2ra-129/18 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală

prima instanță: M. Murguleț dosarul nr. 2ra-129/18

instanța de apel: M. Guzun, N, Simciuc, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Chiriac

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Mihail Chiriac, admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 21 septembrie 2016

constată:

La 15 iulie 2016, Mihail Chiriac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală

a RM cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea

ilegală la răspundere penală.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada anului 2015 a fost supus

urmării penale în cadrul cauzei penale nr. 2015028022.

Comunică că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală a SUP IP Rîșcani

mun. Chișinău din 13 august 2015, a fost recunoscut în calitate de bănuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal și ca rezultat a fost

reținut.

Notează că fiind audiat în calitate de bănuit a explicat organului de urmărire

penală faptul că nu a comis infracțiunea încriminată și a relatat cu lux de amănunte

circumstanțele de fapt ale relației lui cu pretinsa parte vătămată, care a depus o

sesizare la organul de urmărire penală.

Susține că prin ordonanța Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău din 14

august 2015 a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

174 alin. (1) Cod penal.

La fel, indică că i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de obligația de

nepărăsire a localității, care a durat pe parcursul urmăririi penale.

1

Menționează că ulterior, prin ordonanța Procuraturii sect. Rîșcani

mun. Chișinău din 26 august 2015 a fost scos de sub urmărirea penală în legătură

că în acțiunile lui nu exista fapta infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod

penal, cu clasarea procesului penal, precum și încetarea de drept a măsurii

preventive - obligația de nepărăsire a localității.

Reiterează că prin atragerea ilegală la răspunderea penală i-a fost cauzat un

prejudiciul material și moral.

Afirmă că prejudiciul material constă în cheltuieli pentru asistența juridică

acordată de avocat în cadrul urmăriri penale și privarea ilegală de dreptul de a

munci. Iar, referitor la prejudiciu moral a indicat că deoarece a fost tratat ca un

infractor la vârsta de 20 ani, a avut de retrăit stări psihice de criză, i-a fost pătată

cinstea și onoarea. Mai mult, a fost tratat cu umilință de organul de urmărire

penală, care l-a reținut ca bănuit, în mod absolut neîntemeiat.

Consideră că Procuratura Generală a RM, ca organ de procuratură ierarhic

superior, urmează să fie obligată să-i aducă scuze în mod oficial în scris în numele

statului pentru faptul atragerii lui ilegale la răspundere penală, reținerii ilegale și

neîntemeiate în calitate de bănuit și plasare în izolator, prezentarea lui în fața

judecătorului de instrucție cu demersul privind aplicarea arestului preventiv și

aplicării neîntemeiate a măsurii preventive sub formă de obligare de nepărăsire a

localității, precum și să fie publicate aceste scuze într-un mijloc de informare în

masă.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8-11, 1398, 1405, 1416,

1422, 1423 Cod civil, art. 5-7, 38, 85 alin. (1), 166, 167 CPC și art. 1-8, 10-12 din

Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Solicită admiterea acțiunii, obligarea Procuraturii Generale a RM să-i aducă

scuze în mod oficial, în numele statului, în formă scrisă, precum și obligarea de a

difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă și repararea prejudiciului

moral în sumă de 30000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 septembrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

RM, în beneficiul lui Mihail Chiriac prejudiciul moral cauzat în sumă de 10000 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Mihail Chiriac și admis apelul declarat de Ministerul Justiției al RM.

A fost modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

21 septembrie 2016, prin micșorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral de

la 10000 lei până la 5000 lei.

În rest hotărârea a fost menținută.

La 23 august 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

2

Indică că a făcut cunoștință cu decizia recurată la 26 iulie 2017.

În opinia recurentului, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a

aplicat eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

Consideră că instanța de apel eronat și neîntemeiat a acordat o compensare

morală lui Mihail Chiriac, deoarece pentru aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998, necesită a fi întrunite concomitent circumstanțele

prevăzute de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului și cele prevăzute de art. 3 -

cazurile de reparare a prejudiciului material și moral, din legea menționată, iar în

cazul cu Mihail Chiriac acestea nu se regăsesc.

Afirmă că în privința lui Mihail Chiriac a fost emisă ordonanța de scoatere

de sub urmărire penală, deci, acesta nu a fost atras la răspundere penală și nici nu i

s-a acordat statutul de inculpat sau condamnat, ci doar în calitate de bănuit și

învinuit în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Reiterează că nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului, or, aici este important și necesar să se constate ilegalitatea

actului procedural emis de către organului de drept.

Accentuează că în prezenta speță nu există niciun act procedural definitiv și

irevocabil prin care să fie declarate ca ilegale măsurile procedurale întreprinse de

organul de urmărire penală.

La fel, menționează că Mihail Chiriac nu a prezentat probe justificative care

ar demonstra prezența unor suferințe cauzate, or, toate argumentele invocate întru

motivarea pretenției de încasare a prejudiciului moral, poartă doar un caracter

declarativ și formal.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat a încasat din contul bugetului de

stat în beneficiul lui Mihail Chiriac suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciul moral,

în condițiile în care în privința acestuia urmărirea penală s-a desfășurat într-un

termen de 13 zile și nefiind supus reținerii sau altei măsuri preventive privative de

libertate.

La 5 ianuarie 2018, Procuratura Generală a RM a depus referință la recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 13 iunie 2017, prin care solicită admiterea cererii de recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 20 iulie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoare (f. d. 98), iar

careva date despre recepționarea acesteia de către recurent lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

4