată, trimiterea

poștală întorcându-se cu mențiunea „plecat“.

A susținut că în conformitate cu art. 4 alin. (1) Legea nr. 135 din 14 iunie

2007 privind societățile cu răspundere limitată, orice schimbare a sediului „Legion-

Grup“ SRL urma să fie consemnată în Registrul de stat al persoanelor juridice.

În ședința de judecată din 16 martie 2016 reprezentantul lui Demianic Marin,

avocatul Covali Sergiu a depus o cerere (f.d. 38-41; 45), prin care a formulat o

nouă pretenție (încasarea în beneficiul lui Demianic Marin, din contul „Legion-

Grup“ SRL, a sumei de 5 286, 39 cu titlu de dobândă de întârziere) și a extins

pretenția de compensare a cheltuielilor de plată a taxei de stat până la suma de

1 418, 33 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 16

martie 2016 (f.d. 45), s-a primit spre examinare noua pretenție.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 11 iulie 2016 (f.d.

81; 84-89), s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 21 iulie 2016 Demianic Marin a depus, prin intermediul avocatului

Covali Sergiu, o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.

91), solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care să

fie admisă integral acțiunea.

La 17 octombrie 2016 Demianic Marin a depus, prin intermediul avocatului

Covali Sergiu, cererea de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.

106-109).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 19

ianuarie 2017 (f.d. 132), s-a încasat în beneficiul „Legion-Grup“ SRL, din contul

lui Demianic Marin, suma de 3 000 cu titlu de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017 (f.d. 182; 183-

187), s-a respins apelul declarat de Demianic Marin, prin intermediul avocatului

Covali Sergiu, și s-a menținut hotărârea și hotărârea suplimentară a primei instanțe.

La 06 decembrie 2017 Demianic Marin a depus, prin intermediul avocatului

Covali Sergiu, o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 191-

195), prin care a solicitat casarea integrală a acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, avocatul Covali Sergiu a susținut că instanțele

ierarhic inferioare au interpretat eronat circumstanțele cauzei și arbitrar au acordat

prioritate argumentelor aduse de „Legion-Grup“ SRL în lipsa unei motivări clare și

concise, ceea ce constituie o încălcare a art. 6 par. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

A invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat nicio apreciere faptului

că Demianic Marin a fost fondator și angajat al „LP Partener Grup“ SRL, iar

prejudiciul material a fost cauzat ca efect al sustragerii bunurilor lui Demianic

Marin din încăperea „LP Partener Grup“ SRL aflată sub paza „Legion-Grup“ SRL.

Consideră că instanțele ierarhic inferioare greșit au conchis că „Legion-

Grup“ SRL poartă răspundere doar pentru bunurile sustrase ce aparțin „LP Partener

Grup“ SRL, or potrivit pct. 5.1 din contractul de prestare a serviciilor de pază a

obiectului cu conectare la pupitrul de comandă nr. 10 din 01 aprilie 2013, „Legion-

Grup“ SRL poartă răspundere, în limita valorii bunurilor stabilite de părți, pentru

toate bunurile ce se aflau în încăperea „LP Partener Grup“ SRL aflată sub paza

„Legion-Grup“ SRL.

A evidențiat că „LP Partener Grup“ SRL prestează servicii de reparare a

tehnicii electronice, în permanență posedând bunurile clienților săi, și nu poate

încheia cu „Legion-Grup“ SRL acorduri adiționale la contractul respectiv, din care

motiv „LP Partener Grup“ SRL și „Legion-Grup“ SRL au stabilit valoarea generală

estimativă a bunurilor materiale luate sub supraveghere la suma de 50 000 lei.

A declarat că instanța de apel eronat a concluzionat că „Legion-Grup“ SRL

nu poate fi atrasă la răspundere materială din motiv că vinovăția acesteia în

comiterea furtului nu este confirmată prin pornirea cauzei penale nr. 2013422203.

3

A specificat că nici nu se invocă vinovăția „Legion-Grup“ SRL în comiterea

furtului, ci faptul sustragerii bunurilor dintr-un obiectiv aflat sub paza acesteia.

La 21 decembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

„Legion-Grup“ SRL o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei

respective, dar „Legion-Grup“ SRL nu a prezentat referința în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa acesteia.

Examinând admisibilitatea recursului potrivit rigorilor prevăzute de art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Demianic Marin, prin

intermediul avocatului Covali Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 21 septembrie 2017 urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Conform art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Fișa de însoțire a deciziei integrale a instanței de apel (f.d. 188) include

mențiunea că acest act judecătoresc a fost expediat prin trimitere poștală în adresa

lui Demianic Marin și a avocatului Covali Sergiu la 01 noiembrie 2017, dar la

materialele dosarului nu se află avizul de recepție corespunzător. De asemenea, la

materialele dosarului nu se află vreo probă care ar confirma comunicarea către

Demianic Marin sau avocatul Covali Sergiu a deciziei integrale a instanței de apel

prin alte mijloace.

Astfel, în condițiile în care nu poate fi stabilită cu certitudine data la care

Demianic Marin sau avocatul Covali Sergiu au luat cunoștință de decizia integrală

a instanței de apel, dar având în vedere că acest fapt nu se putea produce mai

devreme de 01 noiembrie 2017, declararea recursului la 06 decembrie 2017 se

consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs, completul constată

existența temeiului de inadmisibilitate stipulat de art. 433 lit. a) Cod de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

4

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei

din 15 septembrie 2016).

5

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că în recurs se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material și a normelor de drept procedural, inclusiv ca

urmare a aprecierii eronate a unor probe din dosar.

În esență însă, recurentul a reluat, în mare parte, criticile formulate în faza

procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă

putere de convingere, iar argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce la

modificarea soluției în prezenta cauză, or instanțele ierarhic inferioare au examinat

raportul juridic litigios cu respectarea normelor de drept material și procesual.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate și având în vedere că cele invocate în

recursul declarat de Demianic Marin, prin intermediul avocatului Covali Sergiu, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(3) Cod de procedură

civilă, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul ca

inadmisibil.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Demianic Marin, prin intermediul avocatului Covali

Sergiu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6